Manual ptr.. bunici

msilvy spune:

cred ca , intr-o relatie normala si deschisa dintre mama-fiica,
soacra-nora , este vorba mai mult despre un dialog sau un schimb de opinii , nicidecum de un repros ("mamii , te rog , nu-i mai da cioco de fiecare data cand e la tine ca se invata si nu vreau sa devina obicei" , ex. de dialog banal)
in acelasi mod , bunica poate sa-ti spuna parerea ei in legatura cu anumite reguli/obiceiuri pe care le ai tu .

eu il vad ca pe un dialog civilizat , constructiv (fara reprosuri, santaje emotionale, etc ..)

nepotii , prelungesc viata bunicilor trezind sensul de utilitate .

monicabo spune:

Asa vad si eu lucrurile, rezolvandu-le pe calea unui dialog civilizat.
Eu ca parinte consider ca am dreptul in a spune unui bunic (frumos, cu titlul de rugaminte, civilizat) ceva ce nu mi se pare in regula. Exemple: nu dulciuri inainte de masa, nu lasat excesiv la TV, nu dar peste cap programul de somn...chestii din astea, fara checuri cu coloranti alimentari (fiica-mea, pe la 1 an jumate, a facut o data kk verde de la asa ceva, nu puteam sa ma fac ca ploua si sa las se mai intample si alta data, doar de dragul de a nu supara bunicii; am rugat intr-un mod cat se poate de civilizat "te rog, nu-i mai da chec de genul asta, ca nu i-a priit" pe bunica in cauza, iar ea s-a suparat f tare, cum adica, eu cu 30 de ani mai mica decat ea, imi permit sa-i fac observatii). intr-adevar chec din ala nu i-a mai dat, si nu s-au mai intamplat incidente, deci intuitia mea s-a adeverit, ca de la colorantii aia au fost probleme.
In rest, no problem, sunt o persoana civilizata si deschisa la dialog, dar ma supara remarcile "tu ai doar x ani, eu sunt mai in varsta, taci din gura, ce stii tu!"

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Dorsilia spune:

tocmai asta e pb, ca nu se poate apela la dialog, de regula exista un monolog, o "placa"

Laura25 spune:

Presupun ca acel 'de regula' se refera la relatia ta cu parintii/socri. Nu la 'de regula' a tuturor.

In acest caz nu mai apela la ei pt ajutor, cand sunt copiii cu ei fii si tu acolo si impune-ti regulile si gata. Nu cred ca de fata cu tine, fara sa poti interveni le baga pe gat caramele pana vomita, ii indoapa cu pastile sau le pun 3 caciuli in cap in casa.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ANDRUSHKA spune:

Eu zic ca nu e nevoie de atata inversunare... energie cheltuita demna de cauze mai bune, zau asa...

Acum, doar nu va inchipuiti ca ii aliniez pe bunicii si din partea mea si a sotului la zid si le citesc regulamentele. Normal ca ideile sunt transmise civilizat, in cadru de familie, la o placinta cu mere...cand vine vorba de viitorul mostenitorului. In general nu sunt o persoana care cauta partea negativa, dar uneori simt nevoia sa punctez cate ceva ce ma deranjeaza. Ca de exemplu, lasatul copilului singur in casa la 2 luni, cu un pantof in usa intredeschisa, pentru ca bunica tinea mortis sa duca gunoiul pana veneam eu acasa... Sunt cazuri si cazuri, intelegeti?

A, si apropo, respect si dragoste am avut grija ca ai nostri sa simta si cand nu erau bunici... si normal ca am grija sa modelez relatia parinte- copil pentru generatia noua, ptr ca ce vede acum aplica mai tarziu..

Poate titlul n-a fost chiar inspirat...desi sunt convinsa ca exista si astfel de manuale pe undeva, poate netraduse in romaneste ( ceva de genul http://www.springerpub.com/product/9780826113160 desi asta se refera la copii incredintati bunicilor). Poate unora nu le plac manualele.. Eu urasc manualele de instructiuni, dar le iubesc pe-alea de scoala.. deci e chestie de prezentare si diplomatia cu care ti se spune sa faci sau sa nu faci ceva. Tehnic vorbind, sfaturile pentru bunici sunt valabile si pentru parinti, ba sunt chiar identice majoritatea, dar daca noi suntem mai "speriati" de noua experienta si vrem sa facem totul bine (ceea ce nu ne iese mereu, bineinteles), bunicii se bazeaza pe faptul ca au mai crescut ei copii si unii nu mai asculta o alta parere sau iau totul de bun si batut in cuie. " Asa ati crescut si voi" pe mine nu ma convinge. replica mea este:" da, si uite cate probleme de sanatate si emotionale avem", chiar daca nu am avut vreo copilarie traumatizanta, totusi unele lucruri au sapat...

Da, unele lucruri sunt minore. Domane fereste de de-alea majore! Da, unele chestii sunt aplicabile numai unora, dar si din cazuri particulare se extrage esentialul si se reflecta o umbra de generalitate.

Fiecare cu parerea lui pana la urma, insa mie imi foloseste sa aflu ce au si altii de spus pe subiectul asta. Am retinut si partea cu prea multa carcoteala si retragerea ajutorului. e importanta si limita asta. Apreciez.

alexia_21 spune:

Foarte trist ce spui tu aici. Nu stiu cum am ajuns sa fim atat de sceptici, neincrezatori, rautaciosi, ironici si critici la adresa celor din jur.
E simplu. Nu iti place cum se poarta cu nepotii? Nu-i mai lasa cu nepotii. Descurca-te fara ei. Mereu. Fara mici favoruri si rugaminti, fara "trebuie sa lipsesc in seara asta si nu am cu cine sa-i las, te rog, te rog, numai 2 ore, nu m-ai mai ajutat de juma de an, te rog". Si desigur fara critici si acuzatii ca "nu-si iubesc nepotii, sint naspa si comozi si egoisti"

pisigri, nu stiu cat e de trist , dar e adevarul meu. nu sunt nici sceptica , nici ironica, nici cinica, sunt doar sincera.
cand spun ca bunicii nu pot intelege ca viata nu s-a oprit atunci cand copiii lor erau mici, ma referam la faptul ca nu vor sa inteleaga ca nu trebuie sa se comporte cu ai mei copii asa cum se comportau cu ai lor copii, desi le-am explicat ce vreau. pur si simplu nu pot, si nu cred ca doar ai mei sunt blocati in bucla timpului.
mi-am dorit si eu pentru copiii mei bunicii aceia din poveste, dar din pacate , in cazul meu , povestea nu s-a inventat inca.
si da, copiii mei erau criticati de bunici, din fericire nu mai au ocazia de vreo cativa ani buni, ca pe messenger , odata pe saptamana nu mai ai timp de critica.

J G spune:

Auziti dar eu, care am facut babysitting gratis pentru ai mei (frati-miu e cu 12 ani mai mic) cu tot ce implica, de la sculat la 4 dimineata sa merg la rand sa iau iaurt, calcat, spalat, dat de mancare, leganat pe picioare si mers la "intalniri" cu copilul in carucior, POT sa am pretentii?

Parerea mea ca atunci cand ajutam pe cineva, trebuie s-o facem in conditiile celui pe care-l ajutam. Altfel e facere de bine.

Cel mai frustrant e sa vezi bunicii repetand aceleasi greseli pe care le-au facut cu tine, desi stiu bine rezultatele. Eu vorbesc degeaba in urmatoarele situatii: dat dulciuri pana ii vine rau (pentru ca nu se poate s-o refuze), "se supara mami", infofolit si ar mai fi cateva. Marea reusita e ca nu ma mai enervez.

dicirstea spune:

Toate ne scoatem ideile prin prisma experientelor proprii...e normal.
Trebuie sa intelegem ca sunt parinti si parinti, bunici si bunici, cazuri si cazuri.

Si asa, pana la urma se contureaza de un manual cu generalitati.
Eu, de exemplu, am vrut bona. Mama nu m-a lasat sa iau si s-a mai si suparat pe mine..ooo, da ce jignita a fost ca am avut gandul asta. A fost dorinta ei sa stea cu copiii.
Am avut o discutie serioasa, civilizata, a zis ca mine si a facut ca ea. O dadeau de gol copiii...

Iar apreciere...nu am asteptat nepotii ca sa i-o ofer, are tot confortul in casa asigurat de mine: imbunatatiri, mobila...asta nu costa bani?

