Copilul nu se adapteaza la gradinita

Buna,
am o problema cu baietelul meu, care merge la gradi de la inceputul lunii octombrie; in tot acest timp nu s-a acomodat absolut deloc, nu mananca nimic toata ziua, cu greu ia cateva lingurite de mancare de la dna educatoare pe care o place, plange foarte mult, nici nu prea se odihneste...ce mai zic...sunt terminata, a slabit si noaptea in somn se trezeste si plange :" nu mergem la dna, nu mergem la gradinita!", "vine mami te ia!"... Am discutat cu doamnele de la gradinita, imi par ok, insa eu cred ca problema este la copilul meu, caruia ii este foarte greu sa se desparta de noi :(
eu am stat cu el pana la 2 ani, intre 2 si 3 ani a stat cu o doamna, iar acum ne-am gandit ca este mometul sa intre in colectivitate. Nu stiu cum sa fac sa-l determin sa-i placa, nu stiu ...:(
Va rog daca ati avut astfel de experiente sa ma ajutati cu un sfat, cu o idee, poate reusesc sa-l ajut!
Nu am specificat, mergem la o gradi de stat.

ruxandra_sb spune:

sa reangajati doamna?
si sa amanati gradinita pt la anul.. la 3 ani este inca f mic
intre timp mai creste, il mai pregatiti

mi se pare ca este destul de marcat de inceperea gradinitei.. daca viseaza/are cosmaruri.. nu mananca de a slabit, etc.

in jurul meu sunt 2 copii care au avut o tentativa esuata de mers la gradinita.. s-a amanat cu un an, un an si.. dar in final "gradinita" a fost declarat experiment reusit si copiii au mers linistiti si cu placere




Denn die Ferne ist niemals dort, wo man sich befindet. (Janosch)

diciu spune:

Raspund si eu. In grupa mica a fetitei mele, sunt copii de la 3 ani si pana la 4 ani si jumatate. Cel mai mic dintre ei, de 3 ani, este singurul care inca mai plange si nu s-a putut adapta, din octombrie si pana acum. Au trecut totusi 6 saptamani, perioada in care eu cred ca trebuia sa se intample asta.
Educatoarea e atenta cu el mereu, dar a ajuns sa il tina la catedra cu ea pt ca sa fie copilul mai linistit. Insa e resemnat si trist. Nu participa din placere la mai nimic.
Si eu sunt de parere ca nu-i nici o problema daca mai amanati un an. Va percepe diferit poate, isi va deschide singur noi portite pana atunci. Acum pare a fi o trauma pentru el...

mcoca spune:

Copilul trebuie sa simta si parintele ca e fericit cu alegerea facuta. Daca tu ca parinte culpabilizezi in fiecare dimineata cand il lasi acolo, lui nu o sa-i fie bine. Daca te vede happy, plin de voie buna, si el va fi linistit, pentru ca ei au incredere in noi.


Vicky si Printzesone

msilvy spune:

la nepotelul meu la gradi ,era o fetita care nu vrea sa stea,plangea, nu vorbea cu nimeni ...
pentru o perioada de timp (din pacate destul de lunga , cam doua luni),mama ei venea la gradi impreuna cu ea si statea acolo ; nu participa la programul copiilor , nu o tinea langa ea , dar era acolo. incet incet educatoarea a atras-o pe micuta sa se apropie de colectiv , ea a inceput sa vorbeasca ( nici nu vorbea) si mama a inceput sa scurteze programul de permanenta in clasa , pana cand a lasat-o singura .
uni copii au nevoie de timp sa se acomodeze cu un colectiv de copii de aceeasi varsta .

daca doamnele de la gradi si-au dat seama de problema de acomodare a copilului , cum de nu ti-au sugerat acest lucru ?
nu cred in nici un caz ca varsta (3 ani) este problema.

aaa , tot la o gradi de stat merge si nepotelul meu .

OanaRusu spune:

amana - copilul pare foarte marcat. Se poate resemna la un moment dat - dar e fff posibil ca mai tarziu sa vada ca o corvoada scoala, serviciu etc.
Cred ca totusi gradinita tb sa fie un loc unde sa mearga cu placere.
Pe cea mica am retras-o (la 2 ani si 7 luni) pentru mult mai putine motive (dupa 3 sapt f ok, au urmat 3 zile in care nu manca nimic si noatea plangea si dormea numai lipita de mine, fara precedent)
Am dus-o din nou mai tarziu, cu fratele ei mai mare (pe vacanta au mers la grupa comuna) si acum e ff ok.

Eventual fa o pauza, si cand incerci din nou, mergi si stai si tu cu copilul cate putin - sa poata sa vada si el ce e frumos pe acolo, ca de lacrimi nu vede nimic precis.

