Fobia de scoala ajutooooor!

mgabi spune:

cred ar fi cea mai incantata si eu pe langa ea asta facand haz de necaz

inbox spune:

Si pe mine ma trimitea bunicul cu sacul in ultima zi de scoala, ca sa iau cat mai multa vacanta!

sorana spune:

Eu am avut o astfel de problema in gradi (ajunsesem dupa cateva luni la faza la care vomita de cand intra pe usa la gradi). Pana la urma s-a rezolvat prin schimbarea gradinitei. Am fost la psiholog, am vorbit la gradi cu educatoarea si directoarea si pana l-a urma mi-am dat seama ca e vina lor si are dreptate bietul copil. La noua gradi s-a adaptat super si n-am mai avut probleme.
La scoala am fost foarte atenta sa aleg o invatatoare potrivita personalitatii copilului si se pare ca am ales bine, e ok copilul. A vomitat o singura data de cand e la scoala, in cls I la o ora de sport (o stresa profu') - am avut noroc si a plecat profu' respectiv din scoala.

Incearca sa identifici cauza stressului si sa o elimini. Eu as paria ca este invatatoarea.
In cazul nostru (la gradi) cauza stressului era directoarea cumva secundata de educatoare. Aceeasi persoana era probabil potrivita unui copil mai putin sensibil dar pe fi-mea a terorizat-o.

Edit: Ulterior mi-am reprosat ca am asteptat cateva luni si n-am mutat-o instant. Daca ar vomita in clasa as schimba invatatoarea in aceeasi zi. Mai nasol dintr-a V-a - dar sper ca pana atunci creste suficient cat sa treaca peste idioteniile adultilor.

Carmi spune:

Si noi am trecut prin asta, imi venea sa-mi iau campii...
Mandrul meu a inceput scoala in septembrie si aproape o luna ne-a terorizat cu plansul. Nu spunea ca nu vrea a scoala, insa ii era teama de abandon, ca-l lasam acolo si nu mai venim sa-l luam. Ajunsese atractia scolii, singurul copil care plangea, dupa ce intra la ore se potolea ca prin farmec si iesea din scoala zambitor. Cum se apropia seara insa incepeau iar crizele...am discutat cu invatatoarea, ea era f. linistita ca o sa-i treaca, e in varsta si a vazut multe. Si ea a spus ca sunt crize de anxietate si nu rasfat sau fitze, sau ce or mai crede unii, altii...
Cum am rezolvat noi: fara presiune asupra lui, fara amenintari, asigurandu-l de toata dragostea noastra si repetandu-i ca el trebuie sa fie mai puternic decat teama pe care o resimte cand se apropie de scoala (asa imi spunea: mama, mi-e foarte frica). Cand ajungeam langa scoala il puneam sa repete: Eu sunt puternic si o sa inving!....si a functionat, acum rade cand isi aduce aminte.
Ai rabdare, o sa se intample minunea si la voi, eu iti tin pumnii sa fie cat mai repede.

Carmi si Fabiano-om-mare, ca papa:D (20.10.05)

mgabi spune:

Buna.

Am tot sperat intr-o minune ca aceste crize ale copilului meu sa se mai reduca din intensitate, dar se pare ca situatia a scapat de sub control. Suntem cred in punctul culminant. Am ajuns in faza in care se trezeste dimineata si um deschide ochii deja ii vine sa vomite si ii este foarte rau. Frica este atat de mare incat plange si vomita de nu se poate. Incercam toate variantele, glume, mangaieri ca vine vacanta si ca nu mai face lectii ..., dar nimic nu are efect. Ieri am mers la scoala la a 2 a ora, azi nu am mai reusit sa mergem deloc, maine poate avand doar 2 ore. Suntem disperati deoarece ne intrebam ce vom face dupa vacanta.... Cred ca ar fi cazul sa merg la psiholog cu ea dar si cu noi pentru ca simtim ca incepem si noi sa o luam razna. Am vorbit iarasi cu invatatoarea, dar se pare ca ea cam ignora cazul (din cate am observat)- cred ca trebuie sa fiu mai "materialista" cu ea a se implica mai mult. Ma gandeam sa merg la cabinetul scoalii (dar aici nu prea am timp sa ajung pentru program si dupa cum va spuneam invatatoarea nu prea este cooperanta pentru rezolvarea cazului) sau sa incerc la un psiholog particular.
Copila mea imi tot spune in fiecare zi ca maine nu mai plange, dar cand vine dimineata parca vine calvarul vomitam si iar si iar pana ne plictisim ...
Am rugat-o pe invatatoare sa o mute cu un alt coleg a sups ca o sa vada ... ca asta ar fi motivul copilului pentru care ii este rau...
Nici nu simt ca vin sarbatorile cand ma gandesc ca se termina vacqanta care nici macar nu a inceput si va fi din nou rai si poate si mai rau de atat.
Va rog dati-mi o mana de ajutor

roxy spune:

mgabi totusi nu se intampla nimic la scoala? Nu intreba persoana in cauza (invatatoarea) ca sigur nu-ti va spune, ci incearca sa aflii pe alte cai.Este prea tare frica sa nu spun groaza copilului tau ca sa nu fie ceva acolo.Din senin nu se produce.Daca totul ar fi frumos nu ar face asa.Cum se comporta cand e ascultata...e scoasa in fata clasei , rad copii cand nu stie?
Spuna sta pentru ca atunci cand eram eu mica, invatatoare avea obiceiul ca sa te faca mai silitor cica, iti lua caietul cand greseai si te ducea cu el la fiecare copil si iti arata comentand in gura mare ...cam cat de prost esti tu fata de restul si cum altii pot si tu gresesti liniutele si nu le faci egale
Stiu ca de acolo mi-a ramas mie frica de tot , mai ales cand trebuie sa vorbesc cu cineva ...am impresia ca mereu voi fi luata la misto.Nu e gluma.Asta te urmareste toata viata ca sa o iei ca o gluma sis a astepti sa treaca.Pana mergi la psiholog ,incearca sa vezi cu adevarat ce se intampla la scoala , nu ce vrea invatatoarea sa-ti spuna.Poate fetei ii e frica sa-ti spuna adevarul stiind ca oricum va ajunge acolo .

Acum am citit mai bine mesajul tau si te-as intreba il cunosti pe colegul de banca al fetei tale, cum e ...ca daca e un copil mistocar (stiu ca vorbim de copii de clasa 1, dar sunt si la varsta asta) care are tendinte sa rada de fata ta, as insista nu doar i-as recomanda invatatoarei sa ia masuri.Spune-i clar ca feta ta nu e bine in clasa ei si nu vrei ca lucrurile sa ramana asa.Iar in cele din urma daca nu se poate si invatatoarea nu ia masuri, muta fata in alta clasa ca doar nu e unica invatatoare.Vei fi surprinsa de schimbarea ei in bine .Doar vrei ca ea sa faca scoala nu placere nu de tortura.
Si e deabia la inceput.Si aici nu vorbim de razgaierea unui copil de grupa mica ce ramane singur fara mama, e deja de alta natura...

As lua masuri mai dure fiind vorba de copilul meu...nu as lasa la latitudinea invatatoarei daca ii pasa sau nu.

terishka spune:

Mgabi, eu am o fetita in al doilea an de gradinita. Legata de mine cum nu se poate, sunt 4 ani de cand stau acasa, concediul cu ea mi s-a prelungit cu ocazia celui de-al doilea copil.

E in al doilea an de gradinita si are zile cand nu vrea sa mearga. Ea nu trece la manifestari fizice extreme, cum e vomatul, dar plange foarte tare, nu vrea sa spele, sa se imbrace, nu o pot forta sa faca treburile astea.

Dupa multe suparari cu ea si certuri am ajuns la concluzia ca este totusi o problema la gradinita. Au fost cateva incidente care m-au convins de treaba asta. Are 2 educatoare, alternativ cate una pe saptamana pana dupa pranz, cat sta ea. Ei, cand e una dintre ele dimineata, nu vrea sa mearga.

Nu stiu cum e fata ta, a mea e o fire emotiva si care are nevoie de incurajari cand e intre adulti sau copii pe care nu ii cunoaste. E genul care are nevoie de contact fizic, de mangaieri, de alinturi, de vorbit frumos, de atentie. Poate invatatoarea ei e genul mai dur care nu da dovada, pentru copil, de afectiune. Daca spui ca nu prea da atentie problemei fetitei nu prea e semn bun...
Eu as vorbi mai mult cu invatatoare ca sa vad cam in ce ape se scalda; daca as vedea ca am cu cine vorbi i-as povesti un pic despre cum e fetita mea si ce cred eu ca ar ajuta-o sa se adapteze. Daca poate sa ajute copilul - spui ca dupa incurajarile invatatoarei ati avut cateva zile mai bune - ok. Daca nu, as incerca sa mut copilul altundeva.

belleane spune:

Si eu cred ca e ceva putred in Danemarca....de fapt cred ca la invatatoare e problema. Poate tipa la copii, poate ii umileste in fata colegilor, poate e nedreapta.

Chuny spune:

Mie mi se pare ca fetita ta sufera foarte tare si ar trebui sa o iei foarte in serios. E foarte posibil ca la scoala sa se intample ceva ce ea nu poate sa descrie inca si cum e mai sensibila o afecteaza foarte tare. Daca mergeti la un psiholog, neaparat sa fie recomandat de cineva sigur.

Edit sa spun ca as schimba si clasa si as alege o clasa doar dupa ce am explicat bine invatatoarei situatia si ea s-a aratat interesata cu adevarat sa ajute copila.

lorelaim spune:

Mgabi - consulta un psiholog pediatru

Daca ai timp citeste:
http://helpguide.org/mental/separation_anxiety_causes_prevention_treatment.htm
http://www.aacap.org/cs/root/facts_for_families/children_who_wont_go_to_school_separation_anxiety
http://www.worrywisekids.org/
http://www.webmd.com/anxiety-panic/features/school-stress-anxiety-children
http://school.familyeducation.com/back-to-school/anxiety/37623.html
http://childparenting.about.com/od/healthsafety/a/how_to_handle_anxiety_in_children.htm

Multa sanatate si numai bine iti doresc!