Strugurasi de sept-oct 2011 **01**

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MARINAENACHE spune:

Felicitari Ionela multa sa natate si fericire...Bebe Tudor bine ai venit pe lume

Piticii mei au fost tare agitati azi-noapte poate si din cauza k nu i.am mai scos pe afara la o gurita de aer...
Eu deja le.am facut program si mananca la 4 ore chiar daca se trezesc cu jum de ora inainte

Pupici

Mami de Luca Alexandru & Mathias Valentin Unde.s 2 puterea creste
Doamne Doamne vegheaza asupra noastra sa fim sanatosi si sa crestem mari

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns camady spune:

Buuuun iata si povestea noastra care incepe undeva de cand ma stiu.
Deci de cand ma stiu.........mi-am dorit 3 copii ( inca imi mai doresc). M-am casatorit relativ tanara la 23 de ani imediat dupa ce am terminat facultatea .Razvan a venit pe lume dupa 4 ani de casatorie timp in care noi ne-am realizat profesional(eram studenti cand ne-am casatorit)si ne-am facut un apartament asa cum ni l-am dorit. A venit Razvan pe lume.........totul minunat.Am avut un sot cu care nu stiu daca m-am certat in 10 ani de casatorie de 10 ori ( nu exagerez), m-a ajutat in toate.......eram o femeie fericita dar neimplinita pe total ptr ca eu imi mai doream un copil iar sotul spunea ca n-ar putea iubi un alt copil la fel ca Razvan.
Cu toate astea eram o femeie si o mama fericita........pana intr-o zi cand am aflat cu totul si totul intamplator (daca v-as povesti si asta as scrie un roman) ca sotul e indragostit pana peste urechi de prietena mea casatorita si ea cu o fetita mai mica cu 2 ani decat Razvan.Eram 2 familii fff. apropiate, locuiam aproape, mergeam in concedii impreuna si cel mai dureros ptr mine, ulterior eram colega de birou cu ea.
Cand am aflat am incercat timp de 1 an sa-i readucem pe calea cea buna ( si sotul ei pe ea) DAR NU S-A PUTUT. Se iubeau si-si strigau iubirea in gura mare.Mi-a spus multe lucruri...........am plans mult, am devenit din om neom...........pana intr-o zi cand m-am oprit la tribunal si am depus cererea de divort pe care o purtam in poseta de cateva luni bune.
Am stiut ca am ales cel mai bine, insa aveam o durere in suflet ca nu voi mai putea fi niciodata mama.Am crezut ca din momentul ala toata viata mea se va invarti numai in jurul lui Razvan si ca nu-mi mai trebuie barbat.
Dar D-zeu are grija de noi toate si mi-a trims un om ptr care n-a contat nicio secunda ca nu e tatal natural a lui Razvan .El nu mai fusese casatorit, nu avea copil. Si uite asa ............am o alta familie si sunt iar o femeie multumita, implinita, iubita.

Astfel ca in ajunul Anului Nou i-am anuntat pe toti ( eram la munte cu mai multi prieteni) ca voi fi iarasi mamica.
Am intrat pe forum si n-am gasit nicio odisee de sept-oct si atunci am deschis-o eu...........chiar daca n-am facut tocmai bine ce am scris(tehnic vorbind), insa am cerut ajutorul la aspirante ( ca de acolo plecasem) si Paula careia ii multumesc si acum ne-a conceput aceasta minunata odisee.
Si uite asa am inceput sa ne cunoastem noi, sa ne impartasim trairile, emotiile, necazurile. Intr-un fel ma simteam datoare fata de voi sa va spun si povestea mea de viata.
Asa ca acum astept sa ma refac si sa-mi implinesc visul de a avea 3 copii.


camady's baby

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hayat_Kh spune:

Iar, acum, povestea noastra!

Asa dupa cum stiti, ca m-am tot plans pe la voi ca Razvan imi varsa,se ineaca, e agitat,etc...a continuat parca din rau in mai rau pana intr-o noapte cand am ajuns de urgenta la spital, dupa mai multe episoade de sufocare si resuscitare si aspirare, vomari abundente.A urmat internarea in spital, un rosu in gat tratat cu succes , acelasi meniu in alimentatie LP AR si simptome de voma mai rarute....mda, internarea s-a facut vinerea noaptea, externarea luni dimineata...Toate bune si frumoase....in aparenta. Sosim acasa. Bebe cat de cat linistit. Noaptea din nou agitatie, fornaiala, sufocare, aspirare nazala deasa. Am spus ca e doar un episod si va trece. Vine si marti dimineata.

O noua zi. Razvanel la inceput papa si doarme linistit, dupa statul de 50-60 minute in pozitie verticala pentru a nu varsa....ca apoi, de pe la 15:00-16:00 sa inceapa sa planga necontrolat si fara oprire. Imi dormea cate 10 minute la piept si o lua de la capat.Am sunat pediatra si ne-a dat reteta de aerosoli pentru respiratia copilului.

O luam, luam si aparatul pentru aerosoli, care nu e ieftin deloc....si facem tratamentul. Pare ca da randament, insa desi copilul nu mai este infundat, este in schimb hiper-agitat si aparent, vesnic flamand. Seara imi mananca mai mult decat de obicei si ......in secunda 2...jetttt puternic pe tati, de puteai stoarce hainele pe el de lapte si saculetul de dormit al lui bebe . Incep din nou emotiile ca o sa mi se sufoce peste noapte, asadar mami si tati se inarmeaza cu putere si un kg de cafea la bord sa faca de straja la capataiul lui bebe. Se face iar 5 dimineata, miercuri, bebe dupa vreo 2 ore de somn din cele 6, incepe din nou sa planga de data asta mult mai tare , mai nervos si mai agitat si lovindu-ma cu pumnisorii cat il tineau puterile in piept. Se cambra pe spate cu tot corpul, capusorul nu vroia sa si-l tina drept deloc, doar pe spate , iar picioarele si manutele le tinea aproape tot timpul drepte si incordate. Asa a durat toata ziua, cu bebe la mami in brate, ca la tati nici nu incapea vorba sa stam. Somn de 10 minute, plans de 2 ore, somn de 5 minute, plans de 1 ora si tot asa, pana seara pe la 20:00. Papica, putina si des, scaun normal, fara temperatura, insa, la un schimb de hainute ude de la atata vomat(miercuri ii schimbasem vreo 5 randuri de haine), descopar o fontanela foarte deprimata si niste ochisori foarte adanciti in orbite. O sunam din nou pe pediatra care ne spune ca sunt semne de deshidratare. Sa ii dam mai des laptic si putin cate putin si de la farmacie sa luam de la Humana niste saruri pentru rehidratare, sa le bea. Mergem, facem si asta , insa puiul incepe sa refuze biberonul.....dupa ce tragea de 2-3 ori mai puternic, il arunca nervos afara. Pe la 21:00 , deja nu mai suportam sa il vedem ca pana si cele 2 picaturi de apa luate cu lingurita le vomita . Asa ca ne-am luat din nou inima in dinti si am fugit cu el la urgenta. Bineinteles, internare pe loc. Din acea clipa, copilasul meu a stat in perfuzii , cu repaus digestiv. Insa, plangea de foame, asa ca asistentei de noapte i se face mila de el si imi aduce 30 ml de apa de orez sa ii inselam fomica.

Papa bebe meu pe la 2 noaptea si imi adoarme pana la 5 dimineata , cand iar se trezeste de foame.....ziceam noi....si o tine asa pana la 8. Nu am mai putut sa il vad suferind si am mers si am cerut din nou cativa ml de apa de orez, atat cat sa ii ostoaie focul din stomacel. Perfuzia mergea in continuare(continea glucoza si saruri de hidratare cate 20ml/h).....Papa bebe cei 30 ml de apa si da sa adoarma...cand este din nou incercat de dureri...si o tine intr-un plans isteric ...eu asteptam sa vina dr in control, sa il vada ca nah..a stat o noapte in perfuzii fara control medical...se face 10...se face 11:30, se face 12:00, se face 12:30....bebe plange incontinuu si ma loveste in gat cu pumnii, pana ma inroseste toata si ma lasa fara grai. Plang infundat si eu pe obrajorii copilului si ma rog lui Dumnezeu sa il linisteasca. La un moment dat simt ca nu mai pot, mi se rupea sufletul vazandu-mi comoara cum se zbate si cum se chinuie si il las pe acel pat intr-un plans sfasietor si fug la usa cabinetului de tratament si izbucnesc intr-un hohot de plans imens, cerand ajutor pentru puiul meu, ca nu mai stiu cu ce sa il potolesc. In prima instanta toate sar cu gura pe mine sa ma linistesc , ca nu ii face bine copilului, pana izbucnesc eu si le spun ca mai intai de toate sa vada de copil, sa ma lase pe mine, ca eu o sa fiu bine cand e el bine.Ca nici macar medicul nu l-a vazut si asa nu mai rezist....o iau razna daca il mai aud plangand si nu stiu ce sa ii fac sa se linisteasca.

Intr-un final vine si dr lui si isi cere scuze ca s-a creeat o confuzie si de-asta a ramas copilul neconsultat pana la acea ora. A vazut si ea ca nu exagerez cand spun cum plange copilul, ca nici la asistenta in brate nu se potolea si era rosu tot....Primeste pana la urma tratament : in prima instanta 2,5 ml de debridat si apoi ceva injectabil in perfuzie. Incet -incet , incepe copilasul sa se linisteasca vizibil, dar in durate scurte de timp. Apoi, sa spuna sa ii dea sa manance...mananca si varsa tot. Iar repaus dugestiv. Insa, nush de la ce, copilul la un moment dat adoarme foarte profund si adormit ramane...Se face liniste totala. Eu....in asteptare....Bebe primeste tot la 3 ore apa de orez. Ca apoi sa se gandeasca dr ca poate e alergic la lactoza din laptele praf si i se scoate .....i se da LP fara lactoza tot in apa de orez. Copilul incepe sa se simta mai bine si sa nu mai verse.

Vineri dimineata la control, fontanela era normala , bebe linistit si cu pofta de mancare , cu scaune normale si fara a face temperatura. I se scoate perfuzia( primise aproape 1 L de perfuzie) si bebe incepe sa fie mai bine....sambata sa fim externati, dupa ce Razvan mi-a dormit aproape 24 ore neintrerupt..Il schimbam si ii dadeam sa manance dormind. Cel mai greu imi era cand trebuia sa ii dau medicamentele cu lingurita ....in timp ce el dormea, pentru ca nu inghitea.

Acum, acasa facem tratament cu Metoclopramid pentru 7 zile, Nexium pentru 30 zile si Debridat, deocamdata pe perioada nedeterminata. Razvan este mai bine, nu mai varsa, regurgiteaza laptic branzit, semn ca ii functioneaza digestia, luam in greutate..avem deja un pic peste 4 kg, la nici 7 sapt implinite ,insa ne confruntam in continuare cu o agitatie fara explicatie logica.....cel putin momentan.

Astazi avem programare la o ecografie abdominala, pentru ca este suspectat de stenoza de pylori. Speram sa nu fie asta si sa nu aiba nevoie de interventie chirurgicala , ci doar un reflux gastro-esofagian mai prapastios.

Cam asta este in mare povestea noastra.Nu stiu cat de tare o sa ajute cuiva...insa, ceea ce vreau sa spun este ca in astfel de momente ai nevoie de foarte multa rabdare si dedicatie pentru copilul tau, chiar daca simti ca nu mai poti suporta racnetele lui.....




Mami fericita de Razvan Octavian 15.09.2011



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hayat_Kh spune:

Marryan ....As vrea sa te pot consola in vreun fel,insa stiu ca orice cuvant ti-as spune nu ar fi suficent. In ce priveste momentele de inec ale bebelinei tale, tot ce trebuie sa faci este sa nu intri in panica....sa fi cat mai calma si sa iei masuri imediat. Noi cu Razvan am trecut prin asta destul de des in ultima perioada si sotul era cel care se panica mai rau.
Sa-ti dau un mic exemplu: intr-o seara eram si eu la toaleta(deh...ca mai merg oamenii si pe acolo din cand in cand) si ma striga sotul, care era cu Razvan in brate. Imi spune sa vin repede....Las totul deoparte si fug intr-un suflet la ei. Razvan avea ochii mari si scosi din orbite, cu lacrimi de crocodil si spume la gurita, rosu ca racul in obrajori si nu mai respira. Sotul nu stia ce sa ii faca. Iau repede si montez batista bebelusului la apirator, intre timp ii spun sotului sa il intoarca cu fata in jos si sa il bata pe spate si incep si il aspir in fiecare nara. Incepe copilul sa scoata un icnet ascutit , dar sufocant, mai aspir, mai bat pe spate....pana cand vad ca incepe sa isi revina.Faceam totul mecanic si fara sa ma gandesc o clipa ca ar putea sa imi moara copilul, ci ca trebuie sa isi revina, nu exista alta varianta. Cand vad ca ii revine culoarea normala in obraji si respira normal...simt ca ma ia cu ameteala si stare de lesin. Abia atunci imi aduc aminte ca si eu trebuie sa mai respir.Copilul meu este bine, trebuie sa fiu si eu bine. Imi iau puisorul in brate si il strang lipit de mine la piept si ii pup obrajorii pana realizez ca as putea acum sa il sufoc eu de prea multa dragoste...

Eu, am ajuns la concluzia ca fiecare mama se naste cu instinctele pregatite....trebuie doar sa si le urmeze , fara ezitare. Atunci cu siguranta nu va face ceva gresit pentru comoara ei. tie si Valeriei.

Imi cer scuze ca poate sunt offtopic....


Felicitari tuturor mamicutelor si bine ne-am regasit in casuta noua plina de atatea emotii si voie buna.

Mami fericita de Razvan Octavian 15.09.2011



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hayat_Kh spune:


Lali, felicitarile mele pentru modul de crestere aplicat copilasior vostri. Va admir tare si mereu am avut ceva de invatat din experienta ta de mamica.

Mami fericita de Razvan Octavian 15.09.2011



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simmo spune:

Bine v-am gasit in casuta noua!
Lali, frumos le mai spui tu in stafeta catre brumarei... ; si in toate, de altfel... esti un sprijin moral extraordinar pt mamicile in cumpana din odisee

sei, ma bucur ca iti revii; fetita ta are nevoie de o mamica puternica, vesela asa cum esti tu, de dragostea ta si caldura sufletului tau…; poti sa-ti invingi temerile si sa privesti in viitor cu incredere – fetita ta e langa tine si incearca sa te convinga ca e un copil sanatos si fericit alaturi de mamica ei (asta inteleg din relatarile tale cu evolutia ei), iar tu te incapatanezi sa te agati de hartia aceea catre neuro ; gata cu grijile ca m-ati speriat si pe mine; eu nu prea am timp sa stau asa mult si sa analizez ce poate face si ce nu poate puiul meu, nici nu l-am tinut pe burtica pana acum, l-am pus de cateva ori, dar e nesemnificativ si, ieri l-am asezat sa vad daca isi ridica si el capsorul – nici vorba – abia daca reuseste 2-3 cm – dar nu m-am panicat deloc – asta e ritmul lui; cand il tin in brate si-l sustine f bine, dar pe burtica (daca am citit la tine ca te ingrijoreaza) nu reuseste mare lucru; e adevarat ca e al treilea bebe si sunt muuult mai relaxata, dar nici timpul nu-mi mai permite sa-l monitorizez non-stop ca si la primul bebe; asta nu inseamna ca nu am griji si temeri ca orice mamica, si ca din lucruri marunte care nu par sa se incadreze in normalitate mi se strage inima si gandurile se duc unde-i mai negru – dar nu-i asa, ma potolesc repede, ma calmez pentru copiii mei pe care-i iubesc si pe care-i cresc cum pot mai bine – ei au nevoie de o mama buna, increzatoare, blanda si calma, puternica si sigura, vesela si plina de dragoste, un prieten si un sfatuitor bland dar ferm… aici trebuie sa ne regasim noi, cele mai fericite si norocoase mamici de strugurasi sanatosi si frumosi – nu-i cunosc deloc dar sunt sigura de asta!

Si daca tot am zis asta o felicit din inima si pe Ionela si bebe Tudor! Sanatate si numai bucurii sa va aduca voinicul!

Si daca ma primiti si pe mine la voi o sa scriu si eu datele intr-un mesaj; imi pare rau ca nu am intrat mai des la odisee, dar v-am urmarit cat am putut si mi-ati placut… din cuvintele voastre v-am cunoscut, pentru ca asa va sunt si inimile.. Ati reusit sa legati o prietenie frumoasa si ma alatur si eu voua daca e posibil, si promit sa scriu mai des

revin



Invitatii evenimente, felicitari, decoratii craciun - manuale

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simmo spune:

hayat, m-au trecut fiorii... prin cate treceti voi, si mai ales micutul Razvan... Dumnezeu sa-ti dea puterea de care ai nevoie ca sa iesiti cu bine din toate! ma bucur mult de tot ca v-ati intors din spital intr-o stare asa de buna fata de tot ce-a fost pana acum; multa sanatate puiului si ecografia sa arate ca totul e in ordine cu burtica; de-acum sa vina zile linistite in care sa va bucurati de minunatele si unicele clipe din viata alaturi de Razvanel, pana la adanci batraneti
un pentru pitic si mii de pentru mamica lui puternica si iubitoare!


Invitatii evenimente, felicitari, decoratii craciun - manuale

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simmo spune:

asa... acum datele:
Adiel - 02 sept. 2011 (DPN 14 sept), 38 s+3z, 3640 g, 52 cm, nastere naturala declansata

va multumesc!


Invitatii evenimente, felicitari, decoratii craciun - manuale

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns seidana spune:

Simmo o sa te trec in listuta..Multumesc pt cuvintele frumoase, da copii nostri au nevoie de noi in totalitate , ei nu stiu ce e jumatatea de masura si nici nu trebuie sa stie, sufletul intreg si sincer, nu sa ii zambesc dar sa-mi curga lacrimi..ma uitam azi la ea cum se uita la jucarii,nici cea mai frumoasa si sclipitoare nu e asa de interesanta ca mama.. deci fiind jucaria ei preferata trebuie sa fiu oricand la dispozitia ei..
Te felicit ca esti de 3 ori mamica, si noi ne doream 3 copii, acu am scazut la 2, desi eu as vrea sa ii dau numai Elei totul, imi e frica in egoismul meu ca nu cumva sa imi neglijez copii in caz ca nu pot face fata..deci si Natalia (mamica de 3 fete), mi-a povestit atat de frumos cum se multiplica dragostea nu se imparte.,,

Camady..da ce poveste de viata.. uneori viata asta bate filmul, te felicit insa ca ai avut puterea sa spui stop si mai mult sa isi urmezi viata , sa va dea DD si al treilea bb , iar pe Razvanel s-l fereasca de orice greutate in viata.

HAyat.. Doamne ajuta sa se fi incheiat toate greutatile aici si sa va bucurati pe intreg de minune

Jade
, desi poate par ridicola , eu prefer sa zic aici ce am pe suflet , oricat cat de "bolnava" sunt, sa citesc parerile si sfaturile voastre dragi, decat sa ma ascund in suflet si sa plang..nu te lasa prada lacrimilor si povesteste aici cele mai ridicole probleme , macar trece mai repede..

Cea mai fericita de Elena Alexandra (24.08.2011)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns racheel spune:

Camady asa as fi procedat si eu.As fi divortat si as fi luat-o de la capat.Ma bucur ca ai o noua familie si ca sunteti toti fericiti.


Hayat, Doamne ce ne-i spus tu noua?Imi pare rau ca treceti prin asta.Sper sa treaca si bebe razvanel sa fie bine


Simmo bine ai venit in noua casuta si ma bucur ca esti alaturi ne noi









Racheel fericita de ghinduta Anastasia-Maria (25.08.2011)


Mergi la inceput