Strugurasi de sept-oct 2011 01

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

hellena_d spune:

timpul a trecut....eu 25, el 43. Anul 2010.

Sfarsitul lunii octombrie 2010....o toamna frumoasa, putin racoroasa, destinul face sa ne reintalnim mai intai "din fuga masinii" la o intersectie de strazi, pentru ca, mai apoi, dupa nu mai mult de 2 zile,sa se intample acelasi lucru in Parcul Herastrau pentru cateva clipe in care, buimaca, am constientizat ca omul din fata mea este chiar el, Victor. Poate timiditatea si respectul pe care, cu siguranta, i-l purtam inca in continuare m-au facut sa nu ma pot duce la el sa-i spun :" Hei, sunt....eu!" asadar am hotarat sa stau si sa-l privesc cu coada ochiului sa vad daca intr-adevar este el. El era.
Zilele ce au urmat au fost dificile pentru mine...... ma gandeam la el.....Mi-am luat inima in dinti si am zis, ce-o fi, o fi, ma duc sa il vad. M-am dus la liceul unde ne vazusem pentru prima data insa....
se mutase la un altul. Intr-o vineri, ultima din luna octombrie cred, am zis ca e timpul sa o fac si p-asta, ma gandeam prea mult la el. Si....m-am dus.
Este greu sa innozi atatia ani, ramasese la fel pentru mine, eu poate ma schimbasem mai mult pentru el, ma maturizasem.....
Reintalnirea a fost.....emotionanta. Cand a iesit din clasa, la sunetul uitat pentru mine al clopotelului, eram la cativa metrii in spatele lui, l-am strigat. S-a intors. M-a recunoscut imediat. Cum sa nu ma recunoasca?!!!! Eram emotionata, nu stiam de unde sa incep, cu ce sa incep, ce sa ii spun, uitasem dintr-o data de ce ma aflam in fata lui. Imi da nr-ul lui de telefon, scot telefonul meu sa mi-l notez.
Aici sa vezi distractie. Ha ha!!!!! Nu puteam sa il notez! De ce?! Pentru ca imi tremura mana pe taste. A fost cel mai greu lucru pe care l-am facut intr-un moment atat de emotionant. Prezenta lui, din nou,
dupa atatia ani, langa mine, ma emotionase profund. Trebuia sa ma reobisnuiesc cu ea, sa o iau usor.....
L-am sunat....m-a sunat, si de aici a inceput povestea frumoasa ce avea sa urmeze, pentru scurt timp, insa intensa si iata, din care a rezultat o minune Dumnezeiasca, o noua viata, din mine si el, TU!
Victor Petru, puiul nostru! Ai aparut pe 19 decembrie 2010, ningea si era luna plina, eram fericita ca sunt cu el iar el imi vorbea de dragoste, de viata, de....matematica, de multe. Il ascultam cuminte,
ca si cand i-as si fost eleva silitoare ce nu vrea sa piarda nici un cuvant din gura profesorului ei. Ce-i place taticului tau?! Ii place ciocolata cu rom, ii plac ochii mei si lumina din ei, ii place natura, ii place matematica, desigur, ii place pizza si ii mai place sa iubeasca, in felul lui, femeia de langa el. Iubeste....diferit fata de alti barbati, simte diferit, transmite diferit. Ce nu-i place?! Nu-i place lacul secat si inghetat iarna, nu-i place frigul, nu-i plac despartirile......
6 martie 2011

Astazi e o zi mai putin insorita...astazi durerea mea e mare, cea din suflet....cea din mine, cea care nu ma lasa sa-ti scriu nici un cuvant. Azi NU, azi nu pot sa scriu....azi daca as scrie, ar insemna sa
ma iau la tranta cu mine. Astazi nu scriu.

21 martie 2011
N-am mai scris de cateva zile. Am fost si inca mai sunt racita destul de rau, viroza respiratorie. Sunt in 15 sapatamani puiule, in 4 luni! Ce mare esti! Si eu cat pot sa fiu de fericita ca existi si ca in curandam sa te pot saruta pe manute, pe ochisori, pe picioruse. Esti o minune, dragule! Acum 3-4 zile am fost la control la ecografie, mi-ai facut cu mana, stateai picior peste picior. Ce am mai ras cand
te-am vazut cum stateai! Ai aproape 10 cm, din .....nimic.....ai aparut, sa-mi luminezi viata!
Mamica ta a fost suparata zilele trecute....a plans mult....dar a incercat sa isi revina pt tine puiule! A plans din vina tatalui tau, au suparat-o vorbele lui....le pune pe seama supararii insa tot e greu.
De ce e suparat taticul tau?! Sincer? Nu stiu.....probabil nu ma ridic la nivelul asteptarilor lui, probabail ma uraste.....insa eu nu i-am facut nimic ca sa ma urasca, eu...L-AM IUBIT mult insa a fost
degeaba, a fost zadarnica dragostea mea pentru el. El nu avea nevoie de ea, probabail ca el are parte de dragoste, el are tot ce eu nu am. El are dragoste, el are scop in viata, el are stabilitate si trecut,
el are prezent si viitor, el are puterea de a trece peste durere si de a intoarce capul de la probleme, el are planuri, el are multe insa el nu are VIATA DIN MINE, el nu te are pe tine! Si stiu ca toate
celelalte nu pot compensa imensa bucurie pe care ai putut sa mi-o aduci in ultimele luni, de cand stiu ca existi.
A fost iubire?! Oare?Nu stiu ce a fost insa stiu ca tu esti IUBIRE!

Vorbeam mai deunazi cu Cristina, amica mea, si-i spuneam asa....motivul real pentru care te-am pastrat in viata mea, sa faci parte din ea si din aceasta infinita lume!
Nu te-am cautat, nu doream copii, nu era o dorinta de-a mea insa....cand ai aparut, nici un moment nu m-am gandit la altceva decat la faptul ca daca ai aparut inseamna ca e dreptul TAU la viata si
nici eu, nici nimeni altcineva nu ti-l poate lua! Si nu, nu sunt egoista! Nu te iubesc pt ca esti din mine, copilul meu, sange din sangele meu, nu te-am pastrat in mine dintr-o forma egoista cum se
intalneste la majoritatea mamicilor, eu te-am pastrat TOCMAI pentru ca esti o viata diferita de a mea, esti un ins unic si nimeni, niciodata, nu te poate reproduce! Apropo, deja ai amprente digitale
unice! Esti un omulet unic, ai viata si drumul tau! Cu ce drept sa iti curm eu dreptul tau la viata?! Cum sa ma bag eu peste o alta viata, un alt destin?! Ai aparut din mine si din tatal tau, un om.....
deosebit. Un om inteligent, un om muncitor, perseverent si capabil. Poate ai sa-l cunosti intr-o zi s-ai sa-mi dai dreptate.
Dragul meu, viitorul nostru se arata in momentul acesta in felul urmator, tu cu mine, si eu cu tine, insa asta nu trebuie sa te doara pe tine, nu uita, OAMENII SUNT BUNI si, mai devreme sau mai tarziu,
isi constientizeaza greselile si incearca sa le repare, iar atunci cand se intorc nu trebuie admonestati, trebuie primiti cu un suras si o mana intinsa, au nevoie de ea! Mai ales oamenii sensibili, cum
este si tatal tau. Da, in ciuda aparentelor, tatal tau este un om mult mai sensibil decat iti poti imagina. Numai oamenii sensibili reactioneaza asa, le este teama de fapta lor, de consecinta, le este frica maiapoi de timpul scurs fara sa fi facut nimic, le e frica de reactie, au frici si temeri ce vin din sensibilitatea de care iti vorbeam.

Etic, moral, societate si spranceana ridicata in semn de contest!

Tu ai un frate, din partea taticului tau. Paul este numele lui. Are 16 ani. Am si acum in minte imaginea taticului tau acum 9-10 ani plimbindu-se cu bicicleta impreuna cu fratele tau, fiul sau
rezultat din......casatorie. Pentru el era tata. Pentru tine este strain. De ce?! Din vina EI! Din vina societatii in care traim!
Pentru mine astazi e clar, stiu bine de ce ai aparut in viata noastra. Era scris sa apari inca de acum multi multi ani, asa era destinul meu, al tau si al taticului tau! El ma condamna, crede ca am vrut, ca
am facut cu intentie ceea ce a rezultat, tu. Degeaba am incercat sa ii spun ca nu este asa, este suparat rau ....ma subapreciaza, ma subestimeaza, insa nu e om rau.
Daca l-as ierta?! Asta vrei sa stii? Acum nu stiu sa-ti raspund la intrebarea asta, este poate cea mai grea intrebare pe care vreau s-o las pe mai tarziu, sigur raspuns se gaseste pentru ea si "maine".

