Cand percepe copilul gradinita ca pe o trauma?

Selene_Bunny spune:

Desiree, se vede, din ce scrii, ca esti f. legata de fetita ta. Cred ca mai mult decat sunt eu legata de Daria. Da, era imperativ sa o ia bunica. Ds, era imperativ sa lucrez 9 ore. Am impresia cs nu intelegi, poate nu ai fost in situatia mea, ca sa intelegi. Gandeste-te ca eu nu am avut saptamani intregi de lucru. Nimic. Gandeste-te ca am depins 100% de sotul meu, de salariul lui. Gsndeste-te ca am acumulat dstorii mari. Gandeste-te ca am svut o perioada in care fetele de aici, de pe forum, mi-au trimis lapte praf, scutece, medicamente si chiar hainute pentru copil.

Crezi ca puteam da cu piciorul scestui proiect? Si f**e astfel o colaborare de 6 ani? Pentru ca Daria e cum e? Nu, nu puteam. Nu sunt in masura sa pot.

Si copilul meu are nevoie de multe lucruri, ca orice copil. Dragostea mea o are, in permanenta. Dar as fi complet iresponsabila sa refuz sa muncesc, pe motiv ca "nu ma lasa copilul".

Suntem la Cluj de cateva zile si e mai rau decat era. Hsbar nu am de ce, pentru ca toata lumea ii acorda atentie si se ocupa de ea.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

Daria nu a mai mers la gradinita din ziua sedintei cu parintii.

Desiree, stiu ca nu intelegi cum se desfasoara munca mea si ce presupune ea. Deadline-urile sunt deadline-uri si nu le fixez eu.

Cand am povestit despre cum am avut eu frigiderul gol zile in sir (aveam in el o sticla de lapte pe jumatate plina si atat) si cum am mancat paine mucegaita cu un rest de dulceata, mi s-a reprosat, dur si f. dur, ca nu fac totul pentru a-mi gasi de lucru si pentru a ma descurca, pentru a-i oferi copilului meu ceea ce are nevoie. Acum, tu vii si imi reprosezi ca muncesc. Si ca nu pun copilul pe locul 1.

Repet, din ziua X, copilul a stat acasa. Cosmaruri nu mai are, dar comportamentul ii este schimbat, cu toata dragostea cu care este inconjurata si cu toata atentia care i se da, continua sa provoace si sa provoace. Sa nu se opreasca din facut tampenii daca i se atrage atentia o data, de doua ori, de trei ori.

Azi a trebuit sa intervin dur in doua randuri:

1. apropiat de priza cu o sarma subtire in mana
2. bagat ostentativ in gura, in fata matusii mele, o pastila de Nurofen pentru adulti - cica "sa ma simt si eu mai bine".

Asa ceva NU a facut niciodata. Poti zambi, daca vrei, poti spune ca sunt nazbatii de copil, ca toti fac asa, uite ca a mea nu a facut niciodata.

Referitor la ce ai spus, "22 de ore cu copilul": inainte de venirea la Cluj, eram in pragul despartirii de D. (mai bine spus, el de mine) din acest motiv: "ai ajuns, din nou, sa fii atenta numai la Daria. Pe mine nu ma mai observi, nu-mi mai acorzi atentie, ce sa mai vorbim de momente intime". In conditiile in care acest om chiar ne iubeste.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

Scriu greu si cu greseli de pe laptopul asta.

Urmeaza sa vedem ce facem cand revenim acasa.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Katya spune:

Selene, te rog ai mare grija cu medicamentele, un copil nu are de ce sa aiba acces la ele, inteleg ca nu esti la tine acasa, dar tot tb prevenite gazdele sa nu lase la indemina medicamente, nu stiu ce-a cautat o pastila de nurofen in minuta ei, la fel sirme si alte scule de prin casa, sa nu stea la indemina...nu te supara ca-ti spun, numai bine!

Victoria_mami spune:

Selene, imi pare sincer rau daca te-am suparat. Asta e primul subiect de-al tau pe care il citesc (din cate imi amintesc; e posibil sa gresesc). Nu stiam care ti-e situatia.
Sa nu crezi ca acum in 2 zile Daria o sa revina la comportamentul ei normal. Nu-ti spun sa te simti rau, dar un copil traumatizat, un copil care (Probabil) s-a simtit abandonata, are nevoie de mult timp sa-si revina, sa-si recapete increderea.
Stai linistita, iti promit ca NU am zambit cittind cum incearca Daria sa-ti capteze atentia, nu e nimic amuzant la un copil care incearca s abage sarme in priza sau sa ia pastile. Si nu, nu pot sa zic ca tpti fac la fel, Victoria nu a facut niciodata, ea e foarte 'safety-aware'. Poate e felul ei de a te pedepsi pe tine??? Poate pur si simplu vrea sa stie (sa ii arati) ca o iubesti si ca nu o abandoezi daca nu se comporta frumos, sau daca nu te asculta. Poate vrea sa simta (NU spun ca nu o faci, dar cum am mai spus, rationamentul nostru de adulti e altul nu avem asa mare nevoie de probe de iubire neconditionata), deci, poate vrea sa simta iar si iar ca o iubesti neconditionat, indiferent ce face/ce nu face.

Cat despre sotul tau, e timpul sa se maturizeze. Daca, Doamne fereste, ati fi voi in locul nostru, ce ar face? Noi de 3 ani si 4 luni (de cand s-a nascut Victoria) nu am avut nici o zi timp pentru noi. Mai stam seara de povesti, tarziu, dupa ce adoarme Victoria la povesti. Atata timp avem ptr. noi doi. Sa-ti spun asa, intre noi (si restul forumului) cand am facut noi ultima oara dragoste? Prin iunie (cred)! Si uita-ne ca suntem ok. Pur si simplu pentru ca prioritatile sunt altele. Suntem amandoi 100% la dispozitia Victoriei. Suntem amandoi extenuati de oboseala si de griji si sexul e chiar absolut pe ultimul loc.

Te pup si iti multumesc ca nu te-ai suparat pe mine.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

sorana spune:

Selene curaj ca se rezolva. Pe cuvant.
In nici un caz nu renunta la proiect.
Copilul a fost obisnuit pana acum sa fie non-stop cu tine, nu are cum sa inteleaga ca acum ai un job.
Poate este intr-adevar ceva in neregula la gradi si poate ar trebui schimbata gradi sau vazut exact care e treaba acolo, dar in principiu copilul se va acomoda cu noul program, cu noua situatie.
Sunt foarte multe mame care lucreaza 9 ore pe zi si copiii lor nu sunt neglijati, sunt ingrijiti si iubiti.
Totusi, indifirent cat ii explici tu, este prea mica ca sa inteleaga si sa se acomodeze asa de repede, in cateva zile. Eu as zice ca in 2-3 luni se re-echilibreaza, adaptandu-se la noul program.
Multa rabdare iti doresc.

sanziana27 spune:

pentru Daria au fost multe schimbari:gradinita, iar tu ai acum de lucru.
Gradinita a perceput-o ca pe un abandon, iar acum vede ca nici daca sta acasa tu nu esti 100% cu ochii pe ea.
Eu lucrez in invatamant si iti dai seama ca programul copiilor e cam ca si al meu, ei cu toate astea toamna zici ca o luam razna. Dupa o vacanta de 2 luni in care sunt numai la dispozitia lor 100% acum cand a inceput scoala am si eu de lucru....Sa nu ma intrebi cat imi e de greu.
Si ma simt ca tine: nu pot sa-mi neglijez serviciu, dar nici copii. Si incerc sa fac pe super mama.
Incearca sa o percepi ca o normalitate si o etapa din viata voastra.

monicabo spune:

Off topic: Nu ca vreau acum sa-l critic pe D., insa atitudinea lui nu este una constructiva. Daria trece prin momente mai dificile, tu la fel (din cauza ei) si trebuie sa fii langa ea, si el ce face? Pac, te ameninta cu despartirea! Pai asa iti/va acorda el sprijin moral? Dupa ce ca ai un stres acum pe cap, sau chiar 2, combinate intre ele (starile Dariei si proiectele) el acum iti mai aduce o a treia sursa de stres pe cap: o eventuala despartire, sau amenintari in acest sens!!

Am observat o tendinta la barbati in general: cand copilul (copil al amandorura!! nu doar al mamei cu un alt partener) are o problema de orice natura (plange, urla de colici cand e bebe mic, probleme de adaptare, de somn, de mancare, Doamne fereste o boala mai serioasa), ei in loc sa ajute mamica, sa arate ca sunt langa ea si in astfel de momente, ei gata acuza lipsa de atentie, ameninta cu despartirea, incep criticile (ai timp doar de copil, de mine nu, nu te mai ocupi de casa asa cum trebuie, gata nu mai esti partenera ideala). Nu zic, ideal ar fi ca partenerii sa aibe cat mai mult timp pentru ei in 2, insa uite ca sunt momente sau perioade cand acest lucru nu prea este posibil. Insa odata cu venirea copilului pe lume, ti-ai asumat aceasta posibilitate. Sa faca si ei un pas inainte, catre partenera, poate ea e obosita si nu mai vede nimic in jur...dar ei asteapta si asteapta si asteapta...si pe urma reproseaza...
Asta e un tipar clasic intalnit de mine in decursul timpului, reprezinta si un motiv principal in divorturi...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

andacos spune:

M-am oprit doar la partea asta a mesajului tau,pentru ca te rog eu sa dai quote la partea de mesaj a Selenei unde spune de despartzire,parasite &!Doamne cum putezi citi pe sub rinduri si interpreta in mod personal!!!!

Selene,eu n-am sa-tzi dau sfaturi despre gradinitza,au trecut "secole"de cind am trecut de etapa asta,insa cred ca Sorana a spus ceea ce era de spus!

Tu esti o ardeleanca sadea,pe care nimeni si nimic nu o scoate din ritmul ei(nu e neaprat ceva negativ,insa de multe ori nu e neaparat o calitate)asa ca uneori cred ca subiectele tale sunt doar pentru dialog forumistic,tu oricum rezolvi (doar)in stilul tau problemele,ceea ce mi se pare si firesc!(nu e o critica ceea ce am scris,te rog sa n-o iei ca pe o critic)

Mult succes cu adaptarea la gradinitza,cu sigurantza Daria ta nu va ramine nescolarizata!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

monicabo spune:

Aici este pasajul respectiv! Am spus vis a vis de D. ca atitudinea lui nu este constructiva. Mai ales ca le iubeste. Nu-i dau dreptate sa puna presiune pe umerii lui Selene, in conditiile in care ea este nevoita sa-i acorde mai multa atentie Dariei in aceste momente.

Este adevarat ca pe urma am generalizat un pic, pentru ca am auzit de multe cazuri in jurul meu, in decursul timpului (persoane mai apropiate mie, sau noua, sau mai indepartate, sau amici ai amicilor) de chestii de genul asta, cand s-au produs multe rupturi in cuplu datorita lipsei de rabdare a sotului in perioada cat copilul mic, cu diverse probleme avea nevoie de atentie sportia din partea mamei, si de aici restul: mama mai obosita, nu mai avea atata timp pt casa, sot etc etc... (astea nu le-am aruncat in carca lui D., vis a vis de el am scris doar primul aliniat)

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria