Fobia de scoala ajutooooor!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Fobia de scoala ajutooooor! | Autor: mgabi

Buna.

Sunt in mare bucluc. Copila mea clasa I am mari probleme legate de despartirea dupa ajungerea la scoala. Mai exact se trezeste bine ne pregatim de scoala imbracat, aranjat parul, dar cand iesim pe usa se simte oarece teama de a merge la scoala si a ne desparti, ea ramane acolo eu plec... Cand o iau la pranz totul este perfect, vesela bucuroasa de ce a facut la scoala niciun fel de obiectii ca nu ia placut ceva anume ca a certat-o doamana. Avem acest hop de dimineata.
Discutii am avut nenumarate cu ea ce nu-i place la scoala, daca o cearta, bate cineva, daca are vreo porecla. Totul a inceput brusc cand eu am avut o perioada de concediu tocmai pentru a mai scuti bunicii o perioada, dar am dat de alta. Acum este tata in concediu si dezastru am ajuns de 3 zile sa vomite inainte de a pleca la scoala. Azi mi-a spus ca a vomitat si cand au ajuns la scoala.
S-a mai confruntat cineva cu asa ceva. Desi mai am un copil nu am avut probleme cu el de acest fel. Nu as vrea sa cred ca ar suferi de o depresie de la aceasta varsta pentru ca stiu ca este o boala tare urata.
Ce sa fac sa merg la un psiholog sau la medicul de familie?
Imi puteti recomanda ceva un medic?

Cum sa o ajut mai mult? Eu nu-mi arat deloc teama in fata ei pentru aceasta manifestare, glumim ne jucam, ne plimbam, adica suntem o familie normala, nu ne certam, dar...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

marius spune:

A urmat gradinita?

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

mgabi spune:

Cu aceleasi probleme ne-am confruntat si la gradi dar fara stare de voma, pur si simplu erau zile in care nu vroia sa stea si o luam acasa la indrumarea educatoarelor. Acum eu cred ca trebuie sa tratez prezentul nu trecutul, desi stiu ca si asta este un rezultat pentru situatia in care ne aflam. Oare cu multa rabdare din partea noastra avem sanse sa ne adaptam? Cel putim am avut un ragaz de cateva zile dupa discutii indelungate in care nu a mai avut astfel de manifestari, dar minunea nu a tinut mult.

roxy spune:

buna, din pacate ceea ce a mers la gradinita, adica luat acasa daca nu vrea sa stea, nu mai merge la scoala.Scoala e obligatorie si e spre binele ei sa inteleaga ca asa cum tu mergi la servici, serviciul ei e scoala .Probabil ea crede ca poate ramane acasa daca arata ca ii e rau.Si mie mi se facea rau cand trebuia sa fac ceva, da rau adevarat, cu ameteli, dar odata ce ma apucam de lucrul respectiv care ma stresa, imi trecea.E pe fond de stres, de emotivitate.Am fost si inca sunt foarte emotiva.Cand ma scotea la tabla, era dezastru, asa ca pe mine ma asculta din banca, stand in picioare lanaga banca, dar nu la tabla, ca lesinam.Nu am fost dusa la psiholog, nu era practica pe vremea mea (parca as avea 100 de ani, asa suna).
A trecut cat de cat cand mi-a fost clar in cap (ca la reclama aia cu iepurele si apa minerala )ca trebuie sa fac lucrul ala chiar daca mi se taie picioarele cand ma gandesc la el.Asa si fetei tale trebuie sa stie lar ca nu exista optiunea ca sta acasa daca zice ca ii e rau, trebuie sa se educe singura, sa stie ca la scoala se intalneste macar cu o prietena buna, si poate fi si placut nu doar lectii si lucrari.
Are o prietena buna in clasa?
O poate chema si acasa in weekend daca vrea?
Ar fi de ajutor.Cel mare la mine nu are probleme cu mersul la scoala , din contra nu-i plac vacantele decat daca avem ceva planificat sa stie el ca e palpitant,a ltfel e plictisitor.
In schimb cel mic nu vroia la gradinita, dar si-a gasit doi colegi care acum sunt nedespartiti si e jale cand unu e bolnav si nu merge

Sper ca nu am batut campii in mesajul meu si am putut macar putin sa fiu de ajutor.Numai bine.