Stii ce e dureros??! La ce zboara acum gandul meu? Esti baietel, el stie, i-am spus intr-un mesaj telefonic. Mi-e frica ca n-am sa pot sa fiu si tata pentru tine, mi-e frica ca nu stiu sa am si o latura de ....barbat in mine care sa compenseze lipsa taticului tau din viata ta. Sunt lucruri pe care nu le cunosc din lumea voastra, a barbatilor. Sunt lucruri care ma depasesc, nu as vrea sa fac vreo eroare in
educarea ta, nu vreau sa iti lipseasca ceva, material sau nu.
Taticul tau are un orgoliu fara leac, s-a "razbunat" pe noi cu vorbe de-mprumut, tatal tau nu-si da seama ca ceea ce s-a intamplat cu noi si pentru noi a fost numai si numai mana destinului.
Sunt lucruri pe care nu le poti controla, el asta nu intelege.
Erau sanse atat de mici sa raman insarcinata cu el si mai ales atat de repede, incat nici un moment nu mi-am pus "problema" unei sarcini.

VREAU SA-L CUNOSTI PE TATAL TAU! Voi incerca, voi face tot posibilul sa te vada, sa te cunoasca....este dreptul lui, dreptul tau. Eu nu contez, niciodata nu am contat.
Peste 5 luni apari in viata mea si dincolo de corpul meu, te vad, ma vezi! Nu-mi vine sa cred! Tin acest "jurnal" pentru mai tarziu, il tin pentru tine, numai pentru tine.

14 aprilie 2011
Puiut, esti asa mare, ai deja 19 saptamani , asta inseamna ca esti la jumatatea drumului....mai ai de stat in "garsoniera" ta de acolo din burtica lui mami inca pe atat si dupa aia ai sa vezi cu ochisorii tai
cum arata mamica si mamica are sa te vada pe tine! Stiu, semeni cu taticul, iar mamica te iubeste, si.....il iubeste si pe tati, chiar daca el este ocupat acum si a uitat sa ne mai iubeasca pe noi.....sau poateca nu a uitat, poate ii este frica.
Este noapte, destul de tarziu si te simt prin burtica cum te agiti, cand pun mana , te linistesti. Am deja burtica si...m-am ingrasat. Ha ha, imi vine sa rad de cum arat.

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

hellena_d spune:

7 iunie 2011

Astazi este cea mai grea zi a vietii mele, astazi imi vine sa fug de mine, iarta-ma ca te-am suparat si te-am speriat atat de tare dar astazi oameni rai au vrut sa te ucida si m-am speriat rau, am fugit, am plans. Te agiti inca in mine si nu vrei sub nici o forma sa te linistesti, nici atunci cand te mangai. Cum as putea sa fac sa te linistesti?! Spune-mi tu! Astazi a fost ultima batalie pe care am pierdut-o, de astazi nu voi mai pierde nici o batalie, astazi tatal tau m-a facut sa plang si sa imi fie rau, ah decis, nu merita sa ii porti numele, de astazi esti PETRU SEVERIAN.

IARTA-MA!IARTA-MA!IARTA-MA!

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

didianana spune:

Fetelor mi-am amintit acum seara de voi, si nu am mai rezistat..a trebuit sa intru sa vad ce faceti, mai ales ca datoram asta catorva fete.Va spun sincer de ce nu am mai intrat.Cu o zi inainte sa nasc am intrat seara tarziu si v-am scris ca am avut travaliu fals destul de intens si ca aveam intepaturi mari in col.Nimeni nu s-a obosit sa raspunda la cele doua mesaje ale mele.Chiar atunci aveam mare nevoie de cineva alaturi, fiindca aveam doar 34 de saptamani si cateva zile.Am intrat si a doua zi si nimeni nu observase mesajul meu.Seara stand in pat cu baiatul meu, mi s-a rupt apa.El a fugit la tati strigand tare:"Iese bebelusul tati, s-a spart balonul cu apa, iese bebelusul tati!!"Ne-amurcat in masina si am mers la clinica unde trebuia sa nasc.As fi vrut sa fiu fericita, dar eram foarte ingrijorata din cauza ca era prematur.La clinica m-au tinut cateva ore sa se hotarasca daca raman sau nu.Dupa 3 ore m-au trimis la Timisoara.
am nascut cu cezariana un baietel de 2650 si 48 de saptamani.Din pacate nu se oxigena bine si am stat 2 zile intubati, pana s-au maturizat plamanii.A stat 5 zile in incubator si 2 saptamani internat.Am trecut prin multe in perioada aceea.Nu am crezut ca rezist la stres.Am avut zile de depresie groaznica, au fost cateva scene teribile, Hayat ma intelege..Mi s-a invinetit copilul in timp ce ii dadeam prima data sa manance, am aflat ca a avut o mica hemoragie pe creier, care din fericire s-a retras fara sechele am plans si de fericire si de tristete... si tot am asteptat sa ma sunati, fiindca am avut nevoie de prietenia voastra.
Marele meu noroc a ost coleegele mele de salon, care m-au sustinut.A fost groaznic la 200 de km de casa.Ii multumesc Domnului ca a fost alaturi de noi si ne-am revenit repede.
Am nascut in 1 septembrie si in 15 septembrie, de ziua baiatului meu mai mare am venit acasa.
Am intrat sa va citesc dar nimei nu zicea nimic de mine.M-am intristat tare, fiindca mi-era tare dor de voi..
Imi pare tare rau daca v-am ingrijorat, sper din suflet sa ma puteti primi inapoi, caci eu tin mult la voi.Nu stiu cum am putut sa ma abtin sa nu va scriu..
Va pup pe toate si va felicit pentru copii vostri.Sper din suflet sa fiti toate fericite.

34+ si mamica fericita de 3+ anisori

racheel spune:

hellena, ce poveste de viata....Dar,.. ce frumos scrii...arca am citit un roman de dragoste si chiar am plans.

Didianna in primul rand imi pare bine ca tu si baietelul tau sunteti bine si ca te-ai hotarat sa faci iara parte din nostru.

Nu te-ai gandit ca noi poate nu am stiut sa-ti raspundem la mesaj si de asta a trecut neoservat?
Si eu mai intreb cate ceva si nu-mi raspunde nimeni

Racheel fericita de ghinduta Anastasia-Maria (25.08.2011)

hellena_d spune:

didianana ma bucur ca ACUM sunteti bine, restul nu mai conteaza caci a trecut, important e ca sunteti bine acum. Sa stii ca nu am uitat de tine si ma bucur ca ai intrat sa ne spui ce ai mai facut.
Sigur fetele nu au raspuns la msj-le tale caci probabil in valtoarea numarului mare de msj-e nu le-au citit, insa draga mea, faci parte din minunatul nostru grup de mamici fericite si implinite de strugurei si nu trebuie sa te superi, sper ca acum nu mai esti suparata.
Uite, eu de exemplu, sunt atat de ravasita si am fost toata perioada sarcinii incat, de multe ori, am scris sau nu am scris pe forum, am raspuns sau nu am facut-o fetelor ce intrebau de mine, etc. Insa STIU ca toate fetele tin mult la mine cum si eu tin la ele .
Bine ai revenit, ai cont pe yahoo? Tare mult as vrea sa vad poze cu feciorul tau mai mare cu 9 zile decat al meu ! Sa-ti traiasca si sa va bucurati de el impreuna cu el!

