Invatatura din constrangere
Raspunsuri - Pagina 17
lorelaim spune:
Buflea 
- sunt alaturi de tine la "apararea" parintilor 
Se straduie saracii din plin sa faca bine (cum stiu si pot) - da' nu-i totdeauna taman pe placul pruncilor... Mai ales ca parintii nostri nu aveau cunostintele actuale si o faceau dupa un sistem "invechit" si... chiar tiranic (asa cum au fost ei crescuti de fapt). Sunt copii care au mai multa nevoie de indrumare decat altii. Baremi pana se maturizeaza. Sunt si adulti care nu reusesc sa se maturizeze niciodata pe deplin... (da' asta-i o alta poveste )
olympia spune:
Maru, cum care-i constrangerea? Sa faci o scena in public, umilire in public, sa pui copilului boboc la scoala si firesc aflat in perioada de adaptare o carpa in mana sa curete toaleta publica, cand actiunea normala si fireasca e sa-i inoculezi o grija in plus fata de igiena in locurile publice ca doar si ala de le curata o face cu manusi, el sa urle si tu sa insisti, mie mi se pare o cruzime inutila. Tu crezi ca el n-a simtit ca e ceva exagerat, aiurea, ca e pus intr-o situatie straina, ostila, in mod fortat? De ce urla? A perceput furia, faptul ca n-are incotro si teama ca situatia s-ar putea repeta la orice ezitare a lui de a reactiona conform cu programul... Sunt alte cai de a trezi placerea de a invata, ca nu-s accesibile tuturor, vad clar asta acum. Sunt mai la indemana scurtaturile, chiar daca implica supunerea, frangerea vointei si nu cooperarea. Am o cunostinta, inca neinsurat si fara copii care zice des " habar n-ai cate se pot construi pe frica si vina. E cea mai scurta si mai eficienta cale de a manipula oamenii. Pe mine m-a invatat mama "
In privinta alegerilor profesionale facute de parinti in locul copiilor, cred ca pe langa cei ce s-au impacat in timp cu drumul pe care au apucat asa, sunt cel putin toti atatia care l-au schimbat sau regreta ca n-au facut-o. Si pan' la urma nu schimbarea e problema, ca dupa mine oricine are dreptul la o alta alegere la un moment dat, problema e cu cei care la inceput n-au avut dreptul la una.
viviana spune:
Buflea, nu le-am purtat niciodata pica parintilor mei. La vremea respectiva am facut singurul lucru pe care m-a dus mintea sa-l fac: am lasat-o asa cum a cazut.
Dar stii care e partea trista? Mama. Care azi la 70 de ani regreta acel pas. Mi se rupe sufletul cand o vad asa.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi