Prejudecati despre feminitate si masculinitate

portocalia spune:

ok, a fost un exemplu, inteleg. cam prea strong pentru gustul meu si din alt unghi. de altfel, consider asta o alta discutie. poate avem ocazia, candva :)

Tanti Zavaidoc spune:

Am inteles, Portocalia, mai ales ca au aparut si cifrele

Deci in Romania femeile sunt tratate egal cu barbatii, nu sunt discriminate deloc, dar prefera sa isi asume ele roluri traditionale. Ca asa le place.

De fapt, am putea spune ca societatea romaneasca e profund feminista, pentru ca, iata, femeile au reusit sa obtina ce isi doreau: sa nu se implice in viata politica si sa isi creasca copiii. Sa fie in parcuri numai ele intre ele, discriminand barbatii care ar aparea intamplator pe acolo si smulgand aspiratorul din mana sotului (cand acesta vine dupa o zi obositoare de lucru acasa si se gandeste sa fie egal si el).

Cred ca am inteles bine. Am trait intr-adevar intr-o societate patriarhala, rod al mintii mele. Nu am mai apucat sa vad societatea egalitara reala, ca am plecat din tara. Pacat!

Marina spune:

lol discriminare e cand esti obligat sa faci niste chestii, nu cand presupui tu ca trebuie sa le faci ca asa zice gura lumii si partenerul nu are chef asa ca discriminata trebuie sa faca. discriminare e cand esti obligat sa accepti nu cand ai chef sa faci ca nu ai chef sa discuti problema. in restul cazurilor daca esti fortat e abuz, aici e alta discutie cum trateaza politia romana abuzurile familiale, legea e destul de ok

Deceneus spune:

Rastalmaceste termenii. Mentalitatea o considera discriminare.
Nivelul de trai ridicat din Suedia il considera efact al implicarii femeilor in politica, desi cineva i-a scris pe blog ca nu rezulta de nicaieri ca implicarea in politica femeilor este cauza si ca nu este efect.
Adica a fost intai implicarea femeilor si apoi progresul economic sau progesul si nivelul de trai au permis implicarea femeilor in viata de societate si in politica.

salcia spune:

Deceneus, discriminarea e rezultatul mentalitatii, ce-i asa de complicat? Mentalitatea patriarhala si misogina duce la discriminare, mentalitatea de categorie privilegiata care nu vrea sa imparta privilegiile si cu altii duce la discriminare. Deci intre mentalitate si discriminare e o legatura extrem de puternica, una cauzala, de fapt.

portocalia spune:

imi pare rau, dar eu am alte perceptii decat tine. eu cunosc o gramada de familii romanesti unde munca se imparte in mod echitabil si fiecare face lucrurile pentru care are afinitate. e drept ca maica-mea sterge mai bine praful si geamurile ca taica-meu, dar si taica-meu tunde mai bine pomii si iarba decat maica-mea. maica-mea face mai bine borsul iar taica-meu piftia. sarmale ruleaza cot la cot. mi s-ar parea aiurea sa schimbe rolurile saptamanal, numai ca sa fie egali in toate cele.

atata vreme cat vorbim pe perceptii si exemple personale, nu o sa ajungem la un consens. cifrele vorbeste. din ce zice andreea paul-vass (febletea mea, nu credeam sa ajung s-o citez), cifrele generale arata bine. alea din politica sunt proaste rau. ma intreb de unde vine discrepanta asta.

Marina spune:

totalmente de acord cu portocalia...vorbim prin prisma experientelor noastre...
mama face cele mai bune sarmale, tata a framantat cozonaci de cand ma stiu, mama gateste mediocru in general , taica-meu fantastic (cand a fost acasa). fusei in criza de bona, tara straina, la mama naibii, ma duceam cu sotul intr-un wk prelungit si am dat sfoara in tara cine are chef sa vina sa stea cu copiii ( toate cheltuielile on my account) . Soacra-mea si maica-mea cs-au dat la fund instant, taica-meu a luat primul avion si a venit sa stea cu copiii. apropo maica-mea e economist, o vreme pe la inceputul lui 2000 a ramas somer si a lucrat ca si casier dupa care pe la 50 de ani s-a apucat de jucat pe bursa si zau daca s-a descurcat rau.

portocalia spune:

si eu spun ca discriminarea este practic legalizarea mentalitatii. deci e cam ciudat sa nu fie discriminare, dar sa fie mentalitate.

salcia spune:

Cat despre cifre, statistici si studii, ca tot veni vorba, ele exista si confirma faptul ca societatea romaneasca e profund patriarhala, misogina, traditionalista, intoleranta, in mod paradoxal interesata de tot ce "vine din afara", dar rezistenta la schimbare etc. Puteti cauta pe net si gasiti suficiente informatii, eu am pomenit de raportul ALTFEM ca l-am folosit de curand.

Cum am mai spus, eu ma ocupam personal de un studiu anual foarte complex, pe temele astea, intr-o mare companie (noi faceam studiul in scop comercial, ca sa stim cum sa ne ajustam strategia comerciala in functie de mentalitatile romanesti si de preferintele consumatorilor) si tot asta reiesea, an de an, din acel studiu (e o munca extrem de interesanta, din care afli foarte multe, din pacate informatiile sunt confidentiale, ca de, apartin companiei respective). Deci, conform acestor studii, barbatul e salcia ganditoare, creatoare, cu puterea de decizie in familie, expert in orice, hotaraste ce se intampla cu banii etc., femeia e "nurturer". Rolurile traditionale sunt inca foarte stricte si prezente in mentalul colectiv romanesc.

Cum spunea si Tanti, noi vorbim aici de ceea ce se intampla in realitate, la modul practic, nu la cel ideal. Da, exista legi (ca de-aia reiese in raportul citat de dna Vass ca suntem ok), da, teoretic femeia nu e discriminata si e protejata legal de diverse abuzuri, da, exista cazuri fericite, cum sunt unele dintre doamnele care scriu aici, da, nu e ca in Arabia Saudita DAAAAAAR in realitate, lasand la o parte teoria, legislatia, lumea ideala, experientele noastre personale si ce vedem in cercul familial/de prieteni/cunostinte, in Romania discriminarea de gen e prezenta si afecteaza un numar foarte mare de femei.

Repet ce am mai scris la un moment dat, nu conteaza experientele personale ale unora, nu e un argument sa spui "vai, nu e adevarat, nu exista discriminare in Romania, eu nu am avut de-a face cu asa ceva". La fel, ideea ca e vina femeilor, ca nu refuza rolurile astea traditionale, e utopica si puerila, pentru majoritatea femeilor care sunt in situatii intr-adevar grave. Totul pleaca din copilarie, de la educatie. Adica sunt invatate ca ala e rolul si rostul lor pe lume, si apoi traiesc in pattern-ul asta, pe care nu il pune nimeni in discutie, e un dat cultural, ca sa zic asa. Ganditi-va numai la mediul rural, desi nu numai acolo sunt probleme... Apoi apar discriminarea in viata profesionala, salariile mai mici, sanse mai mici de evolutie profesionala si promovare (ca deh, daca mai faci si copii...), lipsa independentei financiare, saracia, care afecteaza in masura mai mare femeile decat barbatii, abuzurile (incriminate legal, dar neluate in serios), treburile casnice care in cele mai multe cazuri ii revin femeii in totalitate etc. De-asta nu avem mai multe femei in politica, si nu e rusinos, e logic sa fie asa, avand in vedere contextul. Cand o sa eliminam cauzele, vom schimba si rezultatele.

Daca studiezi putin problema, toate realitatile astea iti sar in ochi. Mie imi sar in ochi de cand a inceput sa ma preocupe subiectul, de prin facultate, cand am avut ceva cursuri legate de gen si egalitatea de sanse. De atunci am inceput sa citesc pe tema asta, sa ma informez, sa fiu mai atenta la ceea ce vad in jur, sa particip la niste proiecte, sa lucrez ca voluntar pentru organizatii care se ocupau de violenta domestica si de traficul uman etc. Si asa am devenit feminista. Adica am realizat ca lucrurile nu sunt in regula, ca desi teoria e ok, practica nu e deloc, si ca mult-clamata egalitate de sanse nu e chiar... egala. Si cred ca e responsabilitatea mea, si a noastra, sa incercam sa schimbam lucrurile, sa contribuim la transformarea societatii, chiar daca eu personal si alte fete/femei pe care le cunosc nu suntem afectate de discriminare, suntem exceptia fericita (sau, mai corect spus, nu suntem foarte grav afectate, pentru ca, sub o forma sau alta, toate suntem afectate).

Daca ai dus o viata ok, nu te-ai lovit de anumite probleme, nu ai studiat cu atentie "fenomenul", ti se pare ca de fapt "dracul nu-i atat de negru", privit din bula de cristal. Daca iesi putin din bula respectiva si scoti lupa... lucrurile stau cu totul altfel.

A propos, ca se facea o comparatie a Romaniei cu alte state, din punct de vedere al discriminarii. Si aici sunt de acord cu Tanti, depinde cu cine compari. In general, femeile sunt discriminate peste tot, intr-o forma sau alta (cu exceptia unor mici enclave matriarhale, din cate am citit ar fi unele comunitati izolate prin China, Tibet si alte locuri "exotice"). Bineinteles, exista parti ale lumii unde discriminarea asta e legala, e institutionalizata (de ex. in lumea araba), si parti ale lumii unde discriminarea a fost teoretic eliminata, e ilegala, dar practic inca rezista, si rezista bine. Si in ultimul caz exista diverse grade de discriminare, pentru ca unele tari isi aplica legile mai bine. Logic, Romania in niciun caz nu e vreun bastion al oportunitatilor egale, e chiar foarte departe de asa ceva, indiferent ce ne place noua sa credem.

Si pentru ca tot se vorbea despre comunism, nu e adevarat ca acesta ar fi adus egalitatea de sanse in Romania ca am trai acum intr-o societate ideala daca s-ar fi intamplat asa ceva). Comunismul pur si simplu a dat femeilor dreptul de a munci cot la cot cu barbatii, si atat (ca doar aveau nevoie de forta de munca). Restul... "ramane cum am stabilit". Femeile s-au ales si cu munca, si cu treburile casnice, si cu abuzurile. Comunismul nu a fost un sistem "clement" fata de femei, ganditi-va numai la politicile legate de natalitate.

Si la final, ca tot m-am lungit cat o luna de post, nu o zi (o fi de la postul Craciunului), uite ce mai zic si altii, destul de informati si documentati (pentru cine are timp si interes sa citeasca):
Despre femei in politica:
http://www.realitatea.net/mihaela-miroiu-romanii-cred-ca-au-cele-mai-proaste-femei-din-europa_711387.html
Despre ce inseamna sa fii femeie in Romania:
http://www.link de reclama catre alt site - avertizare/articol/Social/6183/Interviu-cu-Mihaela-Miroiu-Ce-inseamna-sa-fii-o-femeie-emancipata.html

LE: o sa incerc sa pun textul celui de-al doilea articol, daca nu am voie sa pun link-ul.

salcia spune:

Interviu cu Mihaela Miroiu: Ce inseamna sa fii o femeie emancipata


In Romania, femeile s-au emancipat sau sint in curs de emancipare?

Ne emancipam fata de starea de asevire si dependenta. Emanciparea este un drum spre autonomia personala. Dependenta are multe fete. In cazul femeilor este vorba de cea de tip patriarhal, respectiv de faptul ca traiesc dupa regulile facute de barbati si / sau cel putin depind de ei financiar. O parte dintre femei sunt substantial emancipate, mai ales cele independente financiar, cu profesii intelectuale, educate spre autoafirmare. Cea mai mare parte insa sunt in alta situatie, de la una radical patriarhala si dependenta (cele din comunitatatea rroma traditionala) pina la cele casnice, cu barbati putred de bogati. Cum femeile au sistematic bani mult mai putini, adesea sub standardul de supravietuire (inclusiv profesoare, invatatoare, medici), ele ajung cu adevarat in stare de dependenta. Educatia arhaica potrivit careia barbatul trebuie sa fie cap femeii devine un bonus nefericit care le priveaza de autonomie. Politic traim in proportie de 90% dupa regulile facute de barbati si dupa “pohta ce au pohtit” ei in privinta bunurilor comune si a banilor publici.

Prin ce se caracterizeaza, de fapt, o femeie emancipata?

O femeie emancipata nu este libertina, ci autonoma. In mentalul nostru colectiv modelat de televiziuni o femeie emancipata trece drept o femeiusca mereu dispusa sa isi exhibe aventuricile, fara grija de ceea ce traditional se numea reputatie de femeie serioasa. Nimic mai fals. Emancipare nu are legatura cu folosirea sloboda a sexului, ci a capului. Da, libertatea trebuie sa fie si sexuala, dar emanciparea este cu precadere culturala, politica, economica. Femeile emancipate sunt cele care traiesc dupa propriile proiecte de viata si sunt independente economic. Este valabil si pentru barbatii emancipati.

In ochii barbatilor romani, a scapat femeia de sintagma ‘la cratita’?

In ochii barbatilor da, in a celor complexati, misogini si tematori de concurenta, ba.

Care este modelul spre care aspira tinerele fete?

Modelele invizibile ochiului public sunt cele ale unor profesioniste foarte bune, ale unor antreprenoare foarte bune. Tot invizibil este modelul unor femei si a unor barbati intregi: consistenti, morali, competitivi, deopotriva profesionisti, parinti, prieteni, modelul unor femei si a unor barbati capabili sa traiasca pentru cauze drepte, sa creada si sa urmeze valori umaniste si democratice. Toate aceste modele sunt reale. Mass-media sunt aproape oarbe la ele. In locul lor selecteaza Simone Sensual, o armata de personaje pe care le numeste vedete, incurcind, intr-un cocktail pagubos, femei real talentate cu femei “de fite”. Depling fetele care nu au in proximitate prima categorie de femei. Ele viseaza sa devina doamna Columbeanu sau doamna Prigoana, daca nu femei OTV sau fete de la pagina 5. Viseaza sa gaseasca barbatul potrivit, caruia sa i se supuna in schimbul banilor si statusului.

De ce cred fetele si femeile ca a fi frumoasa este o necesitate pentru a reusi?

Din pacate, au dreptate. Cei mai multi sefi sunt barbati care traiesc in stereotipul femeie egal frumoasa. Cu alte cuvinte, daca nu esti frumoasa si tinara incetezi sa contezi ca femeie. Dar de ce vorbesc despre barbati doar? Revistele de femei din Romania au ca target femei sub 35 de ani si ca tema principala: cum sa te faci frumoasa ca sa cuceresti un barbat. Cucerirea barbatului de top sau macar a celui rentabil se identifica cu succesul. Mai sunt ceva reviste mai domestice care presupun ca ai cucerit un barbat, ai mai inaintat in virsta si trebuie sa devii o mama si o gospodina desavirsita. Revistele de barbati nu marseaza pe formula cum sa pastrezi o femeie si cum sa iti cresti copiii. Probabil copiii barbatilor sunt doar masinile iar femeile barbatilor sunt doar amantele. Exceptiile de la unicitatea acestor modele sunt infime.


Putem vorbi de o obsesie a frumusetii? Pare ca am scapat de jugul tigaii si am intrat sub cel al frumusetii cu orice pret.

Frumusetea este o mare valoare, mai ales in societatile postmaterialiste, in cele pentru care supravietuirea nu mai este o problema (sa ma ierte cei saraci pe care nu vreau sa ii ofensez). Dam bani pe design frumos, de la case, la haine, cratite, mobila, mop. Traim intr-o era foarte feminizata in acest sens. Este minunat ca femeile sunt frumoase si ca pot sa ramina frumoase, in felul lor, pina la virste inaintate. Dar daca sunt doar frumoase devin un peisaj monoton si plictisitor. Farmecul de durata cere multe calitati, iar seductia intelectuala este clar cea de cursa lunga. Problema este ca si barbatii sa isi pretuiasca frumusetea, farmecul, igiena. Cred ca barbatii tineri invata aceasta lectie.

Ce le putem spune pentru a le face sa inteleaga ca ceea ce vad la televizor nu este ceea ce ele trebuie sa devina?

Nu avem cum. Ce sa facem? Sa le trimitem la citeva milioane de fete sms-uri ca ceea ce vad este toxic pentru evolutia lor? Sa puna CNA avertismente ca la tigari inaintea emisiunilor tv, inclusiv a celor de stiri: aceasta emisiune dauneaza grav educarii caracterului si personalitatii? Ca au efecte letale asupra logicii, moralei si a integritatii persoanei? Hotarit, in climatul mediatic actual, complet decazut valoric, nu ne putem astepta decit la intarirea productiei de ”cocalari” si „pitipoance”, spre gloria otevizarii spatiului public.

Cum caracterizati prezenta femeilor pe scena publica romineasca?

Ultra-minoritara ca proportie si mediatizare. Foarte putine au loc sa fie “intelectuale publice”, desi este plin de femei competente exact in temele de interes public. Peste 70% dintre politologi, sociologi, economisti, medici sunt femei. Desi conduc jumatate dintre organizatiile guvernamentale, ele sunt ignorate impreuna cu toata farima de viata asociativa din Romania. In politica sunt cam 6% la nivel local, 9,2% la nivel national, aproape 40% la nivel european. Putine sunt “Elene Udrea/Basescu”, adica asociate capului statului incit sa prezinte interes pentru (de)formatorii de opinie. In patologia noastra social-politica alimentata de testosteron care da in clocot, ca la adolescenti, femeile nici nu se simt bine, nici nu isi gasesc locul. Cred ca ele inseteaza dupa normalitate asa cum o fac si barbatii care nu si-au pierdut capul in lupta pentru putere, avere si rating.