Recomandare

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

Deceneus spune:

www.bursa.ro/studiu-de-caz-alegerile-din-1996-oligarhia-si-alternanta-la-putere-11328&s=politica&articol=11328&editie_precedenta=2007-06-06.html" target="_blank">STUDIU DE CAZ: ALEGERILE DIN 1996 Oligarhia si alternanta la putere BURSA 06.06.2007

Fragmente:

Citat:

Obligatiile de plata erau de 1,9 miliarde dolari în 1997; 2,8 în 1998; 3,2 în 1999 si 2,1 în 2000. Lor li se adauga nevoia de finantare a deficitului anual, de cca 2 mld. dolari. Fata de aceste nevoi, rezerva valutara a Bancii Nationale a României ajunsese în noiembrie 1996 la numai 565 milioane de dolari !!! România era în fata crahului. Daca nu obtinea finantari externe, pentru “rostogolirea” obligatiilor de plata, tara intra în incapacitate de plata, adica în crah, iar economia se prabusea, exact asa cum s-a întâmplat în acelasi an 1997 în Bulgaria.

Prapastia devenise evidenta pentru oligarhie, care s-a alarmat. Crahul, asa cum s-a dovedit in Bulgaria, ar fi însemnat nu numai prabusirea nivelului general de trai al românilor, dar ar mai fi avut cel putin doua consecinte dramatice pentru oligarhie: 1. toata “agoniseala” din cei sapte ani de capusare a economiei si a bugetului national s-ar fi aneantizat în gigainflatia consecutiva crahului si 2. opozitia ar fi venit la putere adusa de un val de sustinere populara care ar fi maturat structurile. Adica EI ar fi pierdut totul: si banii si puterea… Asa cum s-a întâmplat în Bulgaria.
“Ai nostri” au fost însa mai destepti: întelegând iminenta dezastrului înca de la jumatatea anului 1995, au pus la punct scenariul de avarie si au actionat, manipulând prin intermediul serviciilor secrete scena politica. Trebuiau retrasi temporar “fostii” si adusi altii, mai credibili.
România, prin alternanta la putere, trebuia sa demonstreze ca este o democratie functionala, în asa fel încât sa obtina refinantarile salvatoare.

Virgil Magureanu, seful de atunci al SRI, spunea într-un interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei, în luna mai 2004: “În 1996, situatia era de asemenea natura încât nu numai ca era necesara, dar devenise foarte probabila o alternativa la putere si, dupa socotelile mele, ar fi cazut bine sa se vada ca e posibila schimbarea. Si ca un grup care ramasese prea mult la putere, din 1990 pâna atunci, ar fi avut numai de câstigat daca s-ar fi dat un pic la o parte. Ceea ce s-a si întâmplat.”

Iosif Boda, în cartea sa Cinci ani la Cotroceni, Ed. Evenimentul românesc – 1999, referindu-se la alegerile din 1996, scrie la pag. 276-280, în capitolul “A vrut oare PDSR sa câstige alegerile?”: “Nu pot continua fara a marturisi o impresie stranie care mi s-a format în timpul campaniei electorale. Am avut senzatia, împartasita de multi dintre oamenii politici cu care eram în contact, ca liderii de seama ai PDSR nici nu doreau sa câstige alegerile. Pe ce ma bazez când împartasesc acest sentiment, care poate parea incredibil pentru multa lume, pentru ca e situat, de fapt, în paranormalul politicii? Sau, în orice caz, dincolo de logica politica. Ori în afara ei. Din discutiile cu ministrii seriosi ai guvernului de atunci reiesea ca problemele reformei vor fi deosebit de grave în perioada ce urmeaza. În orice caz, mult mai grave decât lasau sa se înteleaga rapoartele triumfaliste ale Executivului de atunci, care gasea de cuviinta sa ascunda praful sub pres. (…) Ma marginesc sa spun ca asta era perceptia mea de atunci: ca multi demnitari din guvernul Vacaroiu stiau ce probleme lasa în urma lor si ca ar fi fost bucurosi sa scape de povara lor.”

..
Desi au obtinut doar 20% din voturi (30% a avut toata CDR), taranistii au fost adusi la putere si au salvat tara. Au restabilit legaturile cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International, au obtinut refinantari ieftine, în tara au început sa intre capitaluri, iar bursa s-a înviorat pentru prima data de la înfiintare. Procesul de privatizare a fost relansat (inclusiv prin primele mari privatizari), au început sa fie închise întreprinderile cu pierderi, care necesitau subventii masive de la buget, în primul rând minele de carbune.
Asanarea sistemului bancar a costat peste 3 miliarde dolari, care se adauga celor 10 miliarde achitate în serviciul datoriei externe si celor 2 miliarde cu care a fost completata rezerva BNR. Cu toate aceste plati uriase, de peste 15 miliarde de dolari, datoria publica externa a României a ramas practic constanta: 6,1 mld.$ în 1996, respectiv 6,9 mld.$ la 31 decembrie 2000. În aceste noi circumstante, România a trecut prapastia.
..
Maurul si-a facut datoria, asa ca trebuia omorât, pentru ca proiectul oligarhiei presupunea si restauratia partenerilor politici preferati. Taranistii au fost “omorâti” de oligarhie, care a tras în ei prin toate gurile de foc. Cele mai devastatoare lovituri au venit însa, din spate: de la presedintele Constantinescu, de la Partidul Democrat, partener la guvernare si de la Traian Basescu, în mod special.
Tocmai din aceasta cauza, afirm ca “lupta” de azi a presedintelui Basescu cu oligarhia are mai degraba un caracter “intern”, de razboi civil. Înca de la alegerile din anul 2000, se bat “smecherii” cu “smecherii”.

Radu Sarbu

Deceneus spune:

www.ziare.com/politica/politica-interna/a-trai-fara-nici-un-fel-de-morala-serpii-din-politica-1175524" target="_blank">A trai fara nici un fel de morala - Serpii din politica
fragmente

Citat:

Psihiatrul Andrzej Lobaczewski este unul dintre cei care au incercat sa explice geneza acestui rau in lume. In cartea sa, intitulata "Ponerologie politique" (Studiul raului in politica), autorul atrage atentia: "Cand veti intelege ca fraiele puterii politice si economice sunt in mana unor persoane fara constiinta si fara scrupule, care nu poseda capacitatea de a-i intelege pe ceilalti, veti privi intr-o lumina noua acesta plaga a raului care se intinde in intreaga lume.

Raul nu reprezinta numai o problema morala. El poate fi analizat si inteles in mod stiintific".

Cum ajung psihopatii sa conduca lumea

Psihopatia este o tulburare de personalitate, greu detectata din cauza faptului ca inteligenta nu este afectata, ci doar partea emotionala. Nu toate persoanele psihopate se angajeaza in acte criminale si violente, insa pot face mult rau din cauza iresponsabilitatii.

Sub masca normalitatii, psihopatii reusesc sa ascunda faptul ca nu sunt capabili de sentimente. "A incerca sa trezesti emotii la un psihopat este ca si cum i-ai explica unui daltonist culorile", explica Robert Hare, un medic psihiatru care si-a dedicat intreaga cariera studiului personalitatii psihopate.

De ce ajung in functii de conducere? Pentru ca tulburarile de personalitate care ii caracterizeaza au ajuns sa fie considerate calitati in lumea moderna: aroganta si narcisismul sunt privite ca incredere in sine, prezenta charismatica si alunecoasa drept sociabilitate, manipularea drept inteligenta practica, dorinta de putere drept spirit de lider.

Pentru a ajunge sa conduca, un psihopat nu are nevoie de adeziunea majoritatii, ci este de ajuns sa fie sprijinit de un grup de interese, care poate sa "orienteze" si sa conduca populatia, cum ar fi, de exemplu, proprietarii unui post puternic de televiziune.

Cand lipsa constiintei devine molipsitoare

Atunci cand un psihopat genetic ajunge intr-o functie de conducere, cei din jur pot ajunge sa se comporte asemenea lui, adica fara constiinta, pentru a putea rezista pe langa el. Ei devin astfel "psihopati secundari sau de conjunctura", iar psihopatia devine o strategie adaptativa.

Cei care ajung sa traiasca fara nici un fel de morala se recunosc intre ei si se sprijina reciproc pentru a pune mana pe toate pozitiile cheie. Prin inselatorie, prin minciuni, prin facilitarea studiilor si a obtinerii de diplome, oamenii fara constiinta sunt introdusi in toate mediile, inclusiv cele stiintifice si culturale, iar aparatul reprezentat de psihopati devine o forta distructiva.

Cei "cu suflet" care mai rezista in conducere si se incapataneaza sa ii incurce prin anumite decizii pot fi eliminati chiar prin acte criminale.

....
Autorul Andrzej Lobaczewski atrage atentia ca raul resimtit in intreaga lume provine din promovarea acestor "valori patologice". Lupta pentru revenire la normal nu este usoara, insa primul pas este sa ne dam seama de adevarata fata a celor ce ne conduc si sa nu devenim niste scelerati morali, dupa modelul celor aflati la putere.

Deceneus spune:

www.dw.de/dw/article/0,,16064916,00.html" target="_blank">Când intelectualul devine condotier politic
Fragmente - (ar fi pacat sa nu-l cititi integral).

Citat:

O problema vadita si dureroasa a societatii românesti este subiectivismul exacerbat. Nu gasesti aproape nicaieri în dezbaterea publica româneasca o tentativa de a depasi anecdota otravita a zilei pentru a initia o conversatie despre marile rânduieli constitutionale, despre sistemul alegerii puterii legislative si, nu în cele din urma, despre viitoarea organizare politica europeana.
..
Din nefericire pentru România de astazi, intelectualii care ar putea organiza dezbaterea publica, furnizându-i criteriile si formulându-i obiectivele, sunt divizati ei însisi în tabere partizane. Este trist sa vezi ca nu ideile politice îi separa cu adevarat, ca nu doctrinele de care fac atâta caz în discursul lor plin de dispret fata de partidele politice sunt miza lor reala, ci simpatiile, idiosincraziile sau pur si simplu interesele materiale de moment.

Intelectualii, desi scriu frumos, nu se comporta decât rareori ca intelectuali. Calofilia lor este un alibi pentru lipsa de idei, iar referintele culturale o diversiune menita sa ascunda interesele egoiste.
..
Politica presupune înfruntare si limbaj polemic, dar pozitia intelectuala pretinde, dimpotriva, distanta reflexiva si obiectivitate. Condotierul politic este excesiv si nedrept, el minte si manipuleaza cu buna stiinta, dar intelectualul are obligatia de a se supune în primul rând adevarului. Atunci când intelectualul devine condotier politic ceva extrem de pretios se pierde si societatea risca sa-si rataceasca toate reperele.

Deceneus spune:

Parca eu as fi scris discursul lui C P Tariceanu din 06 iulie 2012, cu ocazia celei de-a doua suspendari a Presedintelui Basescu.

www.youtube.com/watch?v=VLwDoNmBLyg

Deceneus spune:

www.bursa.ro/editorial/poiana-rinocerilor-curtea-constitutionala-a-romaniei-174643&articol=174643.html" target="_blank">
Poiana rinocerilor: Curtea Constitutionala a României BURSA 10.07.2012
Fragment

Citat:

În Constitutie scrie ca "Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, înalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani în activitatea juridica sau în învatamântul juridic superior."

Este incredibil, dar adevarat: componentii CCR nu trebuie sa fie magistrati de cariera!
Orice jurisconsult poate accede în instanta care transeaza conflictele între institutiile puterii în statul român; conditia sine qua non este sa fi servit constiincios interesele vreunui partid; sa fie clar ca se poate conta pe omul acela!

CV-ul presedintelui CCR este ilustrativ: consilier juridic la COMAT si BJATM Bistrita (1980-1989), avocat în baroul Bistrita (1990-2007) si - decisiv! - deputat (2004-2008).

De regula, judecatorii CCR sunt fosti parlamentari, care s-au evidentiat mai degraba prin obedienta decât prin initiative, iar Ion Predescu, Acsinte Gaspar sau Puskas Zoltan - dintre actualii, sau Petre Ninosu ori Nicolae Cochinescu - dintre fostii, exemplifica perfect aceasta teza.

CCR este o poiana paradisiaca, în care niste rinoceri politici pasc cele mai mari salarii din întreg sistemul bugetar (generatoare si de pensii pe masura).

De aceea, nu este de mirare ca CCR fie actioneaza sub imperiul presiunilor politice, fie nu are curaj sa exprime o pozitie clara, care sa aiba caracter de precedent pentru cazuri similare.
În repetate rânduri, Curtea a dovedit ca e influentata de presiunile politice, nu numai în cazuri de conflict inter-institutional, ci si în cazuri în care ar fi trebuit sa apere principii generale ale dreptului (dreptul la proprietate si garantarea proprietatii).
Independenta puterii judecatoresti este - alaturi de modernizarea si simplificarea legislatiei, integritatea si corectitudinea judecatorilor, termene rapide în procese - o conditie fundamentala a unei societati bine guvernate, într-un stat de drept. Separatia autentica a puterilor în Stat poate fi realizata numai prin delimitarea clara a celor trei puteri ale Statului - Legislativa, Executiva si Judecatoreasca - si prin stabilirea unui sistem de verificare si de echilibru între ele.

