Strugurasi de sept-oct 2011 **01**

nanna_mika spune:

Salutare si bine ne-am regasit in casa noua!

IONELA- FELICITARI!

HELLENA - foarte frumos si emotionant mesajul tau!

Am intrat pe forum putin mai devreme si am vazut ca scrieti povestile voastre frumoase de dragoste si in acelasi timp ma gandeam ca eu nu ma voi apuca sa va povestesc pentru ca povestea mea e putin mai "complicata". Dar am ajuns la povestea lui CAMADY ( de care ma simt mai atasata, marturisesc acum, pentru ca Razvan este nascut in acelasi an cu Indra si voiam sa o numesc pe pitica de acum tot Eva ) si cu uimire si emotie am realizat ca are o poveste foarte asemanatoare cu a mea, asa ca m-am hotarat sa o spun si eu pe scurt.
Indra a fost un copil foarte dorit si asteptat atat de mine cat si de "minunatul" ei tata si sot de atunci, sot cu care nu m-am certat niciodata ( Camady ) care m-a sustinut in tot si ajutat emorm, pana cand, brusc am aflat ca se indragostise iremediabil de o colega de servici cu 10 ani mai tanara . Ne-am despartit, am trecut prin tot felul de stari....pana cand am intalnit un barbat care ma iubeste pe mine si pe Indra mai mult decat pe oricine, un barbat cu care mi-am indeplinit visul de a mai avea un copilas. El nu mai are copii, dar si-a dorit enorm, acum are 3 fete, pe noi, pe care ne rasfata si iubeste, iar noi suntem cele mai norocoase si fericite!
Inez, fetita noastra ne-a ales sa ii fim parinti, DD ne-a adus impreuna si ii multumim in fiecae zi pentru asta!

Camady - iti doresc din suflet sa aduci pe lume si cel de-al 3 lea bebelus si sa fiti o familie fericita si unita pentru totdeauna si inca o zi

Acum ma apuc sa citesc mai departe minunatele vostre povesti!

mamica de Indra Stefania si Inez Alexandra - 15.09.11

nanna_mika spune:

HAYAT - imi pare rau ca ai trecut cu Razvan prin atatea chinuri si imi pare bine ca s-a gasit raspunsul la suferinta lui si acum sunteti toti bine! Intr-adevar ai fost foarte incarcata si tu si Razvan in ultimele luni, insa asta este viata si trebuie sa acceptam si zielele innorate mai ales ca dupa aceea va iesi soarele. Tu esti o mamica foarte puternica, iar Razvan un baietel foarte norocos sa aiba asa o mamica!

Lali - acum Indra este cu greutatea si inaltimea la mijlocul graficelor, de aceea m-am relaxat si imi dau seama ca nu conteaza neaparat daca este bebe pana la o anumita varsta putin sub grafic, poate sa recupereze foarte bine.

mamica de Indra Stefania si Inez Alexandra - 15.09.11

LenaC spune:

Lori, ce vesta ai tu acolo? facuta de tine?
Eu am incercat sa scad la 23 grade dar nu prea merge, tot la 24 stam si la baita 25-26

Nanna

seidana spune:

ei .. nu ma asteptam la astfel de mesaje, credeam ca mesajul trebuia sa fie altfel.. dar sa va zic povestea noastra..

De cand ma stiu mi-am dorit familie, un sot bland si un tata bun pt copii mei...
In 2007, noiembrie, dupa 6 ani de relatie, eu la 23 de ani el 25 ne-am casatorit din dragoste (nu l-am iubit din prima clipa, nu l-am visat ca fiindu-mi sot, insa in timp l-am gasit prieten,iubit, amant si am invatat sa-l iubesc, mai ales pt respectul, dragostea, grija cu care ma invaluia).. Cu mama lui nu m-am inteles niciodata, din cauza ca el, fiind singurul baiat, il voia in orasul parintesc sub ocrotirea ei, ea ma acuza de infidelitate, ca incerc sa profit de el , ca sunt intretinuta ( 6 luni am stat in ap lui de servici pe banii mamei mele), in fine femeia cauta scame si in globul de sticla...In febr 2008 , dupa 1 luna de delegatie a mea la pregatire profesionala, aflu , de fapt imi zice, ca a cunoscut pe altcineva .. afu ca e o vecina din scara alaturata.. ok nu merge nu merge , hotaram sa ne despartim... insa a 2-a zi dupa hotarare in baia de la servici fac un test de sarcina si vad 2 liniute.. izbucnesc in lacrimi, eram fericita insa f indurerata, .. il sun ramane socat, nu crede si zice sa mergem la doctor.. mergem la dr si confirma sarcina de 5 sapt..Ei de aici incepe calvarul.. mama lui il convinsese catotul e un joc de-al meu, ca nu e copilul lui, ca eu nu sunt o femeie adevarata ..dupa multe nopti nedormite, multe rugaminti arzatoare pt el, pt a da o sansa copilului , el s-a mutat de acasa, ap urmand sa il iau eu , si sa ii dau banii cu care a contribuit la achizitia lui.. Eram cam in 8 sapt cand m-am intalnit cu mama lui, (la notar), ea a inceput sa-mi blesteme copilul nenascut , sa ma ameninte ca acel sufletel nu va trai, ca eu sunt o c...., ca incerc sa pun mana pe baiatul ei, etc.. el deja regreta despartirea insa era sub amenintari, santajele mamei lui..Au urmtat 4 saptamani cu telefoane de amenintare din partea mamei lui, cu atacuri de panica din partea mea, din partea mamei mele( amenintata si ea de oacra mea ca ma va omora daca noi 2 ne impacam),in care el imi repea ca nu isi doreste copilul, cu nopti nedormite, zile nemancate , slabisem cam 10 kg in mai putin de 1 luna, finalizate cu o pierdere a copilului din cauza inconstientei si prostiei mele..D-zeu stie ca l-am dorit, i-am cumparat primii botosei, insa am simtit o eliberare in piederea sarcinii.. imi era frica sa nasc un copil fara tata, imi era frica sa duc sarcina pt ca aveam deja un chist de 7 cm, imi era frica sa nu aiba copilul meu probleme dupa atata suferinta.. In fine, m-am linistit dupa 1 luna, cand el plangand m-a sunat sa ma intrebe de copil, de mine.. ne-am intalnit , am povestit mult, mi-a zis de unde pornise totul (mama lui care il incuraja spre o relatie cu o 'femeie adevarata ", nu una ca mine), ca regreta dar asta dar nu avem ce face .. ne-am dat seama ca ne iubim, ca eram de fapt 2 copii rasfatati, ca am avut de invatat din aceasta experienta .. si am hotarat sa ne impacam.. dar .. aici a inceput greul: Ma-sa l-a scos noaptea din casa la primirea vestii ca ne impacam, il ameninata ca ma/ne omoara, a pus detectivi pe urmele noastre, o suna pe tipa sa il atraga pe al meu la ea, o suna pe mama, pe mine sa ameninte.. eu devenisem paranoica, voiam sa o termin cu el insa el nu ma lasa, nu ii rapundea la tel mamei lui,ii spusese sa il uite, sa ite ca are un copil, insa nebuna incepea sa o sune pe mama, eu aveam atacuri de panica f serioase cu tremurat , frisoane, planset necontrolat..
AM HOTarat sa mergem in vacanta impreuna, eu luasem decizia sa ma despart de el cand ne intoarcem acasa, a fost cea mai frumoasa vacanta ..si la venirea acasa testul de sarcina a iesit pozitiv.. Amandoi fericiti, ne-am promis ca vom lupta cu toti pt copilul nostru.. insa n am calculat ca nu putem lupta cu voia Domnului, iar la 9 sapt sarcina s-a oprit in evolutie pe fondul unei malformatii, a cazut cerul pe mine , am intrat intr-o usoara depresie, insa faptul ca ne-am cununat religios ( noi facusem doar cun civila), , in biserica am fost noi doi si nasii, m-a intarit, m-a ridicat , si mi-a dat dorinta sa incercam sa avem un bebe.. la nici 4 luni, imi intarziae ciclu si fug la dr sa vad minunea.. dr imi da insa verdictul.. in cel mai scurt timp voi fi operata .. chistul meu ajunsse la 9/7 cm, si era intors in pericol de a se sparge.. ok , asta e viata , incerc bebe dupa 3 luni, insa a durat aproape 2 ani pana sa vad liniuta a 2-a.. intre timp, depresia cu moartea fratelui meu, dorinta de a pleca la el, nu credeam ca voi mai ramane insarcinata de fapt nici nu imi mai doream ceva vreodata, .. insa din dorinta de a o salva pe mama ,dupa sute de teste de sarcina facute, am vazut minunea.. nu m-am stresat ca si gravida , nu am zis nimanui pana dupa 14 s, imi repetam ca daca e sa fie va fi indiferent ce voi face eu, eram sigura ca Ingerul nostru ne-a trimis un ingeras si ca El are grija de noi ( am si visat-0 pe Elena e 2 ori ca aducandu-mi-o El), si a venit ... a venit in viata mea ratiunea mea de a fi.. Elena , copilul iubit de fiecare parte din corpul meu, e un copil care sper ca aduce salvarea bunicilor ei, si viata frumoasa parintilor ei.. Pt toti copii nostri inseamna totul,.. insa micuta mea inseamna totul si in sensul ca sper ca, si bunica ei va recastiga dorinta de a trai, de a lupta de a o vedea mare..

Cea mai fericita de Elena Alexandra (24.08.2011)

loredanar spune:

nu,nu. bica a facut-o. pun poza pe FB si daca vrei o rog pe mama sa imi spuna cum a facut-o. :)

nanna_mika spune:

Sei cat ai suferit, mititica de tine! Sa dea DD sa fii fericita alaturi de sotul tau toata viata, insa mai presus de asta va fi Elena care intr-adevar a fost trimisa pentru a va alina durerea!

mamica de Indra Stefania si Inez Alexandra - 15.09.11

pinkysor spune:

Bine v-am gasit in casuta noua!!! Sa ne fie sanatosi si fericiti copilasii!!!

V-am citit povestile si tare m-au emotionat! Prin cate incercari ati trecut!

Tuturor mamicilor!

Hayat, esti o mamica eroina in ochii mei! Sa se faca bine puiutul cat mai repede! Astept sa ne scrii ca lucrurile s-au schimbat mult in bine! de fapt cred ca deja puiul tau este mai bine!

Lore, ce vestuta din lana merinos? Noi stam la 21-22 de grade (cu greu m-am obisnuit eu) si cu vestuta pe noi... nu din lana dar tare imi plac lucrusoarele din lana merinos! Dupa ce ajungem in Bucuresti saptamana viitoare o sa-i comand cateva. I-as si face dar nu am lana .

simmo, bine ai venit!

Camady, felicitari ca ai avut puterea s-o iei de la capat! Bravo ca ai putut sa treci peste un asa episod, sunt convinsa ca nu-i usor, ca ti-ai refacut viata!

Nanna, ai o familie frumoasa!

Sei, m-ai lasat fara cuvinte un moment! Cum se poate sa existe asemenea oameni ca si soacra ta? Doamne, prin ce ai trecut!
Fii puternica pentru minunea ta! Sunt sigura ca doar ea e cea care ti-a adus zambetul pe buze. Cred ca in fiecare dimineata iti insenineaza ziua si te face cea mai fericita mama!

Fetelor va imbratisez pe toate !

Maine va scriu si eu povestea noasta si pun si poze, vai sa-l vedeti pe micut cat e de dragut (stiti si voi cum sunt mamele )!

Eu sunt in Cluj saptamana asta, sotul e plecat in delegatie si am ceva timp!

LenaC spune:

Sei, esti o mamica foarte puternica!!! Avem multe de invatat de la tine si nu e de mirare ca esti panicoasa, dar o sa ajungi la un echilibu. Elena o sa iti dea acel echilibru

hellena_d spune:

La ceas tarziu din noapte, cum poate v-ati obisnuit, apuc si eu sa dau "buna ziua" sau "buna seara", dupa caz, si sa mai las o urma mica in urma timpului trecut pe strugurasi ....