Eu imi doresc bunicii din povesti pentru copiii mei, sufar pentru ca tatalui meu nu ii place rolul de bunic, si, desi nu imi place de socrul meu (ca si caracter) ma vad obligata sa recunosc faptul ca e un bunic foarte bun.


CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA;www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2, A DOUA MINUNE, MOS CRACIUN 2010

CE AM EU DE OFERIT

www.desprecopii.com/pozeconcurs/ShowPhoto.asp?url=upload/Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta/dcc1.jpg" target="_blank"> VREM PE SKYJET!!
www.desprecopii.com/pozeconcurs/ShowPhoto.asp?url=upload/Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta/dcc2.jpg" target="_blank"> NU MAI VREAU SABII TOATA VIATA!!
www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=3" target="_blank"> AICI NE PUTETI VOTA



www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius! ; Sa o ajutam pe Georgi sa mearga ; Manu - papusa fara picioare

ANDRUSHKA spune:

faza aia cu bucla timpului e bestiala!!!

Dorsilia spune:

eu nu MAI sunt de mult inversunata, totusi nu pot sa nu remarc ca in ciuda flexibilitatii mele din greu exersate ei raman totusi ancorati in idei fixe. nu vreau sa generalizez nici sa zic ca sunt mai desteapta decat ei, asa cum au stiut si cu ajutorul imens al lui D-zeu m-au crescut, m-au trimis la scoala si sunt bunici destul de iubitori. Problema e ca sunt prea suparaciosi, prea suspiciosi, iritabili, se gandesc mereu ca nepotii nu-i respecta indeajuns daca ii roaga sa nu mai vb tare cand ei incearca sa auda ceva la vreun film, de ex.
Nu sunt rau intentionati doar prea sensibili. Eu imi cresc copiii cum pot de la nastere, n-am apelat la sprijin decat acum 3 ani cand am fost spitalizata cu baietelul si nu avea cine sa stea cu cea mica de 1 an. Imi cunosc copiii, preferintele si ii las sa-i rasfete in limitele sigurantei lor personale, adica sunt atenta sa vad ce vor sa le dea sa manance. Am considerat mai corect sa le spun ce anume prefera ei sa manance decat sa-i las sa-si dea banii pe produse pe care sa le aruncam apoi (den diverse soiuri de ciocolate). Am preferat sa le spun ca hainele mai bine le cumpar eu, sa nu dea banii aiurea pe haine nepotrivite ca material, model, marime. Daca vor sa contribuie mai bine pot contribui cu bani, de care sa le cumpar eu cele necesare. In mare am amorsat tensiunile, au inteles si datorita contextului familial ca nu vreau sa ma pun doar Gica Contra ci ca ma intereseaza binele copiilor, insa parca tot mai au rabufniri necontrolate de manie, frustrare cand si cand, din senin si atunci revin la placa initiala de care vorbeam, la monologul cu aceiasi itemi.
Ma bucur pt cei ce nu au trecut prin situatii similare si nu au cum sa le inteleaga. Privit din afara pare lipsa de respect poate fata de parintii ajunsi la varsta a III-a, sau a II-a, insa nu e deloc asa.

Cat despre ce spunea J. mai sus, si eu mi-am pus la contributie ani buni in care am fost sora mai mare-dadaca a fratelui meu mai mic cu 12 ani. Asta insemna ingrijit, jucat, plimbat, spalat, facut teme cu el, cumparaturi cu el, mers la joaca cu el, luat de la gradi/scoala, facut lectii si cu el etc. Asa eram de ajutor parintilor la vremea aia, ii degrevam pe ei de f multa treaba cu cel mic. Cand a venit vremea sa am si eu nevoie de ajutor cu copiii mici, ei au continuat sa-si vada de programul lor cotidian de viata, de profesie, au preferat sa ma ajute cu ce au considerat de cuviinta si cu ce nu i-a incomodat. Asta e, am inteles si asta, m-am descurcat eu pana la urma, greu. Am renuntat la job si gata. Nu regret, fiecare isi ia propriile decizii. Intre timp am mai si invatat cate ceva despre oameni, in cine poti avea incredere, in cine nu, pentru ce merita sa-ti consumi nervii si pentru ce nu....