* Recuperarea separatiei
Solutia, simpla si evidenta, rezida în suprimarea Curtii Constitutionale si preluarea atributiilor ei de catre o sectie speciala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ai carei judecatori sunt magistrati în adevaratul sens al cuvântului, iar numirea lor este facuta prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, fara interventia celorlalte puteri ale Statului.
S-ar reveni, astfel, la sistemul de control al constitutionalitatii, conform traditiei românesti, ce începe la 1912: puterea judecatoreasca ordinara examina constitutionalitatea legilor.
În plus, pentru degrevarea justitiei de problemele inerente unui regim semiprezidential, bine ar fi ca România sa adopte un regim parlamentar rationalizat.

RADU SÂRBU

Deceneus spune:

Citat:

www.cotidianul.ro/un-editorial-care-a-prevazut-tot-ce-ni-se-intampla-astazi-114207 " target="_blank">Trei ani fara Octavian Paler Un editorial care a prevazut tot ce ni se întâmpla astazi (fragment)

"Democratia" dubioasa de azi (cu autoritatea tuturor institutiilor compromisa!) nu e deloc plicticoasa. Produce scandaluri zilnic si, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating. În schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce asteptare a tuturor? Am vazut batrâni ofiliti de mizerie, înghesuindu-se sa-l "atinga" pe Basescu. Ce-i facea sa fie atât de sensibili la demagogie? Sa fie la noi lehamitea atât de aproape de nevoia de mesianism? Am vazut tineri pentru care a fi cineva "cool" tine loc de ideal national. #350;i cum sa-mi explic usurinta cu care flecarim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici în momentele de cumpana deasupra defectului de a nu lua aproape nimic în serios? Chiar nu ne dam seama ce poate iesi din "razboiul civil psihologic" care sfâsie azi România?

Pe unii precum Boc sau pe unul precum Stolojan îi înteleg. Fara Basescu, ar fi, politiceste, niste nimeni. Îi înteleg si pe cei care joaca acum cartea anti-Basescu. Se tem pentru carierele lor. Dar noi care sustinem ca am vrea sa traim într-o Românie normala, ce scuza avem?
..
Iata, deci, care e teama mea. Retorica de care face uz acum Basescu: acuzarea întregii clase politice, "mesianizarea" sa, cu un tot mai pronuntat iz fascistoid, aminteste de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte în România interbelica. Las la o parte ridicolul pretentiei lui Basescu, ca el ar fi altfel decât ceilalti politicieni, ca el ar fi, vezi Doamne, un misionar al anticoruptiei si ca el n-ar proveni, în linie directa (cum provine!), din "sistemul ticalosit". Ma marginesc sa spun doar atât: ca inflamarea demagogiei populiste într-o atmosfera plina de materii inflamabile e un joc, iresponsabil, cu focul. Ea poate activa, din cauza mizeriei, derutelor, frustrarilor si exasperarilor, riscuri grave. Încât, daca va mai învârti flasneta populismului, Traian Basescu ameninta sa devina un pericol mult mai mare decât a fost pâna acum.

Octavian Paler Publicat Duminica, 09 mai 2010
Republicat cotidianul Sâmbata, 14 iulie 2012

Deceneus spune:

www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/ce-vrea-europa-de-la-noi-270662-pagina1.html#top_articol" target="_blank">Ce vrea Europa de la noi? (fragmente)

Citat:

Are Europa dreptate sa ne besteleasca pentru ca punem în pericol statul de drept, atunci cînd sigur e tinta propagandei unei tabere sau a alteia?
..
Interventia UE nu a fost pentru Basescu, Blaga si Anastase, chiar daca asta subliniaza Traian Basescu în campania sa electorala. Nici nu a fost ca urmare a dezinformarii unor ONGuri, cum se sustine pe la trusturile dlui Voiculescu. Prin natura lor, ONGurile informeaza partial, nu doar ca multe sînt partizane politic, ci pentru ca sînt interesate doar de anumite subiecte (cianuri, etc). UE a fost perfect informata de ambasadele sale la Bucuresti,
..
Confuzia numarul unu care domneste în România este asupra termenului de suveranitate parlamentara, conceputa barbar ca o suveranitate absoluta, de care nu dispuneau nici monarhi ca Regele Soare în Europa. Da, Parlamentul e suveran, sînt prima care afirma, el legisleaza, nu seful statului. Dar aceasta suveranitate e limitata, nu absoluta.
..
Definitia însasi a statului de drept este de stat în care legea însasi e suverana, o lege care nu poate fi contrara principiilor dreptului natural, principiilor de drept si nici modificata în cursul unui proces constitutional déjà demarat.
..
Lord Mackenzie Stuart definea statul de drept în cadrul comunitatii europene afirmînd ca aceia care administreaza legea sînt ei însisi supusi limitarilor impuse de lege, iar cei care sînt administrati au drepturi legale care trebuie protejate.
..
Criteriile de la Copenhaga, conditie preliminara a aderarii, fac referire expresa nu doar la spatiul european comun, circumscris de legea europeana, ci si la spatiul national legal, atunci cînd afirma ca "[...] Statele membre sînt societati libere si democratice care au în comun credinta ca relatiile dintre cetateni si stat au la baza statul de drept"[2]. Aceste principii se regasesc în tratatul de aderare semnat în aprilie 2005 si ratificat de parlamentul României pe 17 mai 2005 cu 434 voturi pentru la 0 contra sau abtineri. Acesta continea si celebrul mecanism de cooperare si verificare, introdus pentru ca erau dubii asupra statului de drept, si ca atare Parlamentul nostru, si nu altcineva, a dat dreptul UE sa ne controleze în domeniul justitiei si al statului de drept.
..
Pentru ca acesta e al doilea principiu care nu e clar înteles la noi: în acest moment legea europeana e mai tare decît cea româneasca acolo unde exista conflict, si o completeaza unde nu exista conflict. Cînd vorbim de „Constitutie" noi nu ne mai referim doar la documentul din 2003, ci si la tratatul European, în multe puncte care privesc Constitutia.
..
Deci prin votul parlamentarilor nostri, si nu al nostru, ca pe noi nu ne-a întrebat nimeni, Constitutia noastra s-a marit fundamental prin integrarea în UE, incluzînd tratatele europene, iar prevalenta a fost acordata legii europene fata de cea româneasca. A doua noastra curte constitutionala a devenit astfel cea de la Luxemburg. Arbitrul statului nostru de drept era, înca mai demult, de la semnarea Conventiei Drepturilor Omului, curtea de la Strasbourg, CEDO. Spatiul nostru constitutional este astfel unul al multiplei jurisdictii, dar în materie de drepturi ale omului si stat de drept, prin vointa parlamentarilor nostri exprimata prin vot în repetate rînduri, suveranitatea finala nu mai e la noi. Iar noi nu sîntem o banda de pirati care nu stie unde a pus degetul si nu îsi respecta semnatura, ca nu a vrut decît sa abordeze vasul european.
..
-- E o grava încalcare a statului de drept sa revoci avocatul poporului pentru ca a facut o sesizare admisa deja de Curtea Constitutionala, argumentînd ca nu avea dreptul. Motivatia revocarii, ca ar tine cu opozitia, e gresita de la un capat la altul. Avocatul Poporului trebuie sa reprezinte în primul rînd opozitia, ca el are menirea de a cenzura abuzurile puterii. El însa nu ia decizii si nu trebuie dat afara pentru simplul act de a-si fi facut datoria de a prezenta cazul, chiar gresit prezentat. E un avocat, el sesizeaza, Curtea decide, unde am ajunge daca dam afara din barou avocatii care pierd procesele? Cu atît mai absurd e sa dai afara unul care a cîstigat.
..
E o încalcare a statului de drept sa nu pui în practica sentinte finale si chiar nedefinitive de incompatibilitate, cazul a doi deputati si vreo doi ministri pîna acum. De asta aceasta situatie relative minora apare pe lista lui Barroso. Nu e minora deloc. Nimeni nu e deasupra legii în Europa.
..
-- Constituie încalcari ale statului de drept sa manipulezi legea, asta însemnînd sa dai legi care se aplica retroactiv, sa schimbi legi la o situatie aflata în desfasurare, sa mînaresti data aplicarii unor legi prin publicare, si asa mai departe. USL are dreptate pe fond ca e mai bine ca la referendum sa se ia decizia cu numarul celor care se prezinta, si cert Basescu a fost primul care a schimbat legea în avantajul lui. Dar sa dai ordonante, simbolul însusi al legislarii discretionare, pentru a regla aceste puncte delicate a fost, evident, o eroare. Nici nu mai conteaza fondul problemei.
..
- Peste toate astea, amenintarea ca mafia ar putea capata controlul procuraturii a bagat lumea în sperieti la Bruxelles. Sigur ca mafia era déjà instalata în statul nostru, dovada fiscul sub dl. Blejnar, Omar Hayssam si alte situatii. Dar cînd pericolul e absolut real, sa te preocupi doar de cine a dat stirea la presa e cu totul inadecvat.
..
Pe 29 iulie va exista, pe lînga cei contra sau pro-Basescu din alte motive si o minoritate care va vota raspunzînd întrebarii: merita, ca sa scapam de Basescu, sa aruncam peste bord statul de drept, în ideea ca dupa aceea o sa-l mai recuperam noi cumva? Aceasta e simetrica întrebarii pe care o puneam aici în decembrie trecut: merita, ca sa oprim ascensiunea lui Ponta&Antonescu, sa violam statul de drept prin comasarea alegerilor, ordonante, asumari si alte abuzuri? Raspunsul e acelasi azi, ca si atunci.

Scuzele ca parlamentarii sînt indisciplinati si au actionat pe cont propriu, sau ca UE e partial informata nu raspund la ora asta la fondul problemei, chiar daca nu or fi complet neadevarate. În acest moment e nevoie, pentru UE si pentru noi, de anumite garantii foarte serioase ca statul de drept va supravietui acestei lupte politice si ca vor fi facute reparatii urgent pentru îndreptarea erorilor de mai sus. Alegerea din 29 iulie este o falsa alegere: cea adevarata e în alta parte.

Deceneus spune:

www.dw.de/dw/article/0,,16113578,00.html" target="_blank">Cum se nasc cliseele politice -Horatiu Pepine DW
(fragment)

Citat:

De pilda imaginea potrivit careia asistam acum la o lupta între stratul subtire de europenitate a societatii românesti si o majoritate anti-europeana, este un astfel de cliseu cu sanse mari de a razbate în constiinta publica.
În termeni generali, formularea contine un adevar.
Societatea româneasca are un mare handicap de cultura politica liberala, asa cum este ea înteleasa în occident, întelege greu participarea civica, nu are încredere în reguli, preferând aranjamentele personale, este brutala si nu pune pret prea mare pe demnitatea persoanei.
Este adevarat, asadar, ca dupa 20 de ani de la iesirea din izolare, stratul de europenitate a ramas subtire si nici macar marea migratie nu a contribuit prea mult la amplificarea lui, caci contactele cu Vestul au ramas superficiale si limitate adesea la lumea de periferie.

Dar administratia lui Traian Basescu s-a întemeiat la rîndul ei tocmai pe aceste moravuri locale, a încurajat copios aceleasi practici corupte si nu s-a sfiit sa încalce toate regulile politice democratice. Presedintele Traian Basescu este unul dintre marii manipulatori care au vorbit pe de o parte pentru urechi externe despre ”Statele Unite ale Europei” si despre valorile NATO, pentru ca în tara sa sustina o clientela corupta si sa recurga la practici politice inadmisibile în Europa.
De aceea, pentru cei care au o cunoastere mai exacta a realitatii românesti ideea luptei dintre fortele europeniste si înapoiata Românie profunda stârneste, în cazul cel mai bun, zâmbete ironice.

Forta de convingere a acestei imagini se trage din faptul ca exista, într-adevar, în România aceasta linie de demarcatie, dar ea nu coincide cu taberele politice. Europenisti autentici se gasesc si într-o parte si într-alta, dupa cum ambele tabere recurg mereu, electoral, la pulsiunile cele mai viguroase ale unui popor care nu are o traditie de democratie liberala.

lucialu spune:

Uau Deceneus! zilele astea m-am gandit ft des la dl Octavian Paler. Si imi spuneam ca tare bine ne-ar fi prins sa mai fi fost in viata!

Deceneus spune:

Citat:

citat din mesajul lui lucialu

Uau Deceneus! zilele astea m-am gandit ft des la dl Octavian Paler. Si imi spuneam ca tare bine ne-ar fi prins sa mai fi fost in viata!

"and the song became love and love became the egg" (Happy Feet)
my little sunshine

Avea un discurs savuros si raporta actiunile politicenilor la valori morale. Acum totul se raporteaza la victorii. Cine pierde este dezavuat cine castiga este admirat.
Din pacate si O Paler s-a lasat utilizat de "mogului", cand isi expunea seara de seara dezgustul si deceptia la adresa lui E Constantinescu, desi E C nu guverna. La vremea respectiva atacul mass-media era orientat spre presedintele care nu avea prerogative.

Pag. 8 | Pag. 10

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici