Invatatura din constrangere
Raspunsuri - Pagina 13
viviana spune:
Ana, iti inteleg perfect punctul de vedere. Insa atribuii niste rele intentii acolo unde nu este cazul.
Nu de asta ne strangem aici sa povestim ce facem si ce dregem? Cu bune cu rele. Cu exagerari sau fara. Depinde de cum este fiecare. Si de ce simte fiecare la un moment dat.
Ce face bun copilul nostru, ce facem noi bun pentru el? Si atunci cand facem ceva bun pentru copil de ce am ascunde asta?
Ah! Semnatura.
Ar fi fost frumos sa fie:
"Dear Lord, please give me the strength to help an idiot today"
sau macar sa ne dea puterea sa-l suportam asa cum e.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
ruxij spune:
Viviana, pai nu e acceptabil sa vada ceilalti parinti notele. Are dreptate, dc ar fi acest pericol, nu am face nici noi. La noi e cu parola, fiecare copi/parinte au contul lor individual, nu pot intra eu la alti copii si nici ei la mine.
Lo_li_Ta spune:
Ana, eu tot nu vad cine cui a facut educatie, cine pe cine a acuzat, cine s-a oripilat in asa hal incat sa se simta respectiva mamica jignita. Nemaivorbind ca interventia ta in chip de Avocatul Poporului e nefondata. Pana sa apari tu, amanuntul cu spalatul de wc-uri ramasese aproape nebagat in seama si cu atat mai mult autoarea.
In rest, cand expui o idee pe un forum public, te astepti ca acea idee sa nasca reactii, uneori dezbateri. Caci daca ai fi citit cu atentie primul post, ai fi vazut ca asta se vrea a fi: o dezbatere, nu un verdict. Cat despre Simonna, daca despre ea e vorba, sunt absolut convinsa ca nu e atat de labila psihic incat sa faca o depresie pt si-a permis cineva sa mentioneze 3 vorbe postate de ea. La ce buna atata dramatizare?!
Lo_li_Ta spune:
Ruxi, in USA notele sunt publice? Adica vine profesorul si le striga de la catedra cum se mai intampla la noi, sau fiecare isi primeste carnetelul/lucrarea/etc?
Ma gandesc, Viviana, ca oricum ar fi, e cam greu sa tii notele secrete. "Pe vremea mea", imi aduc aminte ca era un mare freamat cand se primeau testele inapoi, numai "cat ai luat" se auzea prin clasa. Si acasa, toti parintii "cat a luat X-ulescu", "care a fost cea mai mare nota" etc.
viviana spune:
Ruxi, notele nu le pot vedea si alti parinti. Asta era doar in capul fetei.
Ai acces la ele pe baza de parola.
Lo_li_ta notele si le stiu copiii intre ei. Multi profesori le mai striga in gura mare. Dar nu se citesc la sedintele cu parintii - ca pe vremuri.
Am evitat pe cat a fost posibil sa o intreb cat a luat x sau y cu toate ca muream de curiozitate.
O intreb doar care a fost cea mai mare nota si cea mai mica.
Am facut o data o apreciere stupida gen aia a putut sa ia 10 si tu nu.
A deranjat-o si mi-a spus.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
ruxij spune:
Nu sunt publice, sunt secrete. Nu se striga in gura mare, se da lucrarea copilului, in liniste, si foaia e cu fatza in jos, sa nu vada ceilalti. Iar pe net intra fiecare in contul sau, nu poate vedea nimeni altcineva, iar acolo ai tot ce vrei sa stii: notele de la fiecare lucrare, absentele, cati bani sunt in contul de mancare (bani pt pranz) etc.
kariguld spune:
mie nu-mi place deloc ideea de meserii dezavuate. si nici nu cred ca o meserie e mai presus decat alta. nu agreez deloc sa transmit asta copiilor mei. de mici le-am spus ca toate meseriile sunt valoroase si importante. chiar si gunoierul, fara el nu putem avea o viata curata.
sub o forma sau alta fiecare parinte aplica metode de a-si determina copilul sa invete. chiar fara sa-si dea seama o face. si nici nu poate fi altfel. copii nu ar invata de bunavoie si nesiliti de mama/tata in vecii vecilor. ei bine, sa nu exagerez, sunt si exceptii. oricum ideea in sine ramane, aceea ca parintele are un rol cheie.
iar comparatiile "pe vremea mea era asa...", "eu cand eram copil faceam si dregeam" iarasi nu au relevanta. acuma nu mai e "vremea mea" si "ce faceam noi cand eram copii/tineri". traim alte timpuri. lucrurile evolueaza de la generatie la generatie.
si ca sa raspund primului post, nu as aplica nici o metoda de constrangere nici daca copilul meu ar fi nevoit sa repete clasa. aici a repeta clasa nu-i o tragedie, nu inseamna ca acel copil e prost. din contra e privita situatia ca pe o sansa. am lasat mereu libertatea copiilor sa aleaga, iar daca alegerea na fost buna/potrivita au vazut singuri. si s-au mobilizat apoi.
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
Lo_li_Ta spune:
Multumesc de lamuriri.
Kariguld, ai dreptate, teoretic nu exista meserii mai presus de altele. Dar nu e neaparat vorba de un top, ci de meserii mai mult sau mai putin placute, mai mult sau mai putin confortabile, mai mult sau mai putin potrivite pt o anumita fire. Adica de a-i sugera copilului ideea ca invatand ia contact cu mai multe domenii si mai ales, isi castiga dreptul de a alege dintr-o paleta mult mai larga. Si ca daca il apuca pasiunea la 35 de ani si isi doreste sa fie gunoier, e simplu s-o faca , cu tot cu studii. Daca e gunoier si la 35 de ani vrea sa devina medic, nu e imposibil, dar impedimentele sunt semnificativ mai mari.
ruxij spune:
Si eu cred ca se pune gresit problema cu "important" si "neimportant". Nu asta ma intereseaza la copilul meu, sa fie important, ci sa aiba o viata mai usoara si suficienti bani sa se poata intretine pe el si daca se poate si o viitoare familie. Nu ma refer la bogatie. Faptul ca ai educatie nu iti asigura bogatia, poti deveni bogat prin alte talente, dar fara invatatura si fara alte talente, ai mai mari sanse sa ajungi sarac si sa ai o viata grea decat dc. muncesti ,esti perseverent si urmaresti niste scopuri in educatia ta profesionala. Iar saracia nu e prea placuta, iti afecteaza si sanatatea si calitatea vietii si tot.
Sigur, problema e mai complexa decat inveti=ai job bun, nu inveti=nu ai job bun, nu orice domeniu de activitate, chiar cu studii superioare, iti asigura o siguranta financiara minima. Aici insa intervin alte aspecte care devin importante in ultimii ani de liceu, ale orientarii profesionale catre domenii lucrative sau nu. Ce parere avem aici? Sa nu dam nici un sfat copiilor? Atunci care mai e rolul nostru ca parinti in a ghida copiii catre niste alegeri favorabile pt ei? Eu cred ca rolul nostru este de sfatuitori si ghizi. Eu mi-as fi dorit ca parintii sa imi fi dat mai multe sfaturi in anumite domenii, as fi dorit sa stiu ce stiu acum si cand aveam 20 de ani, si nu ma refer doar la invatatura, ci si la alte aspecte in viata. Dc. lasi copilul asa singur sa redescopere roata, fara sa ii impartasesti din experienta ta, care e rolul tau? Sigur ca la varsta adolescentei copilul nu te mai asculta dc nu ai format o relatie buna cu el inca de mic. Dar dc. esti norocos sa fi reusit asa ceva, ai sanse sa fii ascultat. Doar ca poti sa si gresesti, asta nu o poate controla nimeni:)
mihaela_s spune:
Vorbesti cu ccc copilul, ii impartasesti experienta ta, ii spui parerea ta...dar il lasi sa aleaga singur. Cea mare a mea e in situatia sa isi aleaga liceul acum. Stam si discutam ore in sir despre ce crede ea ca vrea sa faca, disecam ce drumuri ii deschide mai departe un liceu sau altul, ii spun ce cred eu si pentru ca stiu ca nu ii place matematica si nu e buna la mate, nu insist pe latura asta. Am noroc de o fata care chiar are capul pe umeri si nu trebuie sa insist eu ca poate ar fi mai bine in alta directie decat isi doreste ea...dar oricum as lasa-o pe ea sa ia decizia finala. Stiu, e cu doua taisuri. La sfarsit poate spune ca si tine ruxij, ca de ce nu i-am dat eu mai multe indurmari, poate chiar decizia finala...sau in cazul in care i-as spune eu sau as insista si ei nu i-ar placea mi-ar reprosa ca doar "tu ai spus sa merg acolo". Dar totusi eu consider ca e mai bine ca alegerea sa fie a ei. Intotdeauna. E vorba de ce isi doreste ea. Eu am experienta identica de pe vremea cand eram eu in situatia ei...bine atunci cu liceul era clar, era in '85 si nu existau alternative, era mate fizica daca voiai la facultate. Insa mi-am dorit o facultate care nu avea niciun viitor la vremea aceea, dar daca eu am vrut acolo, m-au lasat. Mi-a placut enorm, regret ca nu am putut lucra in domeniu...dar uite ca am 40 de ani si acum studiez ce mi-ar fi placut cel mai mult sa fac in Ro(nu m-am dus acolo de frica...mea. Ca nu sunt destul de buna sa intru, erau numai 25 de locuri, numai la Bucuresti, era departe de localitatea unde stateam noi...eh, din astea). Se poate la orice varsta incepe o scoala. Nu ca e greu, e foarte greu...la mine asa sunt si conditiile. Dar se poate. Numai sa vrei.
In alta ordine de idei, fata mea face acum practica de care vorbeam mai la inceputul discutiei, nu stiu daca a remarcat cineva...azi a fost prima zi, face practica la un magazin de haine o saptamana, apoi o saptamana la farmacie. Concluziile dupa prima zi? Nu se va face vanzatoare, pentru ca e greu! A aranjat toata ziua haine in raft si pe umerase, a stat mult in picioare, lucreaza de la 10 la 18. Macar stie ce inseamna sa castigi bani, si nu e o meserie banoasa 
. Dar se traieste din ea. 