Timida la 3,5 ani ?

Buna, mamici!
Sunt mama unei fetite de 3,5 ani si as vrea sa impartasesc putin cu voi din nelinistile mele.Poate ati trecut si voi prin asta si poate ma ajutati cu un sfat. Fetita mea, in parc, e destul de retrasa, se joaca doar singurica, sau cu noi, parintii.Daca un alt copil initiaza o discutie cu ea, se retrage si-si cauta altceva de facut.Ea niciodata nu incepe o discutie cu un alt copil sau nici dupa un anumit timp de tatonare cu alt copil nu se joaca impreunacu acesta. Daca de exemplu toboganul e liber, se da pe el, iar daca urca pe scarile lui, iar alt copil e in spatele ei, asteptand sa se dea, ea ori sta sa treaca copilul din spatele ei, ori se intoarce. Nu stiu ce sa zic, de ce atata teama, sau atata timiditate? Merge la gradi de anul trecut, iar acolo initial a fost cam la fel, dar acum e mai bine.Acasa ii turuie gurita non stop, dar in parc, prefera sa se joace singura.Sa-mi fac griji??

pearljam spune:

Cred ca pentru inceput ar trebui ca tu impreuna cu fetita sa va jucati cu alti copiii, sa o incluzi si pe ea in discutiile tale cu adultii. Nu ii spune ei ce sa faca, tu mergi si vorbeste cu copiii, las-o pe ea sa observe, incet incet o sa faca si ea la fel, atunci cand e pregatita, nu o obliga. Chiar daca nu interactioneaza la inceput o va face mai tarziu, peste 1,2, 6 luni dar o va face si nu ii face observatii daca face ceva nepotrivit, ii vorbesti frumos si ii arati cum se face, nu ii aduci aminte cum a facut ea.Mult succes.

Laly2010 spune:

Pearljam, multumesc pentru raspuns!Am incercat metoda pe care mi-ai sugerat-o, dar nu prea functioneaza.Nu am dorit sa pun presiune pe ea si s-o integrez "fortat" inntr-un cerc de copii, dar nici nu pare interesata de joaca cu altii.Oare ii este frica de copii? Azi, in parc, era undeva sus pe niste trepte, iar un copil s-a postat in fata ei.M-am uitat la ea sa vad ce face si i-am spus sa mearga mai departe pana la capatul scarilor, dar mi-a spus "Nu pot, mami" in timp ce se uita la copilul care oarecum ii bloca trecerea.Pur si simplu nu a vrut sa treaca pe langa el, a trebuit eu sa intervin. Cred ca era in stare sa stea acolo minute in sir pana pleca baietelul de langa ea.Oare ii era teama de el? Nu mi-a spus niciodata ca la gradi ar fi lovit-o vreun copil, si de aici teama sa nu fie lovita sau impinsa.

pearljam spune:

Trebuie sa fii consistenta, nu o mai lasa singura o perioada si joaca-te tu cu copiii asa cum ai vrea ea sa o faca. Eu nu o cunosc pe fiica ta, poate alte persoane o intimideaza in alte medii. incearca sa ii construiesti increderea in sine. O sa fie bine.

Laly2010 spune:

Da, ma gandeam si eu ca e posibil sa fie vorba de un nivel mai scazut al stimei de sine, dar, sincer, cum a ajuns la acest nivel? Nu stiu daca despre asta e vorba,e o ipoteza, dar nu stiu de ce sa ma agat si de ce anume sa leg aceasta abordare a ei, in parc.
Pearljam, multumesc pentru sugestii!

mamaluiana spune:

Poate ar fi bine sa inviti niste copii la voi acasa , prieteni de la gradinita sau cei cu care se joaca mai mult cu ei...poate daca este pe terenul ei reactioneaza altfel.Implicate in jocul lor si poate i-si da drumul!

miri2007 spune:

In parc poti incerca jocuri cu copii "de la distanta" Sa dea mingea unul de la altul. Pare un joc foarte simplu insa cu multe beneficii pentru copii.
Si laud-o la orice mica reusita!
Poate ar face bine si nite activitati organizate extra-gradi, un cor ceva.
Cititi povesti impreuna despre copii (chiar fetite curajoase) si despre copii care-si fac multi prieteni pentru a intelege beneficiile prieteniei altor copii.
La gradinita, educatoarea ce ti-a spus, simte aceeasi "teama" de copii?

Miri2007
Mai scriu pe / reclama ilegala

pearljam spune:

Laly, baiatul meu este cu 1 am mai mic decat fetita ta. El e sociabil si vorbeste cu toata lumea, copiii sunt diferiti dar iti pot spune ce facem noi cu el poate iti foloseste. In primul rand atitudinea noastra este ca totul din jur este bun, oameni, animale, lucruri, astfel are incredere in tot. El oricum e cu un adult mereu care il poate proteja atunci can e cazul, e prea mic sa isi faca el griji (stie atunci cand cuptorul merge daca pune mana e fierbinte si il poate durea degetele, asa ca nu o face, dar nu i-am interzis ci i-am aratat si explicat, o data, fara multe detalii). Nu i-am creeat temeri fata de doctori, politist.....toti sunt buni, nu il mint niciodata, ii spun exact care e situatia pe intelesul lui si caut o activitate sa il distrag daca raspunsul nu il multumeste. Incerc sa folosesc cat mai putin NU, daca vrea inghetata la cina ii spun ca e tarziu acum, dar ii dau maine. El tine minte si a doua zi asa trebuie sa fac, dar numai dupa ce mananca...exemplele pot continua si respectandu-mi promisiunea are incredere in mine. Il incurajez mereu, ce e mai important e ca nu il critic, daca coloreaza pe pereti, ii spun calm, cu creioanele desenam pe hartie, ii arat concret si incepem sa ne jucam, nu dau importanta aspectelor negative pentru ca el le-ar repeta. Nu e un copil perfect, uneori nici eu nu stiu cum sa reactionez la provocarile lui, dar sunt mandra de el, de reactiile lui. Stiu ca e responsabilitatea mea sa il educ cum trebuie, am observat ca reactiile mele il frustreaza sau ii indica drumul cel bun.

Laly2010 spune:

Mamaluiana, multumesc pentru sugestii!Da, acasa reactioneaza diferit, dar dupa cateva momente de tatonare.
Miri, educatoarea nu mi-a spus nimic in acest sens, dar a facut oarecum o selectie, se joaca doar cu cine ii place ei:cativa copilasi din grupa ei.
Pearljam,interesant e ca nu m-am gandit in mod deosebit sa-i prezint ca totul in jururl ei e bun.Nu am analizat din perspectiva asta lucrurile si ma gandesc acum daca e o varianta sa-i prezint ca totul e bun si frumos pe lumea asta.Pana la urma, sunt si lucruri rele, dar oare nu trebuie sa le perceapa inca de pe-acum ca fiind mai putin bune, astea fiindu-i folositoare pentru mai tarziu.Evident, in limita in care un copil de varsta asta intelege si cum "imbraci" acel rau atunci cand il prezentam.
Nu, nu o critic aiurea, pentru prostioare pe care orice copil le face varsta asta si sunt involuntare.

ali spune:

Laly, voi cum ati fost cand erati mici?Pana la urma copiii seamana cu parintii.
E posibil sa aiba nevoie de o perioada mai mare de adaptare.
Nici baietelul meu nu e departe de ce spui tu.Dar insistam cu mersul intre copii cu chematul lor acasa la noi( aici e mediul lui si m-am gandit ca are mai multa singuranta.
Ce am observat e ca daca da peste un copil foarte volubil si sigur pe el atunci Andrei se retrage si nu prea vorbeste.
Noi abia am inceput gradinita asa ca sper sa fie o schimbare.
Era o perioada in care ii atrageam atentia ca de ce nu vorbeste cu X... de ce nu saluta ....si apoi am citit ca astfel de copii trebuie lasati in ritmul lor fara sa le mai atragi atentia.
Acum daca nu saluta vreun vecin eu spun ca va salutam data viitoare....

anca74 spune:

Salut,

Si eu am o fetita de aceeasi varsta cu a ta (banuiesc ca e tot "varsatoare" ca a mea ) si tot aceleasi probleme le avem si noi cu ea. Din ce in ce mai putin, zic eu, insa sunt inca prezente.

Eu am ales sa procedez in felul urmator: cand mergem in parc si e plin de copii acolo, iar Anna mea ezista sa mearga sa se joace cu ei, o iau de manuta si mergem unde e gashca mai mare. Dupa care, ii iau la intrebari pe copilasi gen "Ce faceti acolo, dragilor? Ah, un castel de nisip?! Wow! E super!", dupa care ma intorc catre pitica mea si o intreb: "Vrei si tu sa faci un castel de nisip?"
Daca ea-mi zice ca da, inseamna ca 80% din treaba e deja rezolvata.
Daca da din cap ca nu, atunci ma asez si eu langa piticii ceilalti si sap cu frenezie la castelul lor de nisip, tot tragand-o de maneca pe Anna mea sa faca si ea ca mine.
Cel mai adesea, in rastimp de 2-3 min de uitat gales la mine si la ceilalti copii, incepe si ea sa participe cu mine si restul copiilor la joc.

Nu stiu de ce e asa pitica mea. Nici eu, nici sotul meu nu suntem genul timizi, ba din contra. Cel putin sotul meu este centrul atentiei peste tot, adora ca lumea sa-l bage in seama, sa-l ia la intrebari, sa discute, etc. Mereu ii spun ca trebuia sa se faca artist... sau politician.

Sper sincer ca, in timp, si Anna mea sa devina mai curajoasa si mai bagacioasa.