Ora de culcare a copiilor

Monnvas spune:

Si fiindca am culcat copilul si stam la povesti, intr-o atmosfera mai putin incordata decat la pranz, o sa-ti mai povestesc ceva. Contabilizam inca un mesaj cu dedicatie pt ANCA. E vorba de alegerea meseriei.

Ai mei is amandoi ingineri. Sor'mea a terminat ASE-ul. In familie s-a mancat mate pe paine. Cand eram a 8a, sor'mea era la liceu, la mate-info. Cand s-a pus problema alegerii unui liceu - eu am prins si capacitate, si admitere in liceu, deci pe vremea mea eu alegeam liceul, nu computerul - familia a votat un profil de mate-info. Eu voiam filologie. In urma negocierilor, mi s-a permis sa-mi aleg liceul, nu si profilul.

Cu 3 saptamani inainte de capacitate (pt cine nu mai stie/n-a prins denumirea, era examenul de absolvire a scolii generale, la romana, mate, istorie si geografie) s-a produs un declic. Am auzit undeva o vorba, "esti prea tanar ca sa te resemnezi". Si atunci s-a surpat totul. Am redeschis subiectul, fara nicio reusita. La ultima sedinta cu parintii, parintii colegilor, care stiau de problema mea, mi-au tinut partea, dar ai mei n-au vrut sa auda.

...si am picat. In depresie. La 14 ani. In fiecare dimineata ma trezeam umflata de plans. Erau momente cand nu puteam nici sa mananc, trebuia sa ma ascund in baie sa plang. Fiindca simteam ca ma ratez. Ca nu contez. Orice aluzie la liceu ma facea sa plang. Nu protestam, eram prea bleaga, doar plangeam.

Dupa cateva zile, mama a cedat. A ajuns la concluzia ca decat sa ajunga copilul la balamuc, mai bine il lasa sa faca ce vrea. Bineinteles, asta s-a intamplat intr-o dimineata in care m-a gasit iar umflata de plans.

Cand copilul tau o sa iti spuna ce meserie vrea sa faca in viata, gandeste-te si la posibilitatea asta. Poate pentru ea va conta mai mult decat iti poti tu inchipui.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

buflea spune:

Mie mi se pare interesanta discutia aia cu artele versus alte meserii - poate ar merita un subiect separat ... si cred ca inteleg ce spune Anka, sunt chiar de acord cu ea, adica cu ceea ce cred ca intleg , doar ca as formula putin altfel ...

Realitatea este ca artele in general nu produc nimic palpabil - produc trairi si daca ele sunt suficient de intense, pentru suficient de multa lume, pot produce si bani. Artele implica creativitate - si creativitatea se plateste bine, atunci cand este perceputa ca fiind de calitate. De aceea profesiile artistice depind foarte, dar foarte mult de publicul caruia i se adreseaza, de impactul pe care creativitatea artistului il are asupra audientei.
Creativitatea este dupa mine un concept complicat - complicat sa il ai, sa il expui, sa il promovezi, cum il promovezi, complicat sa il explici, cum il explici ... raportul creativitate versus satisfactie materiala si chiar profesionala este foarte inegal si periculos - de ceea eu cred ca e mai simplu sa fii simplu , adica sa nu ai creativitate, asa ca mine . Admir artistii dar nu rezonez cu ceea ce transmit , sau in fine rezonez foarte minimal - si sincer, se poate trai foarte echilibrat si asa, in plan rational.

Acum, pentru ca eu nu rezonez, imi scapa sentimentul de satisfactie pe care il are un artist cu buzunarele goale dar creatia pe tapet si cand spun tapet ma gandesc la expozitie, sala de concert, sala de spectacol, podiumul de prezentare ...etc. Si daca mie imi scapa, percep viitorul copiilor mei in aceasta lumina ...sunt insa mai putin drastica decat Anka - n-o sa le interzic dar ca si ea n-o sa ii incurajez spre o profesie artistica. Ah ! daca ei o sa se manifeste artistic fara incurajarea mea, daca o sa vad porniri native, cred ca o sa le las sa curga, poate chiar le-as incuraja ca hobby ...
Cred ca e mai bine pentru ei sa traiasca independenti financiar, social, profesional - decat fericiti ca i-a penetrat nu stiu ce muza .

In apararea mea spun ca probabil gandesc as din lipsa de sensibilitate artistica, pe care mi-o recunosc si cu care sunt foarte impacata.

Sabina spune:

problema e doar ca nu e competenta noastra sa decidem ce ii face fericiti si impacati cu ei insisi pe copiii nostri, in postura de viitori adulti, fireste, nu ma refer aici la ciocolata la 12 noaptea si chestii din sfera asta.

Edit.
Inteleg si teama asta, fireste. Un adevarat artist e cu inima pe tava incontinuu. Nu e usor. Nu e pentru toata lumea. e un domeniu in care mai castiga si frauda in multe cazuri etc.

Nici eu nu sunt pt meseria asta oricum, ci doar daca te roade efectiv pe dinauntru. Pt cunostinte in domeniu , nu se pune problema, orice om civilizat trebuie sa aiba.

dar cand stiu ce efort implica , mai ales sufletesc, categorisiri de genu taie „frunza la caini” pt oameni care se daruiesc fara retinere mi se par pur si simplu mitocanii.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

turturica spune:

buflea, foarte interesant mesajul tau, gindesc si eu la fel ca si tine, desi n-as fi stiut sa pun asa de clar in cuvinte cum ai facut tu. Dar evident ca opinia mea cred ca tine de faptul ca am o preg#259;tire tehnica si deci, la fel, o insensibilitate artistica cu care sint resemnata.

Nu înseamn#259; ca daca copiii mei s-ar îndrepta spre un domeniu artistic le-as refuza dorintele, dar pe de alta parte nici nu i-as incuraja sa î#537;i aleag#259; o meserie artistica de buna voie.
Nu pun la socoteala aici practicarea unui instrument muzical, #537;tiu ca treaba asta are multe avantaje, dar nu m-ar interesa sa cistige o piine din treaba asta.

anca74 spune:

Incep prin a-i multumi sincer lui Monnvas pentru mesajul ei de mai sus.
Sper sa nu ajung niciodata cu fiica mea in situatia in care a fost mama ta cu tine. Cred ca i-a fost foarte greu dansei.
Mie mi-ar fi la fel. Pe de o parte, pentru ca vrei sa-ti stii copilul fericit si multumit facand ceva ce-i place, pe de alta parte, pentru ca stii ca viata nu este numai roz mereu si trebuie sa mai si mananci, platesti facturi, cumperi cele trebuincioase in casa, etc.
Ori nu orice meserie care-ti place este si bine remunerata.

In fine, felicitari mamei tale pentru cum a gerat acea situatie.
Sper sa am si eu aceeasi intelepciune, in caz ca va fi nevoie.

buflea, tu ai exprimat mai diplomat cam ceea ce am vrut si eu sa spun.
Eu tot pe post de hobby mi-as incuraja copila sa abordeze o eventuala latura artistica a ei.
Momentan, am inscris-o de vreo 3 saptamani la balet. Ca sa nu se (mai) zica ca am porniri marxiste.
Si ma gandesc sa o inscriu in viitorul nu foarte indepartat la inot si, eventual, la patinaj artistic.
Ii voi lua in considerare inclinatiile si o voi lasa sa hotarasca cu care din astea trei vrea sa continue. E bine, nu?

turturica, eu nu cred ca avem noi alta perspectiva vis-ŕ-vis de arte tocmai fiindca profesam intr-un domeniu opus lor. Eu nu-s in domeniul tehnic, dar sunt totusi in stare sa vad realitatea asa cum este la ora actuala si incerc sa-mi ghidez copila catre o meserie care-i va permite sa traiasca decent cand va fi pe picioarele ei.

Mi se pare interesant cum incercam sa ne scuzam pentru parerea noastra de parca am fi vinovate de vreun pacat de moarte ca gandim diferit de alte persoane.

Ok, inteleg ce vrei sa spui.
Dar nu pricep de ce te plangi ca esti cu inima pe tava incontinuu? Te-a obligat careva sa fii ca o carte deschisa? Sau, reformulez: te-a impins careva de la spate sa fii artista?
Daca nu-ti convine ca esti cu inima pe tava incontinuu, de ce nu-ti schimbi meseria?
Poate suna cam tamp ce te intreb eu aici, dar nu ma pot impiedica sa nu sesizez o anumita amaraciune in afirmatiile tale, motiv pentru care ma intreb ce anume te impiedica sa nu-i pui capat acestei amaraciuni?



Imi cer scuze daca te-am lezat cu ceva.
Nu m-am referit la tine de niciun fel, in tot ceea ce am sustinut pana acum. Vorbeam la modul general. Despre tine nu stiu mare lucru, nu am auzit pe nicaieri vorbindu-se despre tine sau munca ta, asadar nu am ce sa comentez in niciun fel.

Tot ce am discutat pana acum, a fost la modul general despre meseria de artist(a).

Acum, daca tu te-ai simtit direct vizata, este problema ta. Eu nu am avut vreo clipa intentia sa te judec in vreun fel, din simplul motiv ca nu te cunosc nici personal, nici profesional.

Singurul lucru care m-a deranjat, si-ti spun asta sincer, este atitudinea ta aroganta fata de restul "prostimii" care n-a stiut inca de la frageda varsta de 4 ani ce vrea sa faca-n viata, si nici n-a trait numai printre "capacitati" si talente artistice innascute .
Si nu este prima oara cand "faci pe desteapta" aici.
Iar eu am o problema cu fandositii, in general.
Absolut nimic cu tine in particular.

beshter spune:

Mai bufleo, ma niervezi! Cum pana mea nu produc artele nimic palpabil, fratie?

Da' cartoiu' ala pe care l-am cumparat din pricina ta ca sa-l citim cu tot boborul la clubul cartilor? Ai? Ala e palpabil? E palpabil, frate, c-am simtit io cat trage coscogeamitea cartoiu cartonat in sacosa de piata!

Da' tabloaiele pe care si le atarna burtile verzi si mai putin verzi pe pereti? Ai? Alea ie palpabile?

Ia sa cari si mata decoruri pentru prieteni scenografi, sa vezi ce palpabil e si teatrul!

Terminati cu prostiile ca pe bune ca ma sucaresc rau! Si-ti desfiintez cartea pe care o iubesti atata! Nicholls ala cred ca stie cel mai bine cat de palpabila e arta lui ca pe pariu ca are mai mult de two cents to rub together.

Si mai las-o cu 'lipsa de sensibilitate artistica' ca vazui io ce-ti mai canta lira pe la zona artelor! Mama, mama, ce hexametri si ditirambi si ode in cnstea cartii asteia care te-a fermecat. Pai dac-ar fi scris-o fie-tau (ai baiat?:)? Sau, si mai bine, dac-ar fi scris-o fetita Ancai peste douajde ani? Sa fi vazut atunci ce va crestea pipota cat China si ce mai iubeati artistii si artele, care brusc ar fi fost 'meserii' demne de toata stima!

Dixit!


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

Sabina spune:

pai perceptia ta e total gresita, nu se plange nimeni ca isi pune inima pe tava si ca e ca o carte deschisa, dimpotriva artistii nu concep sa traiasca altfel, s-ar plange daca nu ar fi in felul asta, nu e nicio amaraciune. Si sunt multi care daca au vazut ca nu merge, au schimbat meseria fara remuscari si au pastrat arta ca hobby.

cat despre experienta mea de viata, nu vad de ce trebuie sa-mi fie rusine de ea. Tu esti singura care o percepi ca arogantza.
Eram asa si pe dincolo daca incepeam sa povestesc din CV-ul profesional, ceea ce nu am facut, pt ca nu e obicetul discutiei. Aici se discuta daca e bine sa impunem chestii. despre tiger moms ca alea ale geniilor din povestea mea) samd.

si cu asta eu nu mai spun nimic ca m-am plicitisit deja.

doar una la subiect, baiatu meu s-a culcat aseara la ora 18.si 15 minute si s-a trezut la 5.30 dimineata, ceea ce pt noi e dezastru :D, ca fata are scoala la 8 abia si el nu merge azi la gradinita. Dar e un pic racit, de aia a adormit asa repede.




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

beshter spune:

Stati asa ca am uitat ceva (s-a bagat Sabina repede si am uitat sa vorbesc in pilde si parabole dupa bunul mieu obicei:))

Ie un film israelian, se numeste el www.youtube.com/watch?v=n9GswL9MjnU" target="_blank">A matter of size, in care niste barbati foarte rubiconzi nu-si gasesc locul in societate pana nu se fac ei luptatori de sumo. Mama eroului nu conteneste sa-l castreze in fel si chip, amintindu-i si rasamintindu-i cat de najpa e sa fii gras si cum nimeni niciodata n-o sa-i dea ceva, iubire, apreciere, etc. pana nu slabeste (care nu se poate ca omul nu poate).
In finalul filmului, cand are loc turneul de sumo, mama, intrebata fiind 'care dintre cei patru e fiul tau?' raspunde mandra 'cum care? ala gras!'

Hai ca ma duc sa mai beau niste cafea


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

buli spune:

ah, poate cineva care zice ca artele nu-s (asa) bune sa-si imagineze cum ar fi viata fara arte (de la arhitectura, la pictura si muzica, trecand prin design vestimentar si cinematografie).
cum ar fi adicatelea sa traim intr-o lume in care totul e construit dupa functional si atat - brrrr - ce film (horror) ar iesi din asta!

beshter spune:

Pai au si iesit multe.

Eu va recomand din toata inima mea pura www.youtube.com/watch?v=kFp5vA7wuFY" target="_blank">The troublesome man.

Dupa ce-l vedeti, mergeti repede sa mancati o tarta cu fructe si sa ascultati in ordine: www.youtube.com/watch?v=k-WyxbwU82A" target="_blank"> Henry Purcell si www.youtube.com/watch?v=bH2I9fJ0ALk" target="_blank">P J Harvey featuring Thom Yorke.

Edit: multi zice ca purcelu' nu merge dupa fructe dar Purcellu' merge sigur. Va zic io, care nu mananca porc:D


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz