Invatatura din constrangere

kariguld spune:

pai tocmai ca rolul nostru e sa-i ghidam in alegeri. dar in asa fel, sa nu sune a constrangere sau batut mult pe exemplul personal. depinde mult de abilitatea fiecarui parinte cum isi ghideaza odraslele.

mihaela_s si aici copii fac practica. isi aleg fiecare unde vor si ptr o saptamana practica o posibila meserie. fiica'mea a fost la un laborator de tehnica dentara, a facut niste dinti minunati (dupa parerea mea) chiar a primit nota 1. dar inca mai cocheteaza si cu alte idei.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

ruxij spune:

Eu nu cred ca ai cum sa fortezi un adolescent de 17-18 ani. Poti sa tipi, sa urli, sa faci scandal, dar sa il mai fortezi la varsta aia ba. Conteaza cred ce i-ai tot bagat in cap pana la varsta aia. Dc. i-ai bagat in cap ca nu conteaza, inveti, bine, nu inveti, nu ma intere (si sunt si astfel de parinti dezinteresati), el nu are dupa ce principii sa se ghideze. Sunt unii care in pofida lipsei ghidarii in familie, tot au teluri si ambitii mari, cei motivati intern despre care vorbeam mai sus (sunt copii ambitiosi de mici, cu care nu tb sa parlamentezi pt invatat sau note).

Mihaela, eu te admir ff tare pt ceea ce faci tu! Este greu si e admirabil! Se poate face reorientare profesionala la orice varsta, mai ales in strainatate. Singura problema este ca tb sa ai sustinere din partea cuiva mai tarziu, recte sotz/sotie, care sa intretina familia financiar ca tu sa iti poti realiza visele. Si practica din Germania si din Suedia, la care v-ati referit, parca parca aduce cu ideea initiala, sa vezi cum e sa fii "vanzatoare" sau...sa speli WC-uri :)) (de ce nu, parca nu era de rusine nici o munca?) si alegi in cunostinta de cauza. Vad ca aia au ridicat abuzul la rang de regula:))

maru spune:

subiectul asta imi aduce aminte de seara parintilor la liceu la pruncul meu, anul trecut.
Liceul lui e un liceu magnet pentru refugiati.
O parte din parinti au nevoie de translator. Care e unul la cateva zeci de parinti.
Si se asteapta civilizat la rand pana cand iti vine randul sa vorbesti cu profesorul respectiv, translatorul fiind chemat la nevoie.
In fata mea e o familie care are nevoie de translator. Care vine cam dupa 5 minute. Si incepe translatorul sa traduca dar era evident ca mai punea si de la el. Si profesorul zicea una, translatoru zicea 3. Nu termina cu famelia respectiva ca mai apare o familie din aceeasi natie, si se largeste adunarea, si fiecare isi da cu parerea, mai tipa la translator, mai tipa la pruncu lor, care e acum inconjurat de alti prunci din aceeasi natie, care si ei fac haz, bietul profesor incearca sa mai zica ceva, n-are sanse, mai incearca translatoru sa ii potoleasca. In 10 minute e o mare adunare, is cam 15 adulti si vreo 5 copkii, profesoru si translatoru.
Toti isi dau cu parerea, toti stiu f bine ce e de facut, profesoru incearca sa mai strecoare un cuvant, un sfat. Atat ii trebuie sa zica ca a lipsit intr-o zi pruncu, care prunc ca nu se mai stie acum care si cum... ca unul din barbati se infurie, restul incearca sa il calmeze, inclusiv profesorul...
Credeti ca a invatat cineva ceva din toata tevatura asta? S-au dat toti mareti in fata celorlalti, au demonstrat cat de tari, ce muschi au ei... ce buni parinti sunt ei, cum l-ar disciplina ei....

Chiar fara greseara sunteti in parinteala?
roxx, doctorii din departamentul in care lucrez nu ar da un sfat fara consulte chartul pacientului, fara sa discute cu pacientul... (exista o clinica de preanestezie in care se discuta cu saptamani inainte cu parintii pacientului). Oare de ce?

anca_a spune:

Ana, sunt nedumerita. Oare am inteles eu bine? Tie ti se pare de prost gust = barfa sa se discute despre useri in loc de cu useri, dupa cum singura afirmai?

Daca da, vezi ca ai strecurat din greseala un Denizel in text, ceea ce nu e tocmai in avantajul tau deoarece contravine principiilor cauzei pe care o sustii.

In plus, Denizel, spre deosebire de mama din poveste, nici macar nu poate riposta/interveni pentru ca are contul inchis.

buli spune:

maru

buli spune:

ah, eu as vrea sa completez ca, in opinia mea, patentul creat de denizel este foarte bun.
pentru este orientat foarte mult catre copil. sigur, asta provoaca un oarece disconfort adultutlui atotstiutor, dar el e mare si se descurca

olympia spune:

Maru, a-ti duce copilu' de sase-sapte ani intr-o toaleta publica si a-i pune o carpa-n mana si a-i spune s-o spele si apoi cand incepe sa urle ca nu vrea tu sa insisti s-o faca, dupa mine e o greseala si inca una mare! Daca ati asista la scena intamplator, ma indoiesc ca n-ati avea nicio reactie, daca un educator ar alege sa aplice aceasta lectie copilului vostru la scoala, cred ca i-ati sari in cap.
Ca cineva, povesteste intamplarea la ani dupa ce a comis-o( sincer sper ca a exagerat cumva din condei) si e incantata de rezultate inseamna ca n-o considera o greseala. A-i spune ca e o greseala si de ce e o greseala mi se pare de bun simt. Eu vad o diferenta intre a atrage intr-o discutie in magazin un copil, ca uite ce greu munceste casiera sau femeia de servici, sau gunoierul si actiunea dura de a-i pune carpa in mana si a-l impinge urland sa spele buda publica. Cam despre asta e vorba.

Lupa s-a pus pe fapta si nu pe persoana, aici la acest topic, ba inca discutia depasise etapa respectiva de niste pagini bune cand unii sau altii au ales s-o-ntoarca la faza initiala si sa mute tinta pe persoana, ba chiar s-o arate ca si cum participantii de pana atunci la discutie aveau sigur o agenda cu ea. Si toate astea zicand c-o apara, ca-i fac un serviciu, ca-i o mama perfecta. Nimeni n-a catalogat nicaieri ce fel de mama e. Greseli fac toate mamele, de multe feluri, la nervi, sau din nestiinta, sau dintr-o inspiratie proasta, sigur toate motivate de cele mai bune intentii, greselile pot lasa urme si de-aia le discutam. Nu prezice nimeni ca sigur alea-s consecintele ci ca-s "efecte posibile" , a tine sau nu cont de asta e pur si simplu alegerea fiecareia.

olympia spune:

Mie intamplarea cu pricina mi-a adus in minte alta, din experienta personala. Aveam cam 7ani si invatasem oarecum sa inot. N-aveam inca rezistenta dar aveam o minge. Si cu mingea aia proptita sub barbie sa nu-mi intre apa-n gura dadeam voiniceste din picioare si toata marea era a mea, credeam eu. Tata ma urmarea de pe tarm si mi-a zis o data, de doua ori, de trei ori sa nu ma indepartez mai mult de nu stiu ce reper. Io eram asa de mandra de mine si de increzatoare in fortele proprii ca tot depaseam limita. Si m-a lasat. Si io avansam cumva mirata ca nu mai tipa la mine. A pornit inot dupa mine, m-a ajuns si eu m-am intors razand ca ce mare pozna facusem. Si mi-a luat mingea si m-a bagat la fund tinandu-ma acolo si scotandu-ma in ultimul moment cat sa trag o biata gura de aer si apoi iar si iar, a repetat manevra. Nu puteam gandi atunci de ce face asta, in secundele cat eram afara din apa trebuia sa trag aer in piept si apucam numai sa-i vad fata furioasa si foarte hotarata... M-a adus la mal pe fundalul sonor al unei predici "cum ca asa e cand te ineci, ca mingea poti s-o pierzi si nici nu stii cand mori". Din lectia aia am retinut frica, nu de apa, de tata. De fapt frica lui de a nu ma ineca a transformat-o intr-o lectie despre altceva de fapt... despre cine e mai tare.

mihaela_s spune:

ruxij, multumesc .

Eu nu pot spune daca seamana sau nu ceea ce se face aici in Suedia cu ceea ce a facut mama despre care a ajuns sa se vb aici cu copilul ei. Nu am citit subiectul, dar din ceea ce se spune in primul post, mama l-a constrans pe copil(adica impotriva vointei lui) sa spele WC-uri ca sa vada cum e la "munca de jos". Imi cer scuze daca nu e realitate, dar eu asa inteleg.
Ei bine, aici nu ii constrange nimeni pe copii, ei isi aleg unde vor sa mearga la practica. Fata mea a mers singura si a intrebat la magazin si la farmacie daca o primesc. Si a primit raspuns pozitiv. Anul trecut a facut practica la o cafenea, tot la dorinta ei. Cei care nu isi gasesc singuri, au o lista la scoala din care isi aleg ce doresc. Asadar nu e o constrangere decat prin faptul ca e in cadrul programei scolare(ca orice materie, pe care nu le consideram constrangeri, nu? ). Eu i-am sugerat fetei de ex. sa vada cum e in spital(pentru ca amadoi-eu si sotul-lucram acolo si nah, sa vada si ea cum muncim noi) dar nici nu a vrut sa auda .

kariguld spune:

tot tu spuneai mai sus de o relatie ce trebuie construita, eu pe relatia aia am construit-o demult, asa ca nu intru in descrierea ta.




gresit!
statul german pune accentul ca {} copilul sa invete o meserie. la angajare esti intrebat ce Ausbildung aveti? Ausbildung inseamna instruire, educatie, formare. se pune accentul pe invatarea unei meserii, nu pe scoala multa si diplome cu teancul. iar mai tarziu tanarul mai poate studia daca vrea.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*