el vrea sa fac avort,,ce sa fac??
Raspunsuri - Pagina 22
pitzinuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Iar eu cred, in sinea mea, ca toate problemele care le are el in ultima vreme legate cu gasitul unui job (probleme care au inceput exact dupa nasterea fetei) sunt un fel de "pedeapsa" pentru calvarul prin care am trecut eu in primele luni de sarcina si incrancenarea lui de a renunta la copil. |
Mickyyy, stii ca sunt de partea ta
.M-am gandit ieri la situatia asta a voastra, insa eu am ajuns la o concluzie total opusa
: el nu vrea (inconstient, subconstient - nu mai conteaza... sau poate conteaza) sa isi gaseasca de lucru, tocmai pentru ca i-a fost daramata increderea in sine atunci, pentru ca nu a avut nimic de spus, pentru ca i se pare ca cea mai mare contributie o poate avea doar stand cu fetele, pentru i-au fost retezate aripile la un moment dat. parerea mea
pitzinuca spune:
si Mickyyy, te rog sa ma ierti, as vrea sa te intreb, chiar daca stiu, fara urma de indoiala ca va bucurati acum de cea mica, o iubiti, nu se pune problema - vreau sa te intreb daca te-ai gandit SINCER ca lucrurile ar fi putut sta altfel, daca luai o alta hotarare?
Mickyyy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Selene_Bunny Off-topic: Mickyyy, cum sunteti? Stii tu cu ce... |
Off topic - ceva mai bine, dar tot pe marginea prapastiei. De ieri barbata-meu lucreaza din nou, nu e jobul de vis, nici macar financiar nu e mare lucru (acopera totusi cheltuielile cu copiii - afterscool, etc, si mai ramane si ceva cat de cat), dar e in domeniul lui, si firma are cat de cat perspective. E mai mult decat nimic, sau cine stie, poate e un nou inceput.
diana_jors spune:
Sunt si eu in barca celor care au pastrat o sarcina neprogramata, desi partenerul nu era prea entuziasmat. Motivele lui (si m-am gandit si eu la ele) au fost: nu e momentul potrivit, nu ma simt pregatit, nu avem o casa... momentul potrivit nu stiu cand ar fi venit (Alex are deja 4 ani si jumatate si inca nu simtim ca ar fi "momentul potrivit" sa planificam un copil ), casa n-am avut, dar am luat intre timp (nu stiu daca existenta unui copil ne-a intarziat sau ne-a ambitionat mai mult), si pregatiti probabil n-o sa ne simtim niciodata, dar acum nu ne-am impagina viata fara el 
Si am ramas si impreuna, e adevarat, ne-am casatorit dupa ce s-a nascut Alex. E adevarat, banii acum se impart altfel...
Eu personal cred ca fiecare copil vine cu painea lui (eu mi-am gasit intamplator un job mai bine platit chiar cand eram insarcinata, si angajatorul m-a acceptat asa). Plus, poate un copil (mai mult) te ambitioneaza sa gasesti un job mai bun, o casa mai mare etc.
Spunea cineva ca momentul potrivit e cand poti sa oferi mult copiilor, cand esti "echilibrat". Eu zic ca nu. Echilibrat esti atunci cand te bucuri de ceea ce ai, indiferent cat este. Nu inseamna sa nu-ti doresti mai mult, inseamna doar ca dorinta ta de mai mult sa nu stirbeasca bucuria de a avea ceea ce ai. E mai greu de explicat in cuvinte. Eu cred ca la fel te poti bucura de o excursie la ski, indiferent daca e in Romania, Bulgaria sau Austria. La fel ar trebui sa te bucuri de o masina, indiferent daca e de 5k euro sau de 50k euro. La fel ar trebui sa te bucuri de un acoperis, indiferent daca e de 20 mp sau de 200 mp. Cat timp te bucuri de ceea ce ai, viata pare mult mai echilibrata , si fiecare isi gaseste un loc mai bun in ea.
Carina, indiferent de decizia pe care o vei lua: nu exista decizii bune/corecte sau decizii proaste/gresite. Exista doar decizii si consecintele lor. Asa ca, indiferent ce decizie vei lua, va trebui sa te impaci cu ea si sa ii accepti consecintele (niciuna din variante nu iti ofera niciun fel de garantii, de nimic). Cumva, indiferent de decizia ta, lucrurile se vor aranja, intotdeauna in bine (de multe ori, un sut in dos inseamna un pas inainte ). De asta trebuie sa fii tu convinsa.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carina23 ... el de ce nu accepta- nu dorinta mea pt ca nici eu nu mi-am dorit acum un copil la fel ca el,-situatia in sine, adica de ce sa ma chiuretez acum si peste 2-3 ani sa imi spuna ca gata vrea bb? cine sufera modificarile legate de sarcina eu sau el?? si cine ramane cu copilul in cazul in care de plictiseala invocam"nepotrivire de caracter" si ne vedem de ale noastre fara sa ne pese ca lasam in urma nimic mai mult decat sufletele noastre??cine se va chinui in conditiile alea el sau el?? si tot dorinta lui trebuie respectata??eu nu zic ca vreau sa fac de nebuna sau de capu meu ce vreau eu,caut cea mai buna cale si nu o gasesc...in seara asta am vorbit cu el si mi-a spus ingrijorat de ce ai scurgeri>?? pai trebuie sa mergem urgent la dr sa vedem ce se intampla!!!ce ar fi trebuit sa-i raspund, nu iubi stai ca din prea multa dragoste pentru tine am luat o decizie nu mai vreau copilul ca sa te fac pe tine fericit..nu?/:) |
Din felul in care l-ai descris pana acum pe partenerul tau, eu cred ca cele scrise de tine in ceea ce am citat sunt suficiente pentru a-l convinge nu sa fie de acord cu sarcina ta ci sa admita ca aveti o problema. Amandoi o aveti.
E clar ca unul din voi va renunta la parerea initiala, dar asta numai dupa ce impreuna stabiliti ce-i mai bine pentru voi doi.
Mie mi se par de bun simt argumentele tale, dupa cum inteleg si punctul lui de vedere. In dilema sunteti amandoi.
Eu chiar nu cred ca va veti desparti pentru ca nu veti gasi un punct de vedere comun.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
Mickyyy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pitzinuca si Mickyyy, te rog sa ma ierti, as vrea sa te intreb, chiar daca stiu, fara urma de indoiala ca va bucurati acum de cea mica, o iubiti, nu se pune problema - vreau sa te intreb daca te-ai gandit SINCER ca lucrurile ar fi putut sta altfel, daca luai o alta hotarare? _ mami de andi  si ilinca  _ traduceri si asistenta "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita." |
Daca luam o alta hotarare atunci, sigur ar fi fost mai rau. Exceptand traumele psihice pe care le-ar fi avut asupra mea (sau pot sa zic chiar a noastra, ca nu cred ca lui i-ar fi fost usor sa se uite dupa la celelalte fete si sa se gandeasca cum ar fi fost daca...), situatia nu cred ca ar fi fost mai buna. "Cheltuielile" cu cea mica sunt nesemnificative in total (unde mananca 4 mai incape 1 fara sa simti, haine foarte multe are de la surori, iar cei 200 lei pe luna dati la gradi si cat o mai fi in plus la intretinere chiar nu schimba semnificativ datele problemei). Nu e vina ei ca noi trecem prin asemenea probleme acum, ea nici macar nu exista cand am luat noi creditele, si dupa cum spuneam si inainte, venirea ei pe lume a insemnat chiar un plus financiar in primii 2 ani ("plus" nu fata de ce aveam inainte, ci fata de ce am fi avut daca ea nu era, el fara job si eu cu 75% + bona).
Cat despre restul, nici nu vreau sa-mi imaginez ce ar fi insemnat sa renunt la sarcina. Plus ca oricat de aberant suna, noi intentionam sa ne despartim inainte de a ramane gravida, si uite ca intr-un fel sau altul greutatile ne-au apropiat si ne-au tinut impreuna. Repet, am fost egoista, incapatanata, isterica, oricum vrei sa zici, nu sunt lucruri cu care sa ma mandresc, dar nu regret niciun moment ce am facut, si probabil daca ar fi sa o iau de la capat, as face-o din nou la fel.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti Ela, in cazul de fata oricum cineva va obliga pe altcineva sa faca ceva ce "nu este pregatit sa accepte" si in orice caz ambii parteneri isi vor aduce aminte toata viata de situatia de acum, de discutii si de faptul ca fiecare a dorit sa-si impuna punctul de vedere. |
Ar fi o mare greseala, o mosta de imaturitate crasa.
Carina, indiferent ce veti decide acceptati for ever (mai ales daca ramaneti impreuna); resentimentele vor face sa intunece relatia; sa nu uiti sa-i spui si lui asta.
(Fomalhauti, te rog sa iei in considerare ca, cel putin la prima vedere, eu nu ma opun sa-mi fii cuscra
, deci jumate-i rezolvata treaba daca careva din aia micii se intalnesc)Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
monicabo spune:
Mickyyy Ma bucur ca fetele sunt bine, si eu ca mama, iti pot spune ca ai luat decizia cea mai buna in ceea ce priveste pastrarea sarcinii. In plus de asta, important este ca cea mica este sanatoasa, creste frumos... (valabil si pt celelalte fetite ale voastre, dar discutia fiind despre ulima sarcina, vb strict de cea mica).
Plus ca esti in aceeasi "odisee" cu mine, fetele noastre sunt de o varsta, cea mica a ta si Ana Maria, fetita cea mica a mea... e diferenta de doar 2 saptamani, asa ca imi dau seama ce "probleme" ridica un copil de varsta ei.
Cu intreruperea de sarcina, si eu ar fi trebuit sa intrerup prima sarcina (primul copil), insa nu din motive de partener, ci din motive medicale, deci un motiv oarecum mai serios. Insa chiar si asa, m-am incapatanat sa duc sarcina pana la capat, sa cercetez, sa ma documentez asupra unor metode care sa poata sa certifice 100% daca fatul are probleme sau nu. Pana atunci, era presupuneri, problema in cauza POATE pune probleme fatului, POSIBIL ca infectia sa se transmita, dar nimic SIGUR. Eu ca mama, in interiorul meu, am simtit ca nu, nu este nici o problema si de as fi avortat, as fi avortat, degeaba, un copil sanatos, iar gandul asta ma macina constant....
Pana la urma, cu ajutorul amniocentezei (dar care nici un medic nu mi-o recomanda in cazul meu, nu stiu de ce, parca nici nuauzisera de ea, ci doar ultimul consultat, care m-a si monitorizat mai departe si cu care am si nascut), s-a constatat SIGUR ca nu sunt probleme la copil. Si n-au fost nici un fel de probleme nici dupa, copilul are deja 4 ani si... si e perfect sanatos.
Altfel as si facut un avort terapeutic.... traumele mele psihice (de care amintea si mickyyy anterior) tot terapeutice ar fi fost???????
Monica, mami de 2 
: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
reginai30 spune:
am vazut subiectul inceput in 2010...si acum ma gandeam:Doamne ce-o fi facut? a fost ea oare capabila sa distruga o viata? -eu nu am copii, sincer nu -mi doresc....sa zic ...inca, dar daca as ramane l-as naste!!! pe toti i-as naste! e inuman avortul!
Si acum citeam cu sufletul la gura s avad ce-ai facut...Felicitari!!!!! Ai vazut ?Acum privind inapoi in 2010 ce-ti spui? Nimic pe lume nu te poate impiedica s adai nastere inimioarei mici care bate!
Aveti grija de voi!!!
iubesc Suflet de copil: http://stickero.blogspot.com/
si stickere pentru copii www.stickero.ro
monicabo spune:
Care 2010? Ca subiectul a inceput saptaman trecuta, pe 24.10.2011....
Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria