Recomandare
Raspunsuri - Pagina 3
Deceneus spune:
O alta recomandare in articolul din Cotidianul www.cotidianul.ro/romania-o-zona-politica-moarta-166995" target="_blank">România, o zona politica moarta - de Victoria Dickenson care face o paralela intre situatia postervolutionara din Romania, Rusia si Egipt.
Referitor la Romania urmatorul citat este semnificativ.
| Citat: |
| Vechea Securitate are mai mult angajament în societatea româneasca decât armata egipteana, pâna în prezent. Functioneaza în urmatoarea maniera. Câtiva oligarhi din România, prin diverse contracte, gestioneaza economia si se îmbogatesc. Acestea au, de asemenea, sarcina de a asigura ca exista o stabilitate benefica în viata politica a tarii. Din acest motiv, partidele politice românesti sunt atât de lipsite de viata si nu ofera nimic care ar apropia de un program de actiune înainte de alegeri. Politica înseamna teatru, extrem de zgomotos, dar total ineficace. Stabilitatea politica permite le permite celor din elita natiunii, unii vazuti, altii nevazuti, sa conduca business-urile fara sa fie contestati de nimeni si fara sa fie trasi la raspundere pentru actiunile lor. Oricine ameninta acest aranjament este rapid expus la scandal si izolat. |
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
Deceneus spune:
O relatare a jurnalismului de opozitie din ultimii 22 de ani, de Cornel Nistorescu. Jurnalistii sunt cei mai informati si cei mai presati de putere sa le devina colaboratori.
www.cotidianul.ro/patanii-din-22-de-ani-de-libertate-si-democratie-168259" target="_blank">Patanii din 22 de ani de libertate si democratie
| Citat: |
| N-au trecut prea multe saptamâni pâna când m-am trezit cu un student de la Facultatea de regie. Fusese agatat ca informator din cauza dosarului de legionari al parintilor. Ofiterul de legatura din fosta Securitate, devenit ofiter de SRI, l-a recontactat si i-a cerut sa încerce sa se infiltreze în Liga Studentilor sau la revista „Expres". El a ales „Expres" si ne-a batut la usa redactiei. Ne-a marturisit ca el nu vrea sa continue ce-a facut în anii comunismului si sa îl ajutam. OK, i-am zis, du-te si spune ca ai devenit colaborator al revistei „Expres" si cere alte indicatii. Noi vom fi în preajma si înregistram fiecare vorba si fiecare miscare. Asa a avut loc prima înregistrare a unui ofiter de Securitate. si tiparirea primului dialog dintre un informator si un ofiter al serviciilor secrete. A aparut în „Expres", în „Washington Post" si în „International Herald Tribune". |
| Citat: |
| Probabil ca tot de atunci dateaza si discutia mentionata de documentele din arhiva MApN. Alex Mihai Stoenescu pomeneste discutia în cartea sa intitulata "Din culisele luptei pentru putere 1989-1990". Reproduc pasajul de la pagina 49: "La Consiliul Militar Superior din data de 10 mai 1992, generalul Cheler a cerut explicit asasinarea jurnalistilor Ion Cristoiu si Cornel Nistorescu. Pregatise un ARO cu care sa se însceneze un acccident...". |
| Citat: |
| Aparatul de terfelit al regimului functioneaza aproape industrial si la ordin. În numai câteva zile, înainte de a avea habar despre orice investigatie fiscala, o echipa a Fiscului a batut toate încasarile mele, a verificat firmele platitoare si a pus sechestru pe o casa. si a transformat opreatiunea într-o stire de presa. Înainte sa fi deschis plicul care ma anunta în legatura cu problema fiscala am fost cercetat, terfelit si sanctionat. Platind, în ultimele clipe, am evitat executia televizata. |
| Citat: |
| Un colaborator apropiat al lui Victor Ponta mi-a transmis ca daca vin la putere vor pune saua pe presa si nu vom vedea nici un ban din publicitate! Mesajul a fost transmis printr-un soi de Bula de la care nu poti astepta nici macar la un „buna ziua", necum la un strop de respect. |
Din ce scrie Nistorescu se confirma ce scria tot in Cotidianul Voctoria Dickenson despe "sterilitatea" vietii politice, de la link-ul anterior.
Opozitia si mas-media de opozitie au fost sub asalt in ultimii 22 de ani si din aceasta ofensiva ne-am ales cu o clasa politica monocolora si cu media care ne furnizeaza telenovele, si galceve politice fara substanta.
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
Deceneus spune:
La un articol di Romania Libera www.romanialibera.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=248835&page=4&order=0&redactie=0&main_pic=0" target="_blank">Mizele presedintelui pentru 2012 sau de ce se întoarce Basescu la casa din Mihaileanu sub semantura Sabina Fati, autoarea se intreaba de ce Basescu si-a schimbat atitudinea fata de DNA. Un comentariu (nr 23) facut de Chitu Constantin, "Nu ma mir si nu intreb, doar constat?", pe care-l reproduc in totalitate, ii da raspunsul.
| Citat: |
| Stimata doamna Sabina, nu stiu daca ati citit romanul dostoievskian "Demonii", dar am sa va fac o analogie cu cazul de fata. Pe la mijlocul romanului, un personaj din aristocratia rusa a secolului 19, Nikolai Stavroghin, urma sa fie promovat lider intr-o organizatie politica secreta, de sorginte socialista, extremista si subversiva in raport cu institutia monarhica a statului de la acea vreme. Ca sa fie acceptat de organizatia respectiva ca lider, el trebuia sa indeplineasca obligatoriu cel putin o conditie: sa fie santajabil, sa se lase inhamat la carul organizatiei si sa poata fi tinut de un capastru imaginar al santajului. Pentru asta, adica pentru a putea fi tinut in zabala santajului permanent, el era somat sa comande o crima ce urma sa fie savarsita in numele lui si pe banii lui. Va intrebati, poate, care era logica acestei actiuni ce pare, pentru un om normal la minte, abnorma, inutila si stupida ? Raspunsul e simplu si logic din perspectiva politica, a puterii: el trebuia sa fie permanet legat de organizatia respectiva prin aceasta crima. Oricand si-ar fi permis, sau doar i-ar fi trecut pur si simplu prin minte, sa manifeste cea mai mica autonomie si independenta fata de grup, ar fi urmat sa fie demascat ca ucigas si deferit justitiei sau compromis ca persoana publica. D-voastra nu trebuie sa plece de la ideea credula ca Basescu e de capul lui in calitatea pe care o are de atata amar de vreme prin institutiile administrative si politice ale statului. Basescu, ca si alti lideri ce se preumbla prin institutiile statului si ne tin, din cand in cand, ore de dirigentie (sau lectii politice) despre economia de piata, este un instrument al unei tagme de oameni unsi cu alifiile santajului, nu tocmai buni e pusi la icoana de deasupra patului. Oamenii astia din umbra, ce l-au "format" si l-au "propulsat", ce-l ghidoneaza cu telecomanda santajului de vreo 21 de ani, au investit mult (bani si energie) in acest personaj politic ca sa ajunga ceia ce-a ajuns, sa cucereasca inimile si constiintele romanilor, opinia publica, increderea ei deplina. Orice personaj politic trebuie sa intruneasca doua conditii obligatorii: 1. sa fie santajabil si 2. sa stie sa imbrobodeasca opinia publica cu promisiuni, oferindu-i ceia ce doreste aceasta. Un exemplu: valul politic pe care a urcat Basescu a fost cel al luptei anticoruptie si, atunci, oferta politica, pentru a castiga increderea opinei publice, nu putea fi decat promisiunea de lupta anticoruptie. Este evident ca totul a fost numai de fatada, ca vorbele nu erau in concordanta cu faptele. El a venit cu aceasta oferta, nu pentru ca asta si-ar fi dorit sau pentru ca ar avea el vocatie de luptator anticoruptie, ci pentru ca asta cerea publicul elector. Spune-mi ce vrei, si-ti voi ... promite ceia ce-ti doresti; asta e deviza omului politic. De fapt el n-a fost niciodata un om al dreptatii si cu atata mai putin al luptei anticoruptie. El e in primul rand un om al sistemului, care sistem e si generatorul, focarul, coruptiei. Experienta suspendarii, din mandatul precedent, l-a lecuit de pofta de independenta si autonomie. Atunci, probabil, pentru prima data in viata lui, a inteles ce se poate intampla daca calci pe alaturi si nu te conformezi regulilor jocului impuse de sistem. De ce trebuie sa ne miram, acum, ca sare la gatul DNA. Asta e jocul, asa trebuie sa faca din alte ratiuni (de natura politica), nu pentru ca ar avea motive s-o faca sau pentru ca oamnii aia ar fi vinovati cu ceva. Toata actiunea anticoruptie este un esec, si nici n-avea cum sa nu fie un esec din moment ce a fost initiata doar din considerente de aparenta sau de imagine publica, dar asta nu din vina celor ce fac parte din respectiva institutie, cum ar fi Daniel Morar, ci din cauza regulilor obstructioniste impuse (in numele dreptului individual) de sistem. Institutia DNA n-a fost facuta sa prinda pestii mari, ci doar ceva plevusca, adica niste "maidanezi" ai sistemului, pripasiti pe acolo din pura intamplare, si care n-aveau si ei un "stapan" mai de doamne-ajuta. Basescu joaca un rol, el e un biet actor care, spre deosebire de altii mai novici si mai docili, stie sa mai si improvizeze, sa aduca ceva noi personajului pe care-l joaca. Toti oamenii politici traiesc intr-un fel de captivitate, de prizoniarat temporar, a sistemului care-l propulseaza. Omul politic nu are decat doua variante: accepta regulile jocului sau refuza de la inceput jocul. In niciun caz nu se accepta sa intre in joc si, dupa aia, sa te retragi de la masa jocului cum vrei tu. Te poti si retrage, la o adica, dar nu cum vrei tu. E ca la jocul de poker. Daca esti in pierdere, la un moment dat, te poti retrage, fiindca ti s-au luat banii, dar n-o poti faca daca esti in castig; atunci nu te poti retrage din joc decat atunci cand ceilalti cad de acord sau nu mai au bani sa continue jocul. M-am lecuit de mult de naivitatea inocentului care ia aparenta ca realitate, care le confunda una cu alta. Nimic nu e ceia ce pare; treaba asta v-o pot confirma cel mai bine metafizicienii, cei care sondeaza in adevarurile abstracte ale unui "dincolo" inaccesibil simturilor; accesibil poate doar unor ratiuni mai rafinate si mai deprinse cu abstractiuni. Intre aparenta si realitate uneori nu e nicio similitudine, sunt doua lumi absolut paralele. De-aia, stimata doamna Sabina, v-as recomanda sa nu va mirati si nici sa va intrebati. Fericit e cel ce "nu" stie, nu cel ce stie. Crestinul fericit e doar cel "sarac cu duhul". |
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
eumada spune:
Tu centrezi,tu dai cu capu`...da` nu izbutesti sa marchezi nicicum.
Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098
TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....
Deceneus spune:
Trebuie sa recunosti si sa apreciezi ca sunt perseverent. 
b.nica spune:
Deceneus, esti perseverent dar nu ai suficient curaj ca sa-ti exprimi sincer optiunea politica!
De ce?
Au fost pe aici user-i care si-au mentinut pana la disparitie pozitia politica si au raspuns cu curaj la toate reprosurile.A fost dramatica pozitia lor pt. ca au fost pusi le zid de catre liderii lor!
Cine are o optiune politica bine fundamentata si si-o exprima aici cu argumente serioase are tot respectul meu!
Deceneus spune:
Nu am o optiune politica in sensul de partid politic, pentru ca nici un partid politic nu are program, si atunci nu am pentru ce sa optez!
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
Deceneus spune:
Continui recomandarile cu un alt comentariu al aceluiasi Chitu Constantin, comentariu nr 65 sub titlu “Un “invins” predictibil, as zice eu”, la articolul www.romanialibera.ro/opinii/editorial/se-va-recunoaste-basescu-invins-de-sistem-in-2012-248911.html" target="_blank">"Se va recunoaste Basescu “învins de Sistem” în 2012? scris de C Campeanu".
L-am adus in atentie pentru ca se continua ideea de la precedentul.
| Citat: |
| Domnule Cristian Campeanu, toti presedintii au fost, sunt si vor fi invinsi de sistem. Pe langa motivele enumerate in articolul d-nei Sabina Fati, in care am reliefat ca presedintele este el insusi omul sistemului, unealta lui, instrumentul lui, multe alte motive as avea sa cred ca presedintele nu poate fi decat un perdant anticipat (asta daca admitem ca el chiar e interesat de binele poporuluii lui). El nu se poate dezice de sistemul care l-a creat, asa cum un copil nu se poate dezice de parintii lui. Vrea, nu vrea, copilul e nevoit sa accepte ca parintii sunt parinti. Inainte de a devenii o alternativa la presedintie, un candidat si un probabil castigator, in orice stat si in orice sistem politic, el este in primul rand omul sistemului care l-a nasit, care i-a dat “botezul politic”, ca sa zic asa. Un om care se inhama la o asa treaba, cum e si cea politica, nu are prea multe optiuni o data intrat in sistem. Doua sunt optiunile atat timp cat omul e inca liber: 1. sa faca politica; 2. sa nu faca politica. In momentul in care ai optat pentru una din variante, si libertatea de a fi tu insuti s-a redus la jumatate; ti-ai injumatatit astfel portia de libertate. Fiecare optiune aleasa, inseamna un grad mai mic de libertate, insemna restragerea perimetrului libertatii. Daca nu esti consecvent cuvantului dat (in cazul de fata sisetmului), atunci decazi din calitatea de om onorabil, care-si respecta cuvantul. Din momentul in care ai ales, liber fiind inaintea alegerii, nu mai esti liber ulterior si nici stapan pe deciziile tale dupa aceea. Inainte de a ajunge sa devii o persoana cu notorietate politica si publica, sau o personalitate politica cum spun unii cu o emfaza ridicola, esti trecut prin “furcile caudine” ale sistemului. Asa cum romanii trebuia sa treaca printr-un defileu (in 321) unde nu se gasea apa, si fiind nevoiti sa-si negocieze iesirea din defileu, tot asa si omul politic e nevoit sa-si negocieze (cu sistemul) iesiera din “defileul” anonimatul politic. In orice individ (la unii mai mult, la altii mai putin) exista o doza de ambitie politica, care constituie insusi resortul ce-l determina sa vrea sa negocieze cu sistemul intrarea lui in arena competitiei. Opinia publica, sau electoratul, nu alege decat ceia ce i se ofera – adica nu el are initiativa, el avand mai curand un rol pasiv. Oferta, deci initiativa si actiunea, e o treaba facuta de sistem. Sistemul asta, si nu numai in asta de acum, e o tagma de oamnii destul de bogati, sireti si cu veleitati aristocratice. Ca sa se stie ca existi, ai nevoie de mass-media (in special televiziunile) care sa te “recomande” publicului, iar mass-media le apartine lor, acestor neo-aristocrati. Dar, e nevoie sa ne intrebam, deschis, obiectiv si cu sinceritate, de ce ne-ar recomanta instituiile respective, in proprietatea si administrarea lor, pe noi; sau anume pe cineva. Evident ca asta se face din interes; adica pe principiul “ce-mi dai, ca sa-ti dau”. Dar care e interesul domniilor lor ? Aici e aici. Imparatii romani, ca si liderii de azi ai popoarelor, aveau doua alternative ce le conditionau deciziile politice: 1. fie sa fie de partea poporului; 2. fie sa fie de partea armatei. Ce se intampla in fond si care era contradictia, opozitia, intre cele doua categorii de cetateni. Miza era intotdeauna, ca si acum, una pecuniara. Ca sa satisfaci armata, adica sa-i maresti solda, erai nevoit sa pui bir (adica taxe si impozite) pe popor; si in acest fel atragandu-ti ura poporului asupra ta; Dar, atragand-ti ura poporului, riscai sa apara un alt ambitios (politic) si sa-ti ia locul, fructificant pozitia ta fragila in raport cu poporul. Nu exista un risc mai mare pentru un dictator (Ceausescu n-a inteles treaba asta si de aici i s-a tras moartea prin executare) decat sa fie in dizgratia poporului, sa fie indezirabil propriului popor. Atunci el devine extrem de vulnerabil in fata unor ambitiosi care vor sa-i ia locul. Daca, dimpotriva, nu dai armatei satisfactie (materiala, desigur), sprijinindu-te pe popor, atunci nu mai are cine te apara; si astfel aluneci din lac in put. Neagoe Basarab, in “Invaturile catre fiul sau, Teodosie”, ii recomanda acestuia sa aiba grija ca un domn sa nu fie sarac, caci “porumbeii” (spunea el armatei, in metafora), adica cei ce-ti apara domnia, astepta de la tine “graunti”. Asa e si acum, cu deosebirea ca in locul armatei (din vremea romanilor) avem ceia ce numim noi “sistem”, o tagma de oameni (o minoritate de fapt) bine insurubata in articulatiile de putere ale societatii. Nu te accepta aceasta tagma (minoritara ca numar), nu devii un probabil candidat, si daca nu devii un candidat, nu devii nici presedinte. Fara “scrisoarea de recomandare” din partea sistemului, fara unda verde data de acestia, nu ajungi sa candidezi in vecii vecilor. Dar “sistemul’ nu risca cu tine fara sa-si ia, in prealabil, o garantie sigura, o ipoteca pentru creditul pe care ti-l acorda politic. Ei bine, acea garantie constituie ceia ce mai tarziu poate fi obiectul unui posibil santaj. Aceasta “ipoteca”, pe care trebuie s-o accepte pretendentul, insetat de glorie politica, este firul (sau firele) prin care te misca ca pe o papusa in delirul (uneori disperarea) agorei, a opiniei publice. O sa va intrebati, ce-i de facut ca sa se iasa din aceasta morisca ? Raspunsul este ca nu se poate iesii din acest vesnic “sah la rege” pe care sistemul il da liderilor politici.. Cei puternici si bogati vor exact contrariul a ceia ce vor cei slabi si saraci; respectiv sa-si insuseasaca fiecare cat mai mult din felia “valorii adugate”, rezultata din activitatea economica, numita PIB. Poporul (prin popr intelegand acea majoritate covarsitoare a unei natiuni) va fi intotdeauna cel sacrificat, cel inselat, cel mintit. Liderii mimeaza binele celor multi si urmeaza cu zel binele celor putini (si bogati). Binele celor multi si saraci nu este decat arare ori convergent, din nefericire, cu al celor putini si bogati, fiindca miza e una si aceiasi: fiecare vrea sa ia felia mai mare din tortul PIB-lui. Ca cei putin si bogati castiga, asta se poate dovedii numai uitandu-ne la structura (de repartitie) a PIB-lui. Din intreg PIB-ul Romaniei, de pilda, o treime o reprezinta salariile (partea ce revine celor multi si saraci), in timp ce doua treimi o reprezinta renta asupra capitalului, asa-zisul “venit rezidual”: profitul (ce apartine celor putini si bogati). Liderii politici, prizonieri ai sistemului, joaca dupa muzica tarafului celor bogati. Basescu, in ciuda la ce spune unul si altul, este si el tot un “prizonier” (ca si Emil Constantinescu) si n-avea cum sa nu fie “invins”. De fapt el nici macar n-a fost invins, in sensul de surpriza, daca plecam de la ideea ca asa trebuia sa se intample. Ceia ce se intapla la modul cel firesc, si fara surprize, e o devenire a normalitatii. |
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
b.nica spune:
Sa inviti romanul sa faca politica este ca si cum l-ai invita pe un stadion la un meci de fotbal.Yes!
Mai curand cred ca trebuie sa fie invatat ce este politica ca sa isi exprime votul in deplina intelegere si asta sa se faca de catre persoane neangajate poilitic si cultivate.
Din pacate media este influentata de sponsori care nu dau bani pe degeaba iar internetul este ca o mare in care plutesti fara busola dus de informatii pe care le alegi aleator sau cum ti se sugereaza frumusel prin diverse site-uri de socializare de persoane pregatite in acest scop si fiecare cu stapanul sau.
Din nefericire la noi, ciorba reincalzita care inseamna politica romaneasca, facuta din aceleasi ingrediente si cu acelasi gust gretos indiferent de partidul care o ofera, cu aceeasi chelneri care se mai schimba pe la mese, este masa saracului dintr-un centru social si caruia i se ofera la sfarsit si o punga cu numele partidului ca sa nu-l uite cand are stampila in mana.
A si sa nu uit, i se mai da si ceva condiment: circul din alegeri ca sa nu fie atent ca nu primeste nicio speranta pt. viitorii 4 ani!
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Sa inviti romanul sa faca politica este ca si cum l-ai invita pe un stadion la un meci de fotbal.Yes! |
Continua ideea. Ca si cum l-ai invita la un meci aranjat in care jucatorii simuleaza ca joaca fotbal si ii invit pe spectatori sa faca pariuri sa le iai banii.
Romanii stiu ca alegerile sunt aranjate si mai ales aliantele postelectorale.
Nu sunt romanii atat de prosti, incat sa nu ia daca se ofera gratuit.
Asta nu insemana ca voteaza pentru acel pachet, dar cand iti este indiferent cine castiga sigur ca nu deranjeaza ca votezi cu cel care a dat o mica atentie.
Daca ti-ar fi indiferent cine castiga alegerile ai refuza o punga cadou?
Eu nu!
"Nu-i prost cine primeste, este prost cine ofera".
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )