Mamici si Gravidute Italia (108)
Raspunsuri - Pagina 5
adina nicole spune:
Buna tuturor!
Costyhunny da, intradevar sunt multi Eduarzi, dar ce sa fac daca imi place numele? 
Eu sunt reltiv bine, am fost luni la eco, si e totul bine, bb are 2,100, deci a pus in 3 sapt. 750gr. Mi-a zis dr., ca nu mai trebuie alta eco, dar eu nu o sa pot sta de la 33 de sapt, pana nasc fara sa mai fac macar una.
Apropo, si eu am facut ieri ciorba de ardei unpluti!
Alexia s-a pricopsit cu o racela de toata frumusetea, muci si tuse, drept pentru care suntem pe aerosoli.
Nafi cum e veveritul? I-a trecut conjunctivita? Parca si voi faceati aerosoli..
LAlexandra spune:
Ciao, fetelor!
Noi azi am fost la medic (ca s-a amanat vizita pe azi), e totul ok la inimioara la Ale, e un suflu sistolic functional, totul normal.
_
printisorului Alessandro 
msilvy spune:
buna fetelor ,
eco la 34 saptamani , bebe 2.600 kg si 48 cm ; creste si e bine .
LAlexandra : ma bucur ca e totul in regula la inimioara piticutului ..
Anne45 : te-am intalnit si la alt subiect , acum te-am vazut aici si am facut legatura 
neuronul memoriei e cam dus in perioada asta ...
sanatate la toate , din pacate e vremea racelilor si a virusilor pentru piticuti .. speram ca se fac bin rapid .
dienutza4 spune:
Sa va povestesc nitel despre mine ca sa ne cunostem. Ma numesc Diana, sunt si eu viitoare mamica, pentru prima data in viata mea, sunt insarcinata cu prichindelu in doar 6 saptamani, nu e mult dar e important. Eu deocamdata sunt in Romania, dar sotul este plecat in Italia, mai precis in Vetralla o localitate de langa Viterbo, ca sa dau ca exemplu un oras mai mare de prin prejur, si ne-am programat ca in viitrul apropiat sa ma duc si eu in Italia, pentru ca dee..in Romania nu se poate daca nu esti patron. Poate va intrebati de ce nu ma duc de pe acuma?...situatia e mai complicata, si de aceea am sa scriu doar pe scurt cate ceva din viata mea pana acuma, desii o sa para lunga istoria vietii mele!
O sa incep prin a spune ca dupa ce am facut cununia civila in anul 2006, eu eram in primul an la facultate, am parasit Romania cu tot ce aveam in ea si am plecat in Italia unde am poposit vre-o 8 luni. Se pare ca nu am reusit sa ma obisnuiesc acolo, nu am gasit adevaratul motiv, eu tind sa dau o parte din vina pe faptul ca am stat cu familia lui compusa pe timpul acela din soacra, socru, un cumnat, si alte 2 cumnate. Eu sunt o fire mai familista si intotdeauna mi-a placut ideea de a sta la casa mea, chiar daca aceasta avea sa fie o simpla camera, o garsoniera sau ce se putea pe atunci. Dar nu am reusit de atunci sa-mi duc la bun sfarsit scopul. Eu nu prea ma intelegeam cu femeile din casa pt ca barbati erau mereu plecati la munca si eu nu aveam obiceiul sa duc vorba la sot cu intamplarile de peste zi, poate asta a fost si una din greselile mele, si uite asa incet incet am acumulat in mine o energie negativa de care nici acuma nu pot scapa.
Am ajuns sa fac ulcer pe baza sistemului nervos, cei drept nici eu nu aveam nici o ocupatie, stateam acasa, faceam mancare, imi asteptam sotu faceam curat si zilele treceau. Nu aveam intimitate pt ca nu aveam camera noastra si stateam in salon impreuna cu una dintre cumnate si astfel am ajuns sa fac si o depresie ingrozitoare care isi spune cuvantul si in ziua de azi. In cele din urma am hotarat sa ma reintorc in Romania pentru ca sufeream si de dor de casa, pt ca ma simteam o neinteleasa, si pt ca nu mai rezistam de dureri de stomac, aveam mereu varsaturi, nu puteam manca, aveam si niste crize de lesin..in fine. Timp de 2 ani si jumatate eu m-am chinuit sa-mi aduc viata la limitele normale de supravietuire, sotul meu se chinuia tot in Italia sa faca bani ca sa ma ajute cu doctorii si cu tratamentele, dupa care am strans niste bani si am facut si nunta religioasa. Eu intre timp ma reinscrisesem la facultate si dupa casatoria religioasa am hotarat sa stam impreuna in Romania pana termin eu facultatea. Toate au fost frumoase, al meu facea lucrari la privat in constructii si castiga cat sa nu ne plangem de neajunsuri.
Intre timp, anul acesta, eu am terminat facultatea si am hotarat ca ar fi bine sa mai incercam sa mergem in Italia pt ca de data aceasta o sa fie mai bine, o sa stam iar o perioada la ai lui pana gasim de munca si o casa si asa mai departe.Zis si facut. Am plecat frumosel in Italia si nici nu am ajuns bine ca iar am cazut intr-o depresie si mai grava, plangeam fara sa ma opresc si fara motiv, nu-mi trebuia mancare, nici nu puteam sa mananc,iar aceleasi stari de nepofta de viata, de nesiguranta, iar am inceput sa vomit si toate alea. Asa ca nu am rezistat mai mult de 4 zile si am zis ca eu vreau in Romania ca acolo o sa ma descurc eu, ca o sa fie bine ..il imbarligam eu pe sotul meu numai ca sa scap o data de starea aceea ingrozitoare. El pt ami fi mie bine asa a si facut. Dar de data aceasta nu a mai fost cum mi-am imaginat, am simtit un gol in mine cand am ajuns iar in Romania, de depresie si starile acelea de rau tot nu am scapat, al meu nu isi gasea de lucru, eu nici atat si a fost nevoit sa plece iar in italia , de data aceasta singur, pt ca eu eram deja in socul acela. Dar inainte de a pleca ne-am gandit noi ca poate ar fi bine sa facem un copil, asa poate mi-as revenii si eu, sa nu ma mai gandesc numai la mine, plus de asta e si varsta la care ar trebui sa facem un copil, ca daca e dupa mine nu mai facem niciodata copii, ca eu intai vreau siguranta, asta insemnand o casa, un serviciu stabil, ceea ce e greu in ziua de azi sa ai.
Asa ca m-am lasat influentata de hotararea sotului , de fapt era mai mult o dorinta de-a lui mai veche, care m-a pus si pe mine pe ganduri, si asa am ramas insarcinata. Drept sa spun nici acuma nu o duc prea bine cu starea mea de bine, chiar daca am doar 6 saptamani, deja imi e rau, ma doare stomacul tot timpul, sunt nervoasa mai mereu, nu am pofta de mancare, nu pot sa dorm, plang incontinuu..e greu ce sa mai..mai ales ca acuma sunt singura..si imi e dor si de al meu sot....dar azi mi-am propus sa intru pe forumul acesta sa intalnesc oameni cu un suflet bun ca al meu, sa-mi impartasesc emotiile si trairile, eventual imi doresc sa-mi fac prietene. Si tocmai de aceea am si postat aici pe forumul pt mamicile din italia, pentru ca va veni curand momentul in care va trebui sa plec iar, si uneori sunt speriata, uneori imi fac curaj ca totul o sa fie bine si vorba sotului meu:"daca iti e rau in Romania, daca iti e rau in Italia, tot iti e rau, macar vii la mine in Italia si suntem impreuna ca sa trecem amandoi de data aceasta peste greutatile si framantarile tale". Cei drept are foarte mare dreptate, dar asta ar insemna sa ma reintorc in casa aceea cu multe persoane, acuma sunt 8, ei sunt mai altfel decat mine, adica de cum am fost eu crescuta, eu sunt mai sufletista,imi place sa ajung la inima omului fara sa ma intereseze cum arata, ce face, si ce mananca, insa ei au o altfel de judecata pe care nu vreau sa o public, pentru ca e posibil sa ma insel. Ceea ce apreciez la ei este ca mereu sunt puternici chiar daca au o problema, ideea este ca pe ei nu i-am auzit niciodata sa se planga de vre-o problema, in special o problema medicala, imi place de ei pt ca sunt mereu sanatosi si indiferenti, pt ca in ziua de azi asa trebuie sa fii. DAr totusi eu raman la ideea mea ca macar in familie sa fi inteles, mereu bine primit, inimos, sa-ti spui ofu, sa te simti bine si sa-ti iubesti familia cu inima nu doar atunci cand ai un profit de pe urma ei. Si astfel am ajuns in situatia aceasta dinnou, el acolo, eu aici, e greu peste tot recunosc, eu inca nu mi-am depasit problemele si il coplesesc mereu pe al meu cu ele, desii am fost invatat sa nu mai las totul pe seama lui pt ca nu se stie ce se poate intampla.
Ideea este ca eu imi doresc din jumatate din inima, pentru ca inca nu sunt convinsa ca o sa reusesc, sa pot sa merg in Italia, sa pun la "fund" toate rautatile, sa ma adaptez acolo mai bine ca inainte, sa am grija de mine si de viitorul meu copil si de sotul meu, care uneori e un om minunat, si sa fac totul de dragul celor doi. Sa-mi inving aceasta temere ca o sa fiu rau acolo in Italia, pentru ca sunt constienta ca in Romania nu e greu, ci e foarte greu. Nu spun ca in Italia e mai usor, pt ca acuma s-au stricat cam de tot lucrurile si pe acolo, dar macar mai ai o speranta ca poti sa traiesti decent. De aceea imi doresc sa cunosc experientele altor persoane care stau in italia, eventual mamici de acuma, ca am sa intru si eu in categoria lor curand, ca trece timpul repede, sa leg prietenii, si daca e sa stam in aceeasi zona, sa iesim prin parc, sa discutam, sa ne impartasim impreuna greutatile si bucuriile vietii, pentru ca in ziua de azi e foarte greu sa-ti faci prieteni adevarati, care sa te ajute cand ai nevoie si la randul tau sa faci la fel.
Eu va pup pe toate, imi doresc sa va cunosc pe toate si ma bucur foarte mult ca am reusit sa ma destainui oarecum.
Imi cer scuze daca am scris prea mult, dar nu gasesc o solutie sa simplific 
, si vroiam sa ma cunosteti asa cum sunt, fara sa ma ascund, si fara sa-mi fie rusine de perioadele prin care trec.
Anne45 spune:
Buna fetele
Msilvy nu-ti face probleme
Diana bine ai veit printre noi . Iti doresc sarcina usoara si un bebe sanatos.
Nu cred ca sunt persoana potrivita sa-ti dea un sfat doar parerea mea, ceea ce as face eu daca as fi in situatia ta poate .
Nu cred ca , a convietui cu atatea suflete intro casa e sanatos -si cred ca m-ai inteles. Aveti nevoie de intimitatea voastra ca familie proaspat formata , acum ca asteptati un copil situatia se complica si mai mult- tu ai nevoie de multa liniste , sa fi cat mai relaxata , cu cat tu esti mai calma si bebe va creste bine . Aceasta este prioritatea voastra . Poate ca ar trebuie sa vorbesti cu sotul despre o posibila mutare -voi doi si atat. Nu zic ca , parintii nu ajuta , dar eu cred ca traiul impreuna este stressant .
Ma bucur ca ai decis sa scri aici -ai sa intalnesti persoane desebite , care sunt convinsa ca iti vor da intodeauna sfaturi bune , macar sa-ti incalzeasca sufletul chiar si pentru cateva clipe -nu uita ca nu esti singura !
Eu m-am acomodat destul de bine aici , dar conteaza si fatul ca suntem singuri -eu , sotul si pustiul meu de 1 an si 3 luni.
Iti doresc sedere placuta printre noi.
Numai bine fetelor !
O seara buna !
https://picasaweb.google.com/102421590206055963392/15Ottobre2011FotoGiuliTunsulica?authkey=Gv1sRgCMS3KHyIr72AE
dienutza4 spune:
Asa este Anne , si asta si planuim sa facem, dar astept ca sotul meu sa-si gaseasca de munca si sa fie mai sigura, nu o luna sa munceasca si alta sa stea acasa, doar asa am putea sa avem casuta noastra si sa incercam sa ne descurcam singurei. Pana atunci stau in Romania, chiar daca imi este foarte greu. Multumesc pentru incurajare! si multa sanatate in continuare pentru familia ta!
danangie spune:
Buna ziua fetelor,
Va multumesc tuturor care ati intrebat de mine. Scuzati-ma ca nu prea am mai intrat.Sunt cat se poate de bine. Raceli,otite,acum virus intestinal.Asta e. Eu cam fara energie dar nu am ce sa fac....incerc sa stau "in picioare".
DIANA raspund asa rapid ca mi-e frica sa nu se treasca cel mic.Am citit povestea ta si imi pare rau ptr tot ceea ce ai trebuit sa suferi. Convetuirea cu alte persoane este oribila.Grea, dificila si imposibila. Primul lucru pre care trebuie sa il faceti tu si sotul e sa gasiti o casa. Un bilocal. Si ceea ce trebuie sa faca sotul sa gaseasca daca poate sa inchirieze un bilocal fara ajutorul agentiilor imobiliare. Ca altfel va trebui sa scoti si bani ptr agentie. Normal, se da o capara, un depozit de bani atunci cand inchiriezi casa. De la 2 luni la 3 luni.Daca sa zicem ca , chiria pe luna costa 500 de euro...trebuie sa dai prorpietarului de la 1000 la 1500 euro. Daca gaseste sotul fara agentie e super.Daca gaseste un apartament prin intermediul agentiei trebuie sa scoti aòlti 500 euro ptr agentie.De asta spuneam sa incerce sotul, sa intrebe in stanga si in dreapta, sa mearga efectiv prin oraselul unde sta si nu numai ca uneori proprietarii care vor sa inchirieze apart fara ajutorul agnetiilor, isi pun ei anunturi pe gardurile condominiilor cum ca inchiriaza apartament.
Pe urma, sotul trebuie sa incerce sa caute orisice timp de munca.....si barist. Ca sa adune ceva banuti trebuie efectiv de dim pana seara sa caute.
Parerea mea e efectiv sa nu te mai intorci in acea casa.Draguta de tine nu cred ca ai trece cu bine perioada pana gasiti apart de inchiriat impreuna in acea casa.Daca tu deja suferi de depresie , acum cu sarcina vei cadea si mai mult in depresie. Hormonii sarcinii efectiv te innebunesc. Iti strica buna dispozitie cand nici nu-ti dai seama. De aceea tu ai nevoie de multa multa liniste si voie buna. Mai intai si de toate incearca sa elimini orice iti poate dauna psihicului. Alunga gandurile negre. Accepta ca tu esti acolo si sotul aici.Nu e ptr totdeauna. Viseaza cu ochii deschisi.Face bine.Fii pozitiva. Oduhneste-te mult.Asculta multa muzica. Incearca sa ai o alimentatie echilibrata .Multe fructe si multe verdure.Carne. Nu manca ce ar putea sa-ti provoace aciditate. Evita rosiile, piperul. Mananca putin si des. Ajuta sa digeresti mai bine si mai usor. Evita prea multe ciorbe. Bea multa apa.Cel putin 2 litri pe zi. Plimba-te mult. Nu sta in casa. Neavand ce face te plictisesti si nervii cresc si de aici indispozitia, durerea de stomac. Du-te si inscrie-te la biblioteca. E atat de liniste acolo.Gaseste sa citesti acolo.Carti placute nu stresante tipul politiste. Cumpara-ti o planta de apartament. Cu flori.E asa frumos cand le vezi inflorind. Mergi la biserica.Roaga-te sa fie bine.Sa va ocroteasca D-zeu si sa va ajute sa gasiti o rezolvare ptr viitorul vostru.El va ajuta cand nici nu va dati seama. important e sa credem. Du-te in parcuri de copii.e asa relaxant sa ii privesti cum se joaca. Da curaj sotului cu starea ta de bine. Va avea mai mult impuls sa lupte ptr libertatea voastra.Asa ii ridici si lui moralul si ii dai curaj ca va fi bine. Ce pot sa-ti mai spun? Va fi bine. Eu ma numesc Dana am 34 ani. Sunt in Italia de 11 ani. am trecute prin multe si urate si frumoase. Acum am o casa, am 3 copii si un sot cu defecte si bune. Stau langa Milano. Cad si eu in depresii dar asta pana cand imi dau un bel sut in funduletz si ma ridic. E imposibil sa fie totul frumos dar macar incercam. Incearca sa ai grija de tine si in primul rand incearca sa iti impui ca nu trebuie sa nu te ridici. Se zice: nu conteaza de cate ori cazi CI de cate ori de ridici.Trebuie sa infruntam greutatile ptr a scaoa de ele. Va doresc din inima sa gasiti solutie ptr viitor.
Alessio Michele (3 + ani) , Mattia Gabriel (1 an si 11 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (8 luni) !
.Pozici cu noi
nafi spune:
Buna fetelor!
Intru scurt pe doi ptr ca trebuie sa profit de absentza lui musiu Ricky ca sa fac un pic de curat caci casa mea arata de zici ca a trecut tsunamiul
Absenta mea se datoreaza faptului ca am tras-o cu Ricky. a facut otita si noua pediatra ( am schimbat-o pe cea veche ca sa avem una mai aproape de casa) i-a dat antibiotic . a vomit noaptea peste mine in pat ( a dormit cu mine ca era f agitat si sotul era la munca ) si dimineata am vazut ca avea alergie pe picioare. am dat fuga la pediatra si dupa 1 ora jumate de asteptare intru si ii zic ce s-a intamplat. aaa...ca bubitele pot fi de la ceva cu care l-am imbracat...dar ca oricum nel dubio imi schimba antibioticul. Seara la 8 seara ii dau antib care era doza unica pe zi si la 9 se trezeste urland si scarpinandu-se in cap ca nebunul. putin dupa a si vomat toata cina ...am sunat guardia medica si tipa de acolo mi-a zis ca bine ca n-a facut soc anafilactic caci idioata de pediatra mi-a dat un antibiotic care era cam din aceeasi familie cu primul. nu aveam antihistaminic in casa, nimeni pe care sa trimit sa cumpere asa c am facut noapte alba cu ricky plin de bube si se scarpina intr-una, nervos...mi-a dat un cap de mi-a invinetit pometele de zici ca-s batuta, m-a mai si zgariat ca bonus pe acelasi obraz...
M-am dus iar la pediatra si a suspendat antibiot. zicand sa continui cu aerosulul ac oricum urechile sunt mult mai bine!
Imi venea s-o omor , si mai e si renumita ca o pediatra f buna!
ieri a venit marito de la munca dar furtuna trecuse...asa ca macar m-am mai odihnit un pic. pana aseara a avut bubitele. i-am dat antihistamnic si a reusit sa doarma si el toata noaptea fara oprire
Azi am fost si la un interviu ca assistente alla direzione ptr un birou de consultanta. eram cam zombi dar a fost bine, abia in 2 saptamani voi sti rezultatul ca mai erau o groaza de interviuri de tinut. in caz de succes, full time 8.30-12.30 14.30 - 18.30 1260 euro ccnl commercio livello 4 sau daca negociez bine chiar livello 3 cu ceva mai mult
Cam atat ...
LALEXANDRA - ma bucur ca pishti e bine, Doame'ajuta!
DIANA - bine ai venit. o sa-ti scriu mai mult cu lata ocazie. acum doar...inceraca sa ramai pozotiva, nu mai plange, dute la cinema la comedii si razi pana nu mai poti ca face bine la bebe! si tie! mult curaj si sarcina usoara! greturile vor trece curand!
danangie spune:
NAFI d-ne prin ce ati mai trecut...
Alessio Michele (3 + ani) , Mattia Gabriel (2 anisori!!) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (8 luni) !
.Pozici cu noi
dienutza4 spune:
Of fetelor...prin cate greutati trebuie sa mai trecem prin viata?...dar Dumnezeu o sa linisteasca lucrurile intr-o buna zi. Scriu dupa o noapte intreaga de nesomn si agitatie si innebuneala pe capul meu. A fost una dintre cele mai ingrozitoare nopti de pana acuma. Mi s-a mai intamplat sa nu pot sa dorm o noapte intreaga dar macar statea asa linistita. De data aceasta linistea s-a transformat intr-un adevarat cosmar. Cu dureri ingrozitoare de stomac, ma durea pana si burta de la atata stres din partea mea. M-am si speriat cand m-am dus la baie si dupa ce m-am sters cu servetelul am observat ca am scurgeri rozalii spre rosu..nu foarte abundent, doar dupa ce ma urinam si dupa ramanea pe servetel acea culoare, dar urina era curata. Iar am inceput sa intru in panica, ca eu nu mai pot asa, ca din cauza starii mele de depresie sigur am sa fac rau bebelului meu. In cele din urma am inceput sa vorbesc cu burtica mea, si sa-i spun ca o sa avem un somn linistit, ca o sa fie bine, si o sa ne trezem fericiti. Nu a fost sa fie asa. Nici macar nu am apucat sa adorm, ca deja pe langa durerile spuse mai sus, incepeau sa-mi amorteasca mainile si picioarele, ma chinuiam sa ma concentrez sa misc o mana, ma durea foarte tare dupa cap si parca ma strangea cineva de gat, cred ca datorita tensiunii acumulate de peste zi. Si parca nu era suficient si au inceput si niste dureri in piept, de abea respiram, aveam impresia cz ma sufoc, ca nu o sa mai reusesc sa mai respir. Astfel ca cu cat incercam sa adorm cu atat imi era mai greu, pentru ca daca atipeam 1 minut ma trezeam cu o respiratie rapida si abundenta ca si cum ramasesem fara aer. Asa ca imi era imposibil sa mai adorm de frica sa nu imi dau duhul prin somn. Cel mai rau e ca sunt singura si nu mai suport singuratatea asta, dar nu am ce face. imi venea sa-mi sun sotul si sa-i spun prin tot ce trec, dar stiam ca il agit si pe el degeaba, asa ca am inceput sa plang si sa fac pe nebuna ca nu puteam face nimic sa-mi revin. Acuma sunt atat de obosita, m-am chinuit si sa vomit dimineata ca ma strangea stomacul rau, si sunand-o pe sora mea de la Constanta, am hotarat ca decat sa stau singura mai bine ma duc la ea, ca ea mereu ma incurajeaza si acolo sper sa am parte de putina siguranta, pentru ca mi-am dat seama cu cat stau mai mult singura in situatia data cu atat ma simt mai rau din toate punctele de vedere. Sora mea are si un baietel de 3 ani jumate, poate ma mai inveselesc si eu, poate imi vine cheful de viata.
Nafi esti o persoana foarte puternica, nu stiu de unde ai atata putere dar sa nu ti-o pierzi niciodata. Eu mereu am incercat sa fug de problemele mele si uite ca m-au ajuns din urma. Asa ca fii tare in continuare, de fapt nici nu ma indoiesc de acest lucru. si multa multa multa sanatate la copilul tau.
Danangie cuvintele tale m-au uns pe inimioara, totul suna atat de perfect din cuvintele tale. Si eu imi dresc din tot sufletul ca sotul meu sa rezolve odata situatia aceasta, pentru ca eu nu ma vad in stare sa fac nimica. Oricum de acuma la anul mai am vre-o sansa sa plec..si poate sa stam impreuna doar noi 2..pentru ca anul acesta sa vada si el ce mai face pe acolo, sa mai stranga niste bani, ca oricum vine de craciun acasa, si mai pleaca la anul ca sa i-a si masinuta noastra cu el, sa nu ramana aici ca e nevoie de ea. Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat, uneori cred ca la mine e problema de nu ma integrez in unele dintre societati, dar poate nu am avut nici cu cine sa descopar frumusetile italiei si bucuriile pe care le pot traii acolo. Pentru ca de fiecare data cand ma gandesc ca trebuie sa plec in italia, dramatizez totul, parca mi se distruge lumea, care oricum e distrusa chiar si aici, mie frica de orice, dar trebuie sa reusesc, pentru ca imi doresc din tot sufletul sa reusesc. E ca si cum as amana inevitabilul, pentru ca sunt constienta ca in Romania nu te poti descurca. Si deasemenea ma bucur enorm pentru tine si pentru familia ta, sa te bucuri de ea in continuare, sa stii ca te admir pentru ceea ce faci. Mi-as dori sa fiu si eu la fel de puternica sa rabat orice si sa nu-mi mai fie frica de nimica, sa nu mai programez nimica indiferent cat de perfectionista sunt eu, si tare m-as bucura daca as putea sa las lucrurile sa curga de la sine. Iti urez sanatate si fericire in familia pe care cu greu cred ca ai reusit sa o intemeiezi.
Va urez tuturor mamicilor multa sanatate, luciditate, vointa si toate cele bune. Trebuie sa vina si vremuri mai bune.Trecem noi si peste asta, cum se spune.