Bafta mare!



www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=18" target="_blank">Vara 2011 oa1 & oa2

marius spune:

E doar si numai doar o chestiune de acomodare. Ceea ce descrii este foarte des intalnit atat la 3 ani cat si la 4 ani in primele 1-2 luni de inceput de gradinita.
Trebuie doar rabdare. Atat. Si sa nu stati pe acolo de paza pe la usi. Intrati in grupa va schimbati va salutati si plecati. Fara lamentari, fara promisiuni gratuite, fara recompense. Stiu ca pare drastic dar asta e. Vor incepe activitatile si se va obisnui la fel ca toti ceilalti copii. Mai incolo iti va fi greu sa il scoti de la grupa pentru ca va dori sa ramana sa se mai joace.
Succes!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

pumpkin spune:

Eu am dus-o pe fetita mea anul trecut la gradinita pentru prima data. Avea 4 ani si era nerabdatoare sa mearga. Dupa prima zi mi-a spus : "Mami, eu am fost la gradinita. Gata. De maine nu mai merg."
In prima zi eram amandoua vesele si increzatoare.....iar dupa trei saptamani traumatizate si cu nervii la pamant. In astea trei saptamani a mers in total 6 zile, numai in prima zi am dus-o si am lasat-o absolut linistita. N-am lasat-o niciodata urland, pentru mine asta era exclus, reuseam sa o linistesc, ramanea acolo resemnata printre suspine. Era clar traumatizata, avea regrese de comportament, nu dormea bine noaptea iar dimineata nu mai vroia nici sa se dea jos din pat.
Si am renuntat, am amanat un an.
Anul acesta am schimbat gradinita, merge cu un prieten. Si e linistita, intelege ca trebuie sa mearga si povesteste cu placere.
Daca nici anul acesta nu ar fi mers cu drag as fi incercat o gradinita privata, unde parintii pot sa stea cu copiii atata timp cat e necesar pentru acomodare.
Imaginea in care educatoarea smulge copilul din bratele parintelui.....nu face parte din filmul meu !

ellinia spune:

Exact asta cred si eu. L-am dus pe Stefan prima data la gradinita cand avea 3 ani jumatate. Era o gradinita de stat. Sfatuita de alte persoane l-am dat la grupa mijlocie pe motiv ca acolo sunt copii mai mari care nu mai plang asa ca si copii de la grupa mica. Mare greseala am facut ... L-am dat intr-o grupa de 30 si ceva de copii cu doua educatoare care numai grija de copii nu aveau. Am stat o dimineata acolo cu el, pana la 8 jumate cand tot veneau parintii cu copiii, educatoarea statea pe hol si vorbea cu parintii, copiii faceau ce vroiau in clasa. A se citi "se bateau in continuu" Care era mai mare si mai puternic ii batea pe aia mai mici. Stefan fiind mai mic si noi probabil ca r fi fost victima sigura daca nu eram eu acolo. Si asta e un singur exemplu. Plus ca sunam si mi se spunea "Copilul dvs. a mancat tot, e vesel, nu stiu ce ..." si el plangea de mama focului si nu manca nimic, nu dormea. O saptamana si ceva a durat tot cosmarul lui, nu dormea noaptea, nu manca, era absent, se uita vesnic in gol, fapt ce m-a determinat sa spun "gata, treci acasa ca e timp si la anul". N-am sa uit niciodata cum, in ultima zi m-am dus sa-i iau lucrurile din dulap si m-am intalnit cu ingrijitoarea pe hol care mi-a zis setata fiind pe aceleasi replici "Copilul dvs. e bine, a mancat, etc.." si el nu mai fusese de cateva zile la gradinita. L-am tinut inca un an si nu am avut probleme cu el. Anul urmator l-am dat la alta gradinita, pe langa vechea gradinita nici nu suporta sa treaca. Acolo s-a adaptat foarte bine, i-a placut, acum e in grupa pregatitoare. Diferenta intre cele doua gradinite, ar fi ca aici unde e acum copiii nu sunt lasati de capul lor, nu se bat, nu exista ca unul sa-l impinga pe altul si incidentul sa ramana asa, nu se tipa, si cel mai important, nu se smulg copiii din bratele mamelor.
Daca te hotarasti sa renunti si sa-l mai tii acasa sa nu te lasi influentata de parerile altora precum ca-i musai sa mearga la gradinita de la 3 ani. Poate nu e inca pregatit. Si mie mi-au auzit urechile multe, precum ca ne-am lasat dusi de nas de un copil de 3 ani, ca ne-a prostit si chestii la care ramai tu masca ca adult. Pe mine m-a interesat starea copilului meu, starea lui de bine a fost mai presus de orice.

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

BazarGeneral

Victoria_mami spune:

Ce ma enerveaza bagatorii astia de seama. Fiecare isi cunoaste copilul, stii instinctiv cand ii e bine copilului tau si cand nu, stii ce e mai bine ptr. el/ea si actionezi in consecinta. Restul sa-si vada de propriile odrasle si sa nu mai ofere sfaturi necerute. Adica, daca incerci sa fi parinte bun inseamna esti dus de nas de un copil de 3 ani? NU, nicidecum, pur si simplu iti asculti copilul.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

nikol24 spune:

si noi am incercat experimentul cu gradinita
desi la inceput fetita mea era f incantata ca va merge la gradinita in prima zi a plans de dimineata de cand a last o bunica pana la 12 cand a venit sa o ia de gradinita.a doua zi aceeasi poveste si am renuntat.acum are o fobie de orice inseamna activitate inc are eu sau tati sa fim implicati,de exemplu nu vrea sa merga la cursuri de dans,sau de pictura sau de orice altceva i ar face ei placere pentru ca nu suntem noi acolo si ea singurica acolo nu sta.nu mai stiu cums a procedez.desi este f ok in colectivitate,nu se bate cu alti copii nu este agresiva de nici un fel( am observat in parc sau la locul de joaca) nu vrea sa faca nimic daca nu este cineva acolo care sta cu ea.ce ma sfatuiti?