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

didianana spune:

Multumesc fetelor va pup.Am cont pe yahoo, o sa pun cand pot, ca nu prea mai am timp de nimik.
Fetelor aveti niste povesti tare emotionante si ma bucur ca bb-ii vostri v-au implinit viata asa frumos.
Va pup dulce pe toate

34+ si mamica fericita de 3+ anisori

May3 spune:

helena

didiana , ma bucur ca sunteti bine si bine ai revenit.
din pacate de multe ori trec mesaje neobservate.
cred ca suntem prea multe

mamica de Beatrice Ana - 26.09.2011

zebraroz.ro

seidana spune:

Hellena ... ce frumos scrii, si cata sensibilitate ai, imi pare rau ca trebuie/a trebuit sa treci prin povestea asta, imi dai sentimentul unui suflet inocent , pt care lumea e nedemna..
De multe ori povestile noastre "urate", sunt de fapt frumoase, pt ca la finalul cartii apare "au trait fericiti pana la adanci batraneti.." Poate nu te gandesti la un final fericit, sunt convinsa ca e inca prea devreme, insa vei vedea ca toata aceasta poveste o sa fie o poveste e spun nepotilor cu zambetul pe buze..
Pe mine m-a judecat lumea de ce m-am inpacat cu al meu, mai ales ca in mom impacarii aveam langa mine un om (amic) care imi promitea totul, care era matur, responsabil , trecut prin viata si imi putea oferi totul..
Ei de ce? nu stiu nici acum si poate era mai bine oarecum sa il fi lasat in trecut ( de fapt acum nu , ca nu mai era Elena).. de ce? pt ca am ascultat sufletul, am stiut de la 17 ani ca el va fi parte imp a vietii mele , desi la mom acela nu il voiam., nici macar nu imi placea... era doar o jucarie pt a face gelos cel pe care-l "iubeam" atunci.. nu intru in detalii sa va zic de unde si cum am simtit asta , insa asa sunt eu ( sa zicem ca am presimtit si moartea fratlui meu, de atunci am jurat sa imi ascult intuitia, desi nu mereu pot distinge de e intuitie, prostie, spaima, paranoia)..Asa ca ca ascultamd sufletul (dar nu numai sufletul) am dat o sansa.. si nu am gresit (de data asta, insa unii oameni nu merita a 2-a sansa clar!), si nu am gresit.. abia dupa impacare ne-am trait iubirea, am invatat cat e frumos e sa iubesti, inainte eram 2 copii rasfatati care primeau fara sa se intrebe daca merita? sau daca trebuie sa ofere ceva in schimb... am trait frumos in 2.. din pacate , nu voi mai putea fi niciodata fericita in intregul meu, pt ca in fiecare zambet se vede lipsa lui si dorul pt el.. insa a iesit soarele si pe strada mea, si pe alte strazi, nu mai rasare cum o facea insa rasare pt mine... Un barbat care nu te vrea, nu iti merita lacrimile, nu merita o privire, dar un suflet? lasa-l in urma si bucura-te in deplin de minunea ta, lasa-ti sufletul liber si vei vedea cum omul cu adevarat tata pt Petru va aparea in viata ta...

Cea mai fericita de Elena Alexandra (24.08.2011)

MatzaRebela spune:

Bine v-am gasit in noua casuta!! Sa ne fie de bine, iar puiutii sanatosi!

Ionela Felicitari mamico!! cum a venit bb fix inainte sa se inchida odiseea sa inceapa cele 365 zile!! Mult Laptic, bebe necolicios si sanatos iti dorest! o meriti din plin mai ales ca ai fost alaturi de noi cu sfaturi foarte foarte bune!

Hayat imi pare rau sa vad ca ai trecut prin atatea incercari, si bebe nu se simte bine, sper sa fie totusi doar un reflux mai puternic si nu altcv mai grav. Iti admir puterea si dedicatia! Multa sanatate va doresc, sa treaca problemele sa va puteti bucura de zilele astea cand e mic!

emotionante povesti! avem de toate felurile si cu happy ending! fie ca e intr-o familie formata de mama+tata+copil fie mama+copil!

fetita mea de vreo cateva zile nu mai vrea sa mai doarma ziua deloc, nu am timp de nimic pur si simplu ori mananca ori vrea brate ori doar sa ma vada langa ea.

Noptile le doarme cu mine ca ne mai trezim plangand si asa nu se mai trezeste de tot si doar bagam tatica in gura.Azinoapte chiar ma uitam la fatuca ei cu ce satisfactie molfaia la san desi nu papa de fomita avea o fatuca super dulcica:)). in rest mai plangem(muuult mai mult ca inainte de botez... radem cu mami gangurim zi de zi se uita la mine si rade:)))

Am tras o sperietura zdravana acum 2 seri cand am lasat-o pe marginea canapelei(ea inca nu se intoarce de pe-o parte pe alta) si mi-a cazut de pe canapea cum d-zeu nu stiu vaiii ce s-a mai suparat si sotul pe mine si eu eram speriata si abia abia am linisti-o din plans si apoi a dormit se trezea speriata de la cazatura acum i-a trecut a uitat dar de atunci se stie numai la perete sta si la margine numai cand stau langa ea si papam.

Eu sunt intr-o stare de oboseala continua, am avut si sotul racit rau si asa ma imparteam intre dormitor si sufragerie cand la sot cand la bebica mica. plus l-am invatat prost si pana si sa i aduc un pahar cu apa ma striga ca lui ii este tare greu sa se ridice de pe fotoliu....

uneori mai si vine acasa si-mi spune ca iar nu ai facut curat sau ia uite ce s-a strans la bucatarie sau nu ai bagat si tu o masina de rufe la spalat.... ma enerveaza sincer inteleg ca si astea trebuie facute dar ce sa fac sa las copilu sa tipe?in alea 2 zile cat a stat acasa+weekend a vazut si el cum face fetita toata ziua si cum nu am timp de altcv dra mereu uita.. ma dispera la culme ca nu se implica si el mai mult si nu ma ajuta foarte mult dar lasa ca incet incet se va obisnui si el cu noul statut de tata si va trebui sa faca si el cate ceva

in rest ma minunez la fetita mea cum stie ea cand a venit mami langa ea cum cand nu i convine cate ceva lasa buzosu de jos :)) si pe ala de sus il strange de zici ca nu are buza:))))(seamana cu tacsu la faza asta:)))

Sambata am fost la nasi.. si ot asa era maraita si suparata si a stat la nasa in brate un pci si cand plangea deschidea gurita si mi-a spus ca i ies 2 dinti de jos si posibil de asta sa fie asa(ea are deja 3 copii deci cred ca stie cum arata o gingie cand ies dintisorii) insa mie mi se pare mult prea devreme la 2 luni o sa merg zilele astea la medicu de familie sa intreb ce si cum si in caz ca sunt dintisorii sa mi recomande ceva calmant pentru gingii

o sa revin mai tarziu si o sa spun si eu povestea noastra nu chiar atat de plina de peripetii insa totusi colorata cu 2 despartiri(una de 2 saptamani si una de 3 luni)

pupici

Cea mai fericita mamica de Kate Rina

seidana spune:

DIDIANA.. in primul rand ma bucur nespus ca sunteti bine, si imi pare rau ca ati trecut prin asta..
Iti zic sincer ca m-am gandit ca ai nascut prematur, sau chiar la mai rau.. ma bucur insa ca nu am avut decat partial dreptate.. Iti stiu mesajul, era printre primele de pe o pagina, insa nu stiam ce sa iti raspund.. ce sa iti zic tie? unei mamici trecute printr-o nastere, cand eu am mers la spital fara bagaj fara numic, doar sa vad daca nasc
De intrebat s-a intrebat de multe ori de tine, eu sapt trecute ti-am trimis un mesaj, nu stiu daca l-ai primit pt ca mie imi apare mesajul ca fiind in asteptare.. candva in sept la sfarsit, inceput de oct am sunat la nr la care am trimit mesajul, insa imi iintra casuta, sau ocupat (ceva de genul nu mai stiu exact, dar cert e ca telefonul nu suna)).. am intrebat eu, a intrebat May, au mai intrebat si alte fete,s-a intrebat mult la inceput, insa daca nu ai dat un semn, credeam ca nu ai net sau nu mai vrei sa ne scrii..
Cat despre faptul ca nu am trimis mesaje sau nu te-am sunat , nu stiam prin ce treci.. daca dadeai uneia un mesaj , sunt sigura ca primeai mesaje si telefoane de la cel putin 5 fete..
Sper insa sa iti treaca supararea pe noi , sa ne pupam de impacare si sa fim iar o familie [floare]

Cea mai fericita de Elena Alexandra (24.08.2011)