Culmea nesimtirii celor de la gradinita DISNEY

diana_jors spune:

Eu ti-am vazut si mesajele de pe Facebook si pot spune ca pe mine personal ma sperii adica, eu chiar sper ca inca e furie eu nu pot sa doresc raul cuiva care mi-a facut rau neintentionat, n-am putut sa o fac nici cand eram in spital cu copilul langa mine, urland noaptea de dureri si cosmaruri. Cu atat mai putin 4 luni mai tarziu. Spuneai ceva de constiinta...

Nu, lumea nu s-a terminat in momentul accidentului nostru (11 iulie 2010), tot asa cum nu s-a terminat nici pe 22 iulie 2011. Lumea/viata merge inainte. Altfel, dar inainte. Eu am ales sa las sentimentele negatice deoparte, sa ne fac viata cat mai frumoasa din acel moment inainte, si sa ma bucur cu toata fiinta mea de familia mea, de copilul meu, asa cum e(ra) el... tu, esti libera sa alegi ce vrei.

Ca nesimtirea trebuie taxata - da, asta ma straduiesc si eu sa taxez. Dar nu imi las viata condusa de acest fapt.

Elle_seb spune:

Eumada, am citit si eu despre suferinta fetitei tale si mi se rupe sufletul de fiecare data cand ma gandesc la durerile si chinurile prin care a trecut.
Suferinta fetitei tale si a ta sunt greu de consolat, orice parinte se poate pune in locul tau si crede-ma, toti empatizam cu tine si toti suntem in asentimentul tau.
Este firesc sa vrei sa se faca dreptate, este firesc sa iti doresti ca vinovatii sa plateasca.
Ca si diana_jors, si eu as dori sa-ti spun ca ai acumulat multa ura in suflet si multa energie negativa, si nu este ok, nici pentru tine, nici pentru copil. Ura si resentimentele astea si gandurile negative se vor intoarce asupra ta ca un bumerang, daca nu vei invata sa traiesti cu ceea ce s-a intamplat, sa accepti realitatea si sa mergi mai departe fara sa te transformi si sa te desfigurezi emotional si sufleteste.
Justitia isi va face treaba si intr-un fel sau altul, vinovatii vor plati. Vor plati cu siguranta si in fata lui Dumnezeu. Insa lasa-i pe cei care au dreptatea, justitia si pedeapsa in maini sa o faca.
Canalizeaza-te pe lucrurile bune si pozitive din viata ta, chiar daca acum iti pare imposibil. Ai grija de sufletul tau mai intai de toate, ca tot ceea ce simti tu se rasfrange asupra copilului tau.
Te imbratisez si eu si ma gandesc la voi.



_
Un sistem imunitar puternic pentru copilul tau

JuliaSM spune:

Astazi am aflat ca a murit o vecina de-a noastra, o fiara de babuta austriaca, ce intrupa toate vicleniile, ura fata de imigranti si tertipurile impotriva lor ( a noastra) intr-un mod cum nu am surprins pana acum niciodata la altcineva.Mereu ne pandea cand venim, cu ce si cu cine, ce aruncam la cosul de gunoi, nimic nu-i scapa! Pe fata era un joc perfect, foarte zambitoare si draguta cu copiii, insa am auzit si noi intamplator comentarii de-ale ei si ne-au avertizat si vecinii sa nu fim prea deschisi cu ea, pentru ca e o persoana duala.

Si-a murit.Ciudat, nu am simtit bucurie, ci o mare jale si tristete.Pentru ca momentul ne-a adus la un numitor comun, vine clipa cand se trage linie si Cineva ne aminteste cat suntem de mici, de insignifianti si de...trecatori.Avem o viata mica-mica-mica si e trist ca nu prea stim sa ne-o traim.Ne umplem trecerea cu tot felul de sentimente negative,activitati inutile si balast, iar priviti obiectiv din exterior, dam impresia unor care stapanesc pamantul si urmeaza sa traiasca vesnic aici.

Cat despre puterea iertarii...cred ca de multe ori e prost inteleasa si interpretata. Iertarea nu este o favoare pe care o faci celui care ti-a gresit, ci un mare dar pe care ti-l faci tie insuti. Chiar daca uneori esti luat de prost, de slab si de fraier cand ierti, iti vindeci sufletul (uneori chiar si trupul, ciudat cat de legate sunt starea de bine a corpului cu cea sufleteasca!) si poti merge mai departe.
Am citit intr-o carte cum un evreu, supravaietuitor al Holocaustului, a fost intervievat in America.El a declarat atunci ca, inainte de a pleca de pe continent, a ales sa-l ierte pe Hitler pentru tot raul pe care li l-a facut lui si familiei lui, care nu supravietuise. A ales sa-l ierte, pentru a nu-l lua cu el pe Hitler in noua viata care ii statea inainte. Si bine a facut. Bine si-a facut lui insusi.

Eumada, nu-ti dau sfaturi si nu vreau sa teoretizez prea mult, insa cel mai frumos cadou pe care ai putea sa i-l faci Evei, pe langa tonele de jucarii cu care vrei sa umpli suferinta si sa-ti acoperi dorinta de razbunare, este sa poti ierta, de dragul tau, ca mama, ca femeie si sotie... Cred ca Eva si-ar dori mai mult o mama care sa o invete virtutile astea care nu vor muri niciodata, decat setea de sange si dorinta de a calca pe cadavrele tututor care se intampla sa va greseasca de-a lungul timpului.
A gresi e omeneste, dar a ierta...e divin! ...si suntem, totusi, atat de trecatori...

portocalia spune:

oricine poate gresi si oricine poate avea o clipa de neatentie. invelsunarea asta asupra unor oameni implicati intr-un accident nu-ti va aduce nici satisfactie, nici liniste. cel mai probabil iti va aduce o lectie (cand nu vrei si nu vrei sa pricepi o chestie simpla, viata de obicei ti-o arata limpede. la modul dur. si stii cum, intr-o clipita! ). nu-ti doresc sa afli cum e de partea cealalta a baricadei.

eu una as lasa-o asa cum a picat si m-as bucura ca nu e mai rau. sunt oameni care mor in accidente, care-si pierd copiii in accidente, in care nu exista un vinovat. atunci cum e? pe cine mai tragi la raspundere?

nimeni nu-i buricul pamantului, toti suntem fragili si trecatori. asta-i viata. cu cat accepti mai devreme acest adevar, cu atat mai mult te vei putea bucura de viata si de ceea ce-ti ofera ea bun si frumos.

eventual mergi la un psiholog daca nu-ti poti gestiona singura sentimentele de ura si furie. te-ar ajuta mai mult decat cea mai dura decizie pe care instanta ar lua-o impotriva gradinitei.

mianna spune:

Mada, ca sa fie intr-adevar "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" ar trebui sa le doresti sa li se intample copiilor lor ceva similar cu ce i s-a intamplat micutei Eva (), dar acel ceva sa fie din vina ta. poti intr-adevar sa-ti doresti asta?? oricum nu inteleg cum poti dori sa li se intample asa ceva copiilor lor. si mai spui ca nu suporti cinismul...

roxy spune:

buna.Eu pe de o parte o inteleg pe Madalina pentru ceea ce simte si nu o condamn.E cumplit sa-ti vezi copilul tau perfect desfigurat de una care ocupa un loc intr-o gradinita posibil doar ca sa i se spuna doamna si sa primeasca aprecieri nu si pentru raspunderea rolului ei acolo.Cand lucrezi cu copii, nu exista s-a intamplat.Una e sa cada si sa se juleasca in genunchi si asta da...intra la categoria ...vai e copil, mai cade si el...si alta e sa o oparesti cu ceva ce nu are ce sa caute acolo.
De asta o inteleg, si nu cred ca ceea ce spune ea acum cu mare suparare o sa si faca, e doar o forma de rabufnire a suferintei.Nu cred ca ea doreste oparirea copiilor educatoarei, ci doar posibil a ei personal sa vada si aia cum e si ce a simtit un copil asa mic , care va trebui sa poarte pe tot restul vietii ei urmele inconstientei educatoarei.Nu e ceva ce trece , ci e ceva ce vezi zi de zi si nu te lasa sa-ti opresti furia.
Eu nu pot intelege cum la un subiect cu un copil care omora animale fara mila si dadea cu pietre in cap la oameni era o intreaga ploaie de mesaje de intelegere si empatie cu acel copil (pe care fie vorba intre noi doar varsta in incadra in aceasta categorie ), iar acum cand e vorba de un copil cu urme pe viata tot educatoarea saraca e cea compatimita si mama copilului certata ca sa ma exprim civilizat ca nu poate trece peste .
O singura remarca as dori sa fac si eu , la faptul ca avand bani, multi cum zici, o umplii cu jucarii (multe de care nua re nevoie) si nu o faci decat ca in moentul cand nu va putea avea ce isi doreste sa aiba un alt soc, acela ca nu se poate chiar tot cumpara.Ar trebui, sa ii daruiesti cu adevarat ce are nevoie, pentru ca de mici invata pretuirea atat a lucrurilor cat si a persoanelor, si nu cred ca vrei sa fie si ea ca educatoarea aceea, sa nu dea doi bani pe nimeni, ca i se cuvine ei tot...

andacos spune:

Mda...asa cum spunea si ea"ochi pentru ochi si dinte pebtru dinte"!

De ce nu facetzi un club Roxy,vedetzi voi cine e presedinte/a?

Eu cred ca si caracterul ei e de asa natura,si pe mine m-au speriat postarile ei la alte subiecte ,fara nicio legatura cu fetitza,careia ii doresc sanatate si recuperare 100%,deci comportamentul asta are radacini!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

diana_jors spune:

Eu una nu am compatimit educatoarea. Dar ca parinte trecut prin ceva similar, eu am dat doar niste sfaturi care sa ii ajute pe ea, si pe familia ei. Eu personal o simt "blocata" la data accidentului, si asta nu face bine nimanui... parerea mea este ca ar fi bine sa accepte ca viata continua si dupa acel moment, gradinita isi "reface" viata, educatoarea isi continua viata, directoarea la fel - fiecare cum poate, mai bine sau mai rau, cu sau fara mustrari de constiinta - nu stim si nu are sens sa ne mai intrebam. Oricat de mare ne e suferinta, lumea nu se opreste in loc sa astepte dupa suferinta noastra...

bird70 spune:

Daca vrei sa faci ceva pentru fetita ta, incerca niste terapie pentru ca au trecut 4 luni de la incident si reactiile tale sunt foarte exagerate. Nu ajuta pe nimeni sa traiesti in starea asta de agitatie si ura, nici pe tine si nici pe Eva. Ea are nevoie de o mama echilibrata si calma care sa o ajute sa treaca peste aceasta incercare. Evident ca cei vinovati trebuie pedepsiti si evident ca voi trebuie sa primiti despagubiri pentru suferinta, nimeni nu disputa asta. Dar tu trebuie sa faci ceva sa iti revii pentru ca in momentul de fata pari foarte dezechilibrata si fetita ta are nevoie de tine. Va doresc sanatate multa la amandoua.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

viviana spune:

Nimeni nu a compatimit-o pe acea educatoare.

Eu din mesaje am inteles asa:
Suferinta nu va trece niciodata, intamplarea nefericita, durerea, chinul prin care trece propriul copil, nu se vor putea uita, insa daca nu avem grija ca ele sa se estompeze, sa pasim mai departe vor deveni in timp un cuib veninos pentru sufletul nostru iar ura cuibarita acolo se va rasfrange mai devreme sau mai tarziu asupra actiunilor noastre cat si asupra celor pe care ii iubim mai mult.

Acea educatoare trebuie sa plateasca - si o va face.

Sper ca fetita Eumadei sa fie din ce in ce mai bine si sa-si revina frumos si sper ca timpul sa-i aduca numai bucuriile la care are dreptul.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi