Invatatura din constrangere

corap spune:

Eu cred ca nici un om nu e o leguma care sta pe canapea. Cu atat mai putin un copil.
Omul se "legumizeaza" in timp, in general ca masura de protectie la adversitatile mediului/ la constrangeri / la bataia la cap / la incremenirea in tipare.

buli spune:

eu cred ca de fapt cand ii spui "esti important" urmat de orice, il conditionezi cumva. chiar si pozitiv, dar tot conditionat se cheama.

insa cand ii spui "esti important" fara nimic adaugat ii transmiti ca il crezi capabil de orice si ca ai incredere maxima in el

buli spune:

scoala, prietenii, mediul ... toate ii conditioneaza pe copii si din motivul asta mi se pare foarte important sa aiba un loc, un punct unde sa fie el insusi, sa planga sa rada, sa se posteasca, sa fie oricum si sa stie ca e important ca e acolo, doar atat.

aaaa, si de fapt, pt parinti chiar asa si e, (aproape) toti isi iubesc neconditionat copilul, dar se simt obligati sa "il ajute" sa se integreze punandu-i limite si stabilindu-i reguli. ei inaintea celorlalti din afara. probabil cu scopul de a se adapta mai usor afara.
asta se vede foarte bine in cazuri de nenorociri, cand absolut toata lumea spune "sa fie cum o fi, numai sanatos sa fie". atunci brusc scad pretentiile de integrare, de educatie, de orice, se ajunge la esenta.
nu cred ca e cazul sa ajungem acolo (la esenta vietii si a iubirii) numai in cazuri extreme.

rrox3 spune:

Da, Buli, asa e. Si mai important decat sa-i spui, e sa simta asta din atitudinea ta fata de el.

buli spune:

pai sigur, Rox, ca nu ma refer la spusul la propriu ci la spusul prin toate mijloacele.

viviana spune:

Rrox, asa e, am zis la modul general.

Referitor la copii sunt de acord cu Buli.
Important si atat.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

JuliaSM spune:

Ceva asemanator mi s-a intamplat mie de curand,ca adult,din partea mamei mele,care e un mare dirijor (de vieti) in esenta.A venit sa-si vada nepotii si...sa ma ajute,zicea ea,c-as fi insarcinata si cu copii mici si cu un munte de treburi de facut.Atat timp cat a stat aici nu a facut decat sa impuna si sa constranga, de nu mai aveai loc sa traiesti si sa respiri. In versiunea ei,copiii sunt cam liberi si trebuie sa stie de frica putin, eu imi fac programul cum vreau eu (pai da?!! cine sa mi-l faca,vecinii??? ) si totul e in ritm de 'la vita e bella' ,fara un punct de referinta in jurul caruia sa roteasca lucrurile (Ceva ca-n sistemul solar,probabil) . Lipsea dirijorul,evident.

I-am spus ca nu sunt un copil cu copii,asadar avem nevoie de ajutorul si de prezenta ei, atat timp cat ne simtim cu totii bine, ne acceptam unii pe altii si ne bucuram de viata,asa cum putem. Nu a inteles nimic, eu mi-am retrait intr-o saptamana copilaria plina de frustrari,de reguli si de reprosuri si m-am rugat (oare pentru a cata oara??) sa nu ajung vreodata sa fiu un parinte de genul asta.

Am fost un elev foarte bun,oarecum rupt de contextul familial in care am crescut,m-am lipit de studiu si de carti,asta pe fondul faptului ca in casa noastra nu se (mai) citea,m-am refugiat in invatatura,ca sa fug de altele.Niciodata nu am fost un elev destul de bun,mereu se gasea un termen de comparatie sau amenintare,ca o sa ajung la coada vacii sau mai stiu eu unde, daca nu invat.

Chiar si-acum,dupa ce am invatat si am ajuns unde sunt( nu sus,nu stralucitor,dar sunt fericita,m-am gasit pe mine si stiu ce vreau de la viata),tot nu-i nici bun,nici destul.Si cand te gandesti ca,pentru a da avant unui copil,nu trebuie sa-l constrangi,nici sa-i insufli o imagine nereal de buna despre sine, ci trebuie doar sa-l incurajezi sa-si urmeze drumul,sa ii sprijini deciziile si sa-l accepti,cu dragoste.

Pe undeva e ca in experimentele acelea aproape absurde,cu plantele de ghiveci.Nu e destul sa fii stapanul unei plante in ghiveci si sa urmezi intocmai instructiunile de lumina si de umiditate,de fertilizare a solului.Trebuie sa petreci timp cu floarea ta (hmm,asta imi aminteste si de Micul Print si floarea lui),sa ii vorbesti,sa iti simta suflarea peste ea... Si cica,da,in realitate plantele celor care au vorbit cu florile din ghiveci chiar au crescut mai bine si au fost mai infloritoare decat cele ale celor care au fost doar buni stapani,fara a avea o...relatie cu planta din ghiveci.

Ma intreb care este masura cu care se estimeaza succesul copilului tau,pentru a te simti implinit ca parinte...

viviana spune:

Ideal ar fi ca masura succesului sa nu fie tinuta de parinte ci de copilul insusi.
Suuccesul trebuie sa si-l masoare copilul iar parintele sa ramana doar cu mandria.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buflea spune:

Eu sunt mai de moda veche . Nu stiu daca "constrangere" este chiar cuvantul potrivit, parca nu, parca suna prea dur ... sigur ca nu o sa-mi constrang copiii, dar simt ca trebuie sa-i invat ca desi munca nu e rusinasa, munca cu carca este mai grea, mai lipsita de valoare sociala, mai lipsita de perspective si mai prost platita.

Pana la urma va fi alegerea lor si eu o sa ma consolez cu ea, dar cred ca e bine sa stea cate 12 ore in picioare la supermarket ca sa simta pe pielea lor daca le-ar placea sa faca asta toata viata.

JuliaSM spune:

Buflea,nici sa stai 12 ore la birou sau cu ochii in computer nu garanteaza o viata mai sanatoasa (poti sa faci staza venoasa si stand pe scaun,hemoroizi si tot felul de complicatii de la viata sedentara),chiar daca e mai bine platita decat cea pe care o prestezi stand in picioare.Probabil la un moment dat cantaresc greu motivatia si pasiunea pe care le pui in ceea ce faci,indiferent de consecinte.