Timida la 3,5 ani ?
Raspunsuri - Pagina 2
ckristina spune:
laly, fetita mea are 4 ani si 3 luni;pana acum aproape 2 luni pateam si eu ca si tine;ea nici nu intra in parc daca erau multi copii,iar daca venea cineva la ea si era prea insistent tipa si se baga cu capul in mine; acum totul este ok;intra unde sunt copii,ea intreaba "cum te cheama?vrei sa fim prietene?si leaga discutii lungi si frumoase; nu stiu exact de ce s a schimbat dar cert este ca asta s a intamplat dupa ce am retras o in august de la gradinita privata la care mergea; acum merge la o gradinita de stat intr un grup de 30 de copii si e incantata si f schimbata;eu o urmaream cand era la gradi de acasa pe camera web si nu mi s a parut nimic ingrijorator;mi a spus ca o suparau cateva fetite mai mari facand o "piticanie".
CRISTINA , BIANCA(05.06.2007) si ELIAS(24.06.2010)
www.helpsonia.com/" target="_blank">de la o inima mare la inimioara Soniei!
www.inimacopiilor.ro
Sufletelmic spune:
Buna Laly,
Si fetita mea este exact la fel. Are tot 3 ani si jumatate si se comporta exact la fel. Nu este prea sociabila, nu se joaca cu copiii asa cum spuneai si tu ne prefera pe noi. Este o singura fetita (mai nou si un baietel) cu care se mai joaca dar nu tot timpul. In parc toti copii alearga,se joaca ,ea sta cumintica pe banca lanaga mine (se mira toata lumea cat este de cuminte
).
Nu vrea sa chemam copii la noi sa se joaca, nici macar la bunici in curte dar acasa 
...
Si eu sunt destul de ingrijorata, noi nu mergem nici macar la gradi ,nu stiu ce sa zic,parca le este frica de ceva si langa noi se simt protejati....cand este singura sau cu bunicii se joaca ,canta, vorbeste non-stop iar cand iese afara isi schimba total comportamentul!!!
Eu am observat ca in momentul in care vine un copil la ea (iar ea se retrage langa mine bineinteles) si incep eu prima sa vorbesc cu el si sa ma joc cu el este ok, face si ea acelasi lucru.
Nu stiu cum as putea sa o ajut sa treaca peste starea asta de teama, sunt destul de dificili la varsta asta si trec prin niste stari destul de ciudate 
si trebuie sa avem multa rabdare :(...
Daca gasesti tu o solutie sa imi spui si mie 
.
Te pup.
Adyna
Laly2010 spune:
Va multumesc mult pentru raspunsuri!
Am gasit ceva care m-a facut sa ma gandesc la altceva.
"Timididatea nu este o alegere. Poate fi de vina educatia primita in primii ani de viata. Afectiunea primita inca de la inceput modeleaza psihicul micutului. Daca aceasta afectiune nu este asigurata, copilul va fi nesigur, cu o stare permanenta de disconfort, inadaptat. Acesti copii vor deveni niste adulti intr-o continua stare defensiva, asa numitii timizi introvertiti. Aceasta vulnerabilitate exista si la timizii extravertiti. Ei par a se descurca usor in mediul social, dar dincolo de aparente, se simt torturati. Timiditatea lor este greu de ameliorat chiar si prin psihoterapie. In perioada adolescentei, cand are loc redefinirea personalitatii, la nivel social, fizic, psihic, in cazul unor schimbari drastice in viata unui individ (divort, concediere). "
Nu se pune problema de lipsa afectiunii, uneori mi se pare ca o prea sufoc spunandu-i ca o iubesc (niciodata nu e prea mult, nu?), alteori ca nu-i arat suficient de mult.Voi cum va manifestati afectiunea fata de pitici?