marius spune:

Am avut o banuiala ca va veni un raspuns de acest gen. Ati discutat cu invatatoarea?
Din punctul meu de vedere face ceea ce a vazut ca se poate face. Problema este la voi la parinti nu atat la ea motiv pentru care in perioada petrecuta la scoala este OK.
Personal as conduce-o doar pana la clasa sau eventual doar pana la poarta scolii si de acolo incolo i-as dori o zi buna si succes! Fara prea multe comentarii. Ne vedem al iesirea de la ore. Pare sec dar nu ar mai avea teren de folosit. Nu e scoala de vina. Nu e fobie. Este doar... hai sa nu ii spun cum.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

mgabi spune:

Da, marius am luat masuri avand o discutie cu invatatoarea si cu ea de fata. In momentul in care invatatoarea a stat de vorba cu ea si incurajand-o a fost foarte bine in urmatoarele zile nu a mai plans totul a fost OK. Noi ca parinti ne inarmam cu multa rabdare si speram sa trecem peste acest "hop" din cariera de scolar.
Multumesc mult pentru sfaturi.

marius spune:

Rabdare - veti reusi cu siguranta. Dar sa nu va simta pe voi cum sa zic, fiti un pic mai transanti.
Nu as dori sa se interpreteze ca si ignoranta - ci mai degraba traversati peste aceste zone. Nu raspundeti acestui gen de subiect - discutati doar ceea ce este pozitiv, de scoala, de note de activitati, de serbare, de ce zice colega/colegul/doamna, faceti impreuna temele (o perioada) dar ajunsi la scoala - la revedere - succes - ne revedem peste 4 ore si gata. Punct.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

szivarvany spune:

foarte bine ai scris Marius, pana la urma unele treburi sunt obligatorii , iar scoala chiar este.
si Giulik m-a intrebat intr-o zi daca trebuie mers la scoala in fiecare zi si i-am spus sec ca da si nu avem de ales :-)

_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

roxy spune:

aici parintii nu pot merge mai departe de usa scolii, copii intra singuri in scoala si merg la clasele lor.Explicatia este sa nu intre persoane straine in scoala la copii.Este dimineata o persoana la usa si intra doar copii.Cei din clasa I sunt preluati de invatatoare de la usa scolii.Asa ca nu au cum sa faca scene ca nu au cui si risca sa nu mai poata intra daca intarzie .

Eu am scapat ca merge cu un autobuz al scolii pentru ca are ceva mai mult de mers pana la scoala ,a sa ca merge doar pana in statia de autobuz care nu e departe si merge singur ca cica e mare...
Am mers muuult timp in urma lui sa vad cum si daca chiar ajunge la timp, dar m-am lasat pagubasa si l-am lasat singur.

lorelaim spune:

Mgabi - din cate am citit eu crizele de anxietate sunt cat se poate de reale pentru cel care le traieste... Copilul realmente sufera - nu se preface de loc...
Ce ti-as sugera: spune-i ca ea este MEREU in sufletul si inima ta (chiar si atunci cand e la scoala), daca crezi in DD - spune-i ca ingerelul o pazeste/ocroteste in fiec clipa si va avea o zii frumoasa plina de momente vesele la joaca cu colegii ei, etc. Daca doresti da-i sa poarte o bratarica pe care i-o faci tu special din margele si i-o daruiesti (daca ai gasi margele cu litere care sa ormeze un "te iubesc" ar fii super) sau da-i o batistuta pe care brodezi ceva - gen o inimioara - iar ea poate sa o aibe permanent in buzunar... In felul acesta ar avea un obiect real pe care sa-l atinga/stranga in palma cand i-ar fii dor de casa/tine si poate ca s-ar simti mai relaxata.
Scurteaza cat poti momentul despartirii: un sarut cald, o imbratisare puternica si afectoasa, ii spui ca o iubesti si apoi ii urezi o zii faina si multa bafta si... ai plecat (nu in fuga ci cat se poate de calma si hotarata).
Aici (in Sue) nici nu se pune probl copilul sa poata lipsi de la sc (daca nu este bolnav) - este interzis home-schooling si parintii sunt obligati prin lege sa-si duca copiii la sc... altminteri ii ia statul... "unde-i lege nu-i tocmeala".