Inainte de toate vreau sa o felicit din suflet pe Ionela pentru bebe Tudor si sa ii urez din suflet multa iubire, sanatate si tot ce e mai frumos pt ea si copiii ei!
Apoi sa ii spun lui Seidana asa: draga mea, cuvintele adresate mie m-au impresionat pana la lacrimi si vreau in mod deosebit sa iti spun ca povestea scrisa de tine mai sus ma face sa imi deschid mai mult sufletul si, pentru prima data, sa scriu aici, in casuta noastra, a mamicilor de strugurasi, povestea mea mai in detaliu, insa nu inainte de a-ti spune ca te simt si te inteleg perfect, draga mea, minunile din vietile noastre ne-au fost date pentru ca meritam, pentru ca Dumnezeu asa a decis, ca noi sa dam viata dupa incercari grele si lupte peste lupte, dupa ce ne-am luat la tranta cu viata insasi, am reusit sa gasim si acel fir de lumina, pentru care am luptat atat! Te sarut cu drag si pe tine si pe toate fetele: MARRYAN ,LOREDANAR,LAI ,LALI, CAMADY,LALIC ,BUJO ,ATHOSIK,JADE,ZUBI, ANDRA, HAYAT, MARIA, MARINA, OANA, ANDREEA_T, MAY,IONELA, LENA, DBUNNY, toate toate

Incep prin a va spune ca, din primavara, tin un jurnal pentru baiatul meu, pentru Petru, in care incerc sa il fac sa inteleaga mai bine, atunci cand va putea face acest lucru, mai bine cum au stat lucrurile cu mine, cu mama lui...Voi posta cateva fragmente din el din timpul sarcinii, dupa care am sa vin si cu alte explicatii, mai in detaliu.

2 martie 2011 ....puiule, ai deja 3 luni, esti o minune mica mica inauntrul meu. Nu te simt inca, dar stiu ca esti acolo, nici sexul nu ti-l stiu, dar stiu ca esti bine si sanatos, orice ai fi!
Vreau sa stii ca deja te iubesc, enorm puiule mic! Sunt fericita ca ai aparut in viata mea, vreau sa stii acum, de la mine, ca esti un copil dorit. Povestea ta este si a mea, este lunga, de aceea
am hotarat sa incep acum prin a-ti spune cum au stat si stau lucrurile cu mamica ta, cu viata ei....Sunt sigura ca ma vei intelege si-mi vei intelege temerile de acum, de atunci, din totdeauna
imi vei intelege dorinta de a-ti scrie acum, cand lucrurile sunt "calde", pentru a nu uita (nevoit, bineinteles) nici un amanunt din ceea ce urmeaza a se numii viata mea!
M-am nascut pe 26 ianuarie 1986, acum 25 ani, intr-o zi de iarna, geroasa, alba...Am fost un copil mai mult sau mai putin dorit, am fost foarte iubita de bunicii mei, am avut noroc cu doi bunici
extraordinari, strabunicii tai puiule! Imi pare rau ca pe bunica n-ai apucat sa o cunosti, o adevarata DOAMNA, o femeie extraordinara, cu un suflet pur, ca de copil, exact ca al tau puiule...Mona
(Monica) se numea si in amintirea ei daca vei fi fetita, unul din nume acesta are sa fie. Bunicul, TATAL MEU, este langa mine si acum si ma rog Domnului sa ramana langa noi cat mai mult timp,
ai sa-l cunosti in curand, peste nu mai mult de 6 luni.
Mama mea, bunica ta, o vei cunoaste si pe ea, exuberanta, si-a dedicat viata mie, si-a facut un deziderat in viata din cresterea si educarea mea! Tatal meu, bunicul tau, un om ambitios,
l-am cunoscut foarte tarziu, undeva la 18 ani, din cauza conjuncturii nefavorabile din familiile noastre, insa era de la sine inteles ca odata si odata am sa-l cunosc, glasul sangelui nu minte niciodata,
nu se dezice.
Am fost un copil normal, visator, sensibil, poate prea sensibil, ma consider inca un copil, ce zici de asta? As vrea sa se reintoarca anii copilariei mele, cu brazii aia inalti pana in tavan de Craciun,
cu multele si minunatele jucarii, cu prietenii copilariei mele, cu copacii in care ma suiam, leaganele in care eram disperata sa ma dau cat mai tareeeeee! Acum am sansa cu tine sa retraiesc toate
astea, si de aceea iti MULTUMESC! Imi placea sa cant, de mica de tot, cantam in casa, afara, la gradinita, apoi la scoala, peste tot si mereu. Muzica este cea de-a doua mama a mea, vei intelege in
curand ce inseamna MUZICA. Poate ai sa ma mostenesti si ai sa imi duci tu visul neimplinit la capat. Deabia astept pui drag sa-ti cant cantecele de leagan, de adormit....Voi avea grija sa intelegi ce
inseamna muzica, sa o simti asa cum trebuie, sa traiesti prin ea, cu tot sufletul, prin toti porii. Muzica si scrisul....as putea spune multe despre aceste doua pasiuni ale mele, dar ar insemna sa
umplu prea multe pagini si de aceea am sa incerc sa fiu cat mai succinta. Sunt doua elemente din viata mea prin care am putut sa fiu mereu EU, am avut cum sa ma regasesc de fiecare data in ele,
niciodata nu m-au tradat, niciodata nu mi-au intors spatele, niciodata nu m-au refuzat, mereu ma asteptau si ma dojeneau cand uitam sa mai trec pe la ele, ma primeau mereu iar eu imi incarcam
"bateriile" astfel, gasindu-ma si regasindu-ma de nu stiu cate ori in ele. Cele mai bune prietene ale mele.

Revenind la povestea vietii mele, nu stiu daca este una extraordinara, fenomenala, demna de urmat sau de invidiat, cred ca este o viata....normala, este un destin. Toti oamenii care au existat pe
termen limitat sau nelimitat in viata mea, familie sau nu, au avut un rol concret in ea, au insemnat ceva, au ramas undeva in mintea si sufletul meu, m-au invatat si m-au ajutat sa ajung pana AICI,
unde ma vezi azi, fara ei, n-as fi putut ajunge aici, de aceea, nu te indeparta niciodata de lume, increde-te in ea, oamenii nu sunt toti rai, oamenii sunt buni si frumosi!
Scoala m-a fascinat, mai ales in clasele mici, aveam disponibilitatea necesara sa invat din placere, nu pentru ca cineva ma obliga, ideea de a invata lucruri noi, ideea de a vedea si altfel lumea, ma fascina. Imi place noul, mereu sa fac altceva, mereu sa incerc altceva, mereu sa intru in alt "joc" si cateodata joc si la cacealma, cu sau fara reguli cunoscute, cu sau fara Asi in maneca. Mi-am jucat cartea mereu; cateodata am pierdut, uneori am castigat, dar mereu am simtit ca invat ceva, ceva nou....
Iti dai seama, tu deja stii ce scriu eu, tu deja faci parte din viata mea, tu deja existi, tu traiesti! Esti o minune data de DUMNEZEU, esti minunea vietii mele, esti tot ce am mai bun! Iti voi scrie, in
cele 6 luni de sarcina care mi-au mai ramas, vom scrie impreuna, pentru a citii peste ani si a intelege mai bine ce inseamna viata asta in care ai aparut, oamenii, mamica, taticul, toti acei oameni
frumosi si buni de care aminteam mai sus, toti acei oameni care sunt in viata ta cu un scop!


Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

hellena_d spune:

4 martie 2011

Dragul meu, ieri (03.03.2011), am aflat ca esti BAIETEL!!!!! Te cheama VICTOR, ai 3 luni implinite iar eu intru in trimestrul 2 de sarcina!
Asadar....de acum suntem MAMA SI VICTOR....De ce Victor? Pentru ca asa il cheama pe taticul tau, pentru ca imi place numele si pentru ca in viata ai vei fii victorios in tot si toate, vei castiga toate
bataliile cu brio, puternic si rezistent, mai presus de toate!
Daca tot vorbim despre nume, despre taticul tau, despre victorie, despre faptul ca esti baietel...am sa iti povestesc cate ceva si despre cel ce te-a conceput, impreuna cu mine, Victor, tatal tau.

N-am sa scriu cu exactitate insa stiu ca era iarna...noiembrie, decembrie, cand l-am vazut si cunoscut pentru prima data pe taticul tau. Aveam, nici mai mult, nici mai putin de 15 ani, clasa a IX-a la
liceu, anul 2001. Taticul tau avea 33 ani, iar eu 15. Eram...un copil, bineintes. Mai credeam in Mos Craciun si in printul pe pegasul inaripat ce va venii (odata) sa ma fure din castelul plin de lanturi si lacate in care ma aflam....Deabia intrasem la liceu, semestrul 1....acomodare, colegi noi, clasa noua, scoala noua, viata noua, totul nou....totul necunoscut.
Victor, profesor de matematica, de altfel, un foarte bun profesor de matematica la liceul in care invatam si eu, dar nu profesorul meu de clasa. Eram clasa IX-a C....2001....acum 10 ani....parca a trecut
o vesnicie si totusi, cat de vie imi e amintirea lui in memorie, il vad s-acum venind spre mine, cu catalogul sub brat, serios, poate prea serios. Ha ha, imi vine-a rade cand ma gandesc la imaginea lui
coborind scarile si.....vazindu-ma (stupefiat de atitudinea mea rebela) suita pe pervazul geamului de pe culoar, din fata clasei unde invatam. Se sunase de intrare si "cam" trebuia sa fiu in clasa insa eu......
mai stateam la o mica "barfa" pe hol, si cum altfel decat "la inaltime"?!!
Coboara, cum spuneam mai devreme, treptele, sobru rostindu-mi :"Da-te jos de acolo si treci in clasa ca s-a sunat de intrare de mult!" Imi aduc aminte ca i-am raspuns ceva, dar nu mai stiu exact
cum am formulat, ideea era ca nu vroiam sa trec, mai ales la "ordinele" lui (nici macar nu-mi era profesor, deci, de ce trebuia sa ascult de el?!???). S-a infuriat cand a vazut ca ii stirbesc autoritatea si
s-a napustit spre mine, grabind vizibil pasul incercand sa ma impresioneze in acest fel si chiar a reusit a o face caci, reactia mea a fost sa fug de el in clasa unde m-am ascuns dupa un dulap sa nu fiu
"depistata" de "intrus". A intrat dupa mine in clasa sa vada de ce si unde m-am bagat, a venit in fata mea, la mai putin de 10 cm de mine, uitindu-se direct in ochii mei si intrebindu-ma (nu mai stiu ce)
S-a "linistit" si a plecat....
Au trecut doi ani de atunci, ani in care am si "uitat" de existenta lui in scoala....
Clasa a XI-a si multe absente, anul...2003-2004....primavara-vara, sfarsit de an scolar, solicitata sa fac prezenta fara echivoc in Consiliul Profesoral pentru a da cu subsemnatul vis a vis de absentele
ce ma faceau sa fiu la un pas de exmatriculare, conform spuselor d-nei diriginta in speta. Cel ce m-a sustinut, moralmente, desigur, dar mai ales fugitiv, 2-3 minute azi, 1-2 minute maine pe holurile
scolii a fost Victor. Nu stiam cum sa-i multumesc, pe vremea aceea era printre putinii oameni ce-mi tineau partea, oferindu-i un caiet de-al meu in care imi notasem cateva din poeziile mele, cele
de suflet. I-au placut, l-au incantat, le-a citit, mi-a scris chiar si el, pe o hartiuta mica o poezie facuta de el. Profu' de mate stie si poate sa scrie poezii. Uau! Ha ha ha, ce "gluma", si totusi, se pare ca in acel profesor aparent dur prin prezenta, se ascundea un om poate mai sensibil ca mine (greu de crezut, si totusi....) poezia , gestul in sine, demonstra ca palpaie ceva in pieptul lui.
M-am indragostit de el insa eram prea mica si prea fricoasa pentru a i-o marturisii in fata, asadar am recurs la forma prin care eu ma simteam cel mai bine, sigura si puternica, la scris.
I-am scris mai intai o scrisoare in care ii aratam admiratia fata de el ca OM, si apoi ca BARBAT. Ma atragea fizic, dar mai ales psihic, o simteam ca pe o provocare, nu stiam ce simt, nu mai simtisem
niciodata, pentru absolut nimeni, asa ceva...era ceva NOU in primul rand, greu de descifrat in cuvinte. Era....prima data cand simteam atractie pentru un barbat, cand simteam ca .....IUBESC.
Lucrurile au degenerat in scoala astfel incat a trebuit sa spun pas inainte de a lua o cotitura nefavorabila, in special pentru el. Nu-mi doream asta, deci am hotarat sa-mi reprim orice sentiment pe care
l-as fi avut si sa imi vad de viata mea. Zis si facut. Asa am si facut....doar ca viata e mai incurcata cateodata decat ne dorim noi si niciodata, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Viata si-a urmat cursul firesc, pentru amandoi....eu pe drumul meu, el pe al lui. Doar ca Dumnezeu a dorit sa ne reintalnim dupa multi ani si sa continuam ce am lasat atunci in stand by si, dupa cum
azi pot trage clar concluzia, sa apari TU, dragule.

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !