Daca nu erau acele zile ce eram noi azi? ...

Deceneus spune:

Comunismul pe asemenea oameni s-a sprijinit, oameni care nu se impiedicau de "prejudecati morale", si isi vedeau de interesele personale. Si acum fac cariera acelasi tip de oameni fara principii, ca in comunism.
Ei ne aduc la starea anterioara lui '89 si in situatia sa facem o noua revolutie in Romania.

Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

Mik spune:

Si acum latri pentru trei oase ?

maraki spune:

Despre proces, ideea era ca sa se termine cat mai repede cu sotii Ceausescu pt a inceta macelul din strada.

marius spune:

Buna intrebare. Nu stiu cati ar avea calitatea de a raspunde. Am sesizat si eu ca majoritatea raspunsurilor vin din partea celor care pentru perioada anterioara anului 1989 erau copii mici sau foarte mici sau nu erau nascuti inca. De aceea este extrem de relativ in a expune o opinie proprie. Nici eu nu am fost asa de batran la acea vreme dar nu eram copil. Pe scurt am trait binisor si in anii de dinaintea lui '89.
Revenind la intrebarea de mai sus ar trebui sa precizez ca inainte de 1989 nu exista o baza reala de comparatie. Ca sa poti sa spui cred sau nu cred ar presupune sa ai perceptia si altor informatii contrare celor arhicunsocute. Pai de unde? Tin minte ca pana in 18 decembrie 1989 inca se tineau sedinte prin care se proslavea PCR si Ceausescu si se infierau actiunile huliganice destabilizatoare ale imperialismului capitalist si se aplauda in proportie de 99.9%. Nimeni nu avea curajul sa sopteasca ceva dar sa spuna cu voce tare. Mecanismul de indobitocire si teroare functiona perfect de atatia ani.
Daca se credea sau nu in comunism? Poate da, poate nu. Dar nici atunci daca as pune intrebarea exact ca si acum de genul : "ce este la urma urmei comunismul?", nu stiu cati anume ar putea sa dea un raspuns macar ideologic daca nu ca si crez. Si atunci cine sa dea un raspuns pe care sa il considere obiectiv macar din punct de vedere personal.
Majoritatea societatii traia intr-un mediu impus, programat, planificat. Atata vreme cat din ce in ce mai multi traiau sau chiar se nasteau intr-un anumit sistem social care avea trasate deja repere bine definite rezultatele deveneau din ce in ce mai previzibile. Uneori ar fi bine sa trasez o paralela poate extrem de relevanta printr-o intrebare:

"Ati vazut filmul Matrix?"

Seamana foarte mult ideea de baza ca si aplicabilitate.

Problemele sunt mult mai complexe istoric discutand. Ar trebui sa vedem prin comparatie sau macar prin observatie cum anume a aparut puterea populara/socialista cu definire comunista. Cum a ajuns sa acceseze puterea sociala/politica. Care au fost premizele socio-politice istorice si sociale. Care a fost evolutia si care au fost parghiile utilizate. Daca am face o paralela cu aparitia evolutia instalarea dezvoltarea si prabusirea fascismului am putea avea daca nu o revelatie cel putin o buna baza de comparatie si de asemanare. Metodele aplicate sunt socant de asemanatoare. Desigur ar trebui un studiu socio-politic si economic.
Dar sa revin. Au existat si vor exista intotdeauna doua directii oposante ale firii umane.
Una dintre ele este cea prin care omul recunoaste ca fiecare individ nu este in mod real, natural la fel ca si altul. Adica recunoaste individualizarea biologica, comportamentala, genetica a fiecarui individ in parte si accep-ta aceasta premisa. Nu suntem la fel. Pornind de la aceasta constatare dezvolta ideea ca oamenii nu au cum sa aiba aceleasi rezultate aceleasi satisfactii si aceeasi rasplata pe scurt fiind diferiti ni se pare firesc sa primim diferit. Acest concept de inegalitate naturala dintre indivizi este baza conceptului de dreapta ca sa zic asa. Din pacate ultima treapta al acestei directii este acel "homo homini lupus". Exemplificarea rapida este usor de cuantificat in asa numitul "capitalism salbatic" in care omul nu este vazut decat ca o sursa de profit, o unealta. Un alt exemplu este reprezentat de politicile economice de monopol, de tendintele monopoliste si de politicile statelor antitrust sau antimonopol. Nu am sa mai dezvolt.
Pe partea cealalta celalalt concept are la baza ideea centrala de om ca si parte esentiala a socialului a grupului a comunitatii. Ideea cel putin teoretica este ca toti oamenii se nasc si trebuie sa traiasca in mod egal din toate punctele de vedere. Chiar daca in mod natural aceasta este oarecum o utopie (de aici si socialismul utopic) se porneste de la aceasta premiza. Aceea a egalitatii indivizilor si a promovarii "stupului". Nu am scris intamplator acest cuvant "stup" - pentru ca se poate lua prin asemanare cu modul de organizare al unui stup de albine. Ideea de comun(ism) petru cei care au rabdarea de a accepta ideatic o idee nu este deloc lipsita de noblete. Daca doriti chiar si aici pe acest forum exista o forma primara de comunism daca acceptam faptul ca toti utilizatorii sunt absolut egali ca si drepturi si obligatii in raport cu acest forum. Dar avem o problema. In mod real nu suntem la fel. Venim cu bagaje diferite native sau dobandite, avem evolutii diferite si implicit reactionam diferit. Astfel incat comunismul devine ceva ipotetic utopic. De aceea zic eu socialismul (comunismul) nu are sanse de reusita. Dar ideea de comunizare de socializare sta insa in firea omului. Omul este fiinta sociala. Nu se poate rupe de acest destin. Si pe masura ce evolueaza gaseste solutii noi pentru satisfacerea acestui destin intr-o oarecare masura. Daca dorti un exemplu este si aici pe forum unde la umanitare veti gasi extrem de multe raspunsuri pozitive venite de la cei care pot sau au catre cei care nu pot sau nu au. Aceasta este o reprezentare a laturii sociale. Frecusul acesta intre latura individuala, capitalista si latura sociala umanista a existat si va exista in continuare.
Ceea ce este din punctul meu important ar fi nu atat respingerea celor doua fatete ale omului - acestea au existat si vor exista, cat respingerea sau diminuarea extremelor acestor doua fatete, extremismul de stanga si extremismul de dreapta. Acestea sunt pericolele reale. A nu se uita de Holocaust, a nu se uita de Gulag. Aici trebuie mare atentie si ochii deschisi iar istoria trebuie vazuta in mod cinstit pentru ca erorile au fost, sunt si vor fi facute de noi, de oameni.


www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

buflea spune:

Nu, cred ca treci cu vederea un amanunt pe care l-am subliniat de mai multe ori - lipsa mea de responsabilitati esentiale. Nu cred ca se compara cu oportunistii de cariera, sau in fine, fireste, eu nu ma vad o persoana lipsita de principii. Sunt convinsa sentimentul trebuie sa fi fost mult mai frustrant cand te obliga cineva sa "latri" ca sa poti pune mancare copiilor pe masa.
Datorita tineretii si asa cum spune Marius, lipsei de comparatie (habar nu aveam ca se poate altfel), aveam cu totul alte prioritati - mancarea, caldura, propaganda mincinoasa nu erau pe lista mea de activitati. Traiam la 20 de ani cu scopul sa termin facultatea si sa ma distrez. Obligatiile fata de partid erau minime in facultate - nici nu imi aduc exact aminte, erau parca niste sedinte de partid in care vorbea cineva, nu latram noi (asta in Buc, nu stiu in Iasi) ... ma mira ca erau pe lista celor care erau mai mici decat mine.

P.S. Nu ascund ca m-a deranjat replica "latratului" si incerc un sentiment de tristete ca sunt interpretata eronat - imi pare ca se creaza un curent in care indiferent daca aveai 5 ani sau 25 de ani trebuie sa spui cat ai suferit, altfel te considera comunitatea "latrator" ... imi pare bine ca mai vad pe ici pe colo fraze timide strecurate care spun "nici eu nu am dus-o rau" ... ideea pe care am repetat-o mesaj de mesaj a fost ca nu generatia noastra a suferit, nici inainte de '89 si nici dupa. Si nu, nu regret ca s-a schimbat sistemul si nu imi place ca trebuie sa ma explic atat.

maraki spune:

Cand s-a inaugurat statia de metrou Universitate, am fost luati de la sv ca sa il intampinam pe Ceausescu. Eram in primul rand, Ceausescu era la vreo 5 m de mine. Secretarul de partid daduse tonul la aplauze, eu ma uitam inbufnata, murmuram injuraturi dar m-am gandit la copiii care-i aveam si a trebuit sa incep sa aplaud ca sa evit sa mi se intample ceva. Initial am vrut sa ies in fatza si sa-i reprosez conditiile de trai care le aveam.
Pe la 16 ani concepusem un plan cu prietena mea sa fugim din tara, sa trecem Dunarea inot. La inceputul anilor 80, tin minte ca in Drumul Taberei intr-un bloc la etajul 7, era un cearceaf in afara balconului pe care scria " carta 77 noi vrem pasapoarte " Se adunase lumea ca la circ, au venit o gramada de dubite ale militiei si in final au fost arestati cei in cauza.

Deceneus spune:

Daca ai fi primit responsabilitati ai fi vrut sa demonstrezi ca esti "demna de increderea acordata", si "ca recunostinta" le-ai fi "dus la indeplinire intr-un mod exemplar".


Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

saskia spune:

Eu o sa spun atat: am peste 40 deci eram destul de mare la revolutie, ei bine cand am realizat ca Vestul era total diferit de cum ni-l inchipuiam noi ca tineri si vedeam in reviste obtinute de unii pe sub mana, am suferit mai mult decat atunci cand mi-era frig si scriam in sesiune cu manusi (macar nu eram singura si exista o solidaritate intre noi toti).

Deceneus spune:

Eu iti inteleg deceptia. S-au prabusit nist iluzii, dar ai posibilitatea sa traiesti intr-o solidaritate in saracie, intr-o societate comunista cubaneza sau nord coreana.
Nu inteleg de ce nu o faci?

buflea spune:

Nu ai de unde sa stii asta si nu mi se pare "principial" din partea ta sa ma acuzi de asta ... exista doua explicatii - ori nu VREI sa intelegi ce spun (din placerea reminiscenta de a arata cu degetul), ori nu explic eu bine.
O sa aleg a doua varianta, pentru ca imi convine mai mult si mie si tie si o sa pun prima varianta pe seama unei confuzii ...
Un argument major al teoriei pe care o sustin eu este mesajul de mai jos ... inteleg perfect ce simtea maraki, inteleg acum, cu statulul meu de acum, cu maturitatea de acum si cu experienta vietii in capitalism.