Dor de Romania....

monabella spune:

Michelle copilul tau e nascut si crescut in sua? Atunci e f. greu sa-l inveti romaneste. hai sa va dau un exemplu practic de diferente structurale intre mine si americani: eram in bucatarie la job dupa cafea si aud doua tipe de la human resources discutind. Una zice ca barabate-su aseara zicea sa ii cumpere o casa lui fi-su. Ea nici vorba sa fie de accord. Ca nu se leaga la cap pe 30 ani sa o plateasca, ca e mare, sa se descurce. Barbate-su zicea, nu ca e investitie, ea nu, ca nu se baga in datorii. Cealalata colega de serviciu o aproba. Zicea, ca fiecare se descurca, gata sint mari. Iar eu stateam si ma uitam la ele: uite vezi asta e diferenta intre noi si ei: in Romania parintii cumpara case copiilor, daca au bani. Toti prietenii mei din Ro au cumparat copiilor apartamente. Similar cind eram eu de 25 ani am primit de la ai mei un apartament. In America parintii gindesc gata ai crescut, afara cu tine, vreau sa-mi traiesc viata. Iata, sintem structural diferiti.

Vauva spune:

Eu nu pot sa inteleg si pace cum un copil nascut intr-o familie de romani sa nu vorbeasca romaneste. De ce i se ia dreptul de a invatza limba maternaEu nu stiu cum e in America dar aici se insista foarte mult ca acasa sa se vorbeasca doar limba materna cu copilul. Fetiza mea are 5 ani, nascuta aici, dar vorbeste atat finlandeza cat si romaneste fara probleme. Mai combina uneori cuvinte din ambele limbi dar totusi le vorbeste pe amandoua si le foloseste in functie de situatie.

msl1 spune:

Vauva, jos palaria pt finlanda daca ei insista sa vorbeasca si limba materna!
aici depinde de parinti ca sa vorbeasca limba materna; dupa cum am mai spus, alte natii chinezi,indieni, vietnameni etc vorbesc cu copiilor doar limba lor materna; unii nici macar nu stiu engleza sau ii intelegi f greu chiar ma mir cum au supravietuit aici nestiind engleza (sau poate sint doar temporar aici nu stiu); indienii tin f mult la traditiile lor, umbla imbracati in hainele lor specifice, au centru unde merg copii lor si invata despre obiceiurile limba lor etc; exista gradinite/scoli cu predare in limba chineza, vietnameza, indiana/spaniola; pt limba romina nu exista absolut NIMIC! unde sa o invete? pe de alta parte eu nu pot vorbi engleza pt ca nu e limba mea, nu ma pot exprima ca in romineste, nu gasesc nici o placere in a citi in engleza ca in ro, mi se pare o limba seacca; mi s-ar parea chiar ridicol sa vorbesc engleza cu copii mei, cu greseli de gramatica si cu acentu meu de balta...
Monabella, exact ca tine, nu m-as intoarce nici eu in ro dar nici aici nu as vrea sa ma prinda pensia; dar mie mi-ar placea o tara nordica cu climatul si oamenii ei; imi place vremea inchisa ploile norii ceata etc, ma faca sa ma simt bine la sanatate; nu m-as duce intr-o tara calda pt ca nu suport caldura...
sa raspund la intrebarea cu dorul si ce imi place mie in tara adoptiva: am mai spus ca nu imi e dor de ro pt ca am avut o viata naspa acolo si nu are de ce sa imi fie dor...ce imi place la america? nu imi place nici aici prea multe da zau cai mai bine ca in ro...imi place ca exista civilizatie si politete cred ca asta ma deranjeaza cel mai mult in ro; ca as avea sansa la un nou inceput daca as avea un pic de ajutor; dar cum nu am ma cam chinui si aici...nu imi place nici aici nici in ro pt ca trebuie sa ai pile si relatii ca sa reusesti in cariera, dar parca tot mai binei ca in ro, zau..

michelle-usa spune:

stai sa inceapa scoala si o sa vezi.

cred ca nu e zi in care sa nu-i repet cand e acasa de nu stiu cate ori sa-mi raspunda sau povesteasca in romaneste.

pur si simplu nu-i vin cuvintele cu usurinta ca in engleza. e poate vb de comoditate sau nu stiu...dar e ceva natural sa vb in engleza atita timp cat traieste si vb engleza atitea ore pe zi.

am observat ca in vacanta, stind cu mine vb mai mai mult...dar totul se duce de ripa cand incepe scoala.

copilul meu a fos nascut aici , dar de cand a avut 2 ani pana la 7 ani am tot fost cate 6 luni in Rom si in ultimi ani am stat 2 ani complet acolo...
ma bucur ca a apucat sa citeasca si sa scrie...desi acum se intimpla ca nu mai face deosebirea. imi spune ca vb in romaneste desi cuvintul e in engleza.
ieri imi povestea ca a jucat footbal si nu stia sa zica "echipa" in romaneste spunea "team"...dar era convins in mintea lui ca "team" se zice in romaneste.

mai citeam in romaneste niste carti de povesti, dar sunt cuvinte, expresii vechi care nici eu nu le mai folosesc: moara(de macinat),cumatre,cojoaca, bunditza etc...care habar nu are de ele.

michelle

mihaela_s spune:

Vauva asa e si in Suedia, se incurajeaza mentinerea limbii materne... fetele au pana si profesor de limba materna ceea ce pe mine ma bucura tare mult. Fetele mele din pacate au numai 40 minute pe saptamana, dar tot e ceva decat nimic...cea mare avea 11 ani cand am venit aici, facuse 4 ani de scoala in Ro deci scrie corect, pana si gramatical doar vocabularul e putin mai sarac dar cu literatura speram sa o imbunatatim. Cea mica avea 4 ani si vorbeste asa cum spune Vauva de fetita ei, mai amesteca unde nu stie cuvantul in romana, dar noi cu ele vorbim numai romaneste, exceptie facand momentele cand au prietene aici.

Noua ni s-a recomandat sa vorbim limba materna acasa, pentru ca limba tarii o invata la scoala fara probleme(asa a si fost). Apoi recomandarea a fost si ca pot invata de la noi suedeza cu accent sau gresit. Le-am dat perfecta dreptate pentru ca stiu din experienta proprie. Mama e unguroaica, din Ardeal. Dar a trait pana la 18 ani in comunitate exclusiv maghiara, a fost la liceu internat maghiar si a fost nevoita sa invete romnana in primul an de facultate cand a dat cu "nasul" de limba romana. In fine, ce voiam eu sa spun ca si acum sunt cuvinte pe care eu le pronunt gresit, cu accentul mamei mele, in romana. Pentru ca asa am invatat :). fetele mele sunt laudate ca vb ca nativii suedeza, fara accent...

Nu judec pe nimeni, dar e pacat sa nu profitati de limba venita gratuit... eu am mai scris la subiecte cu limba materna, poate unele ati citit acolo exemplul unui coleg de al meu jumate american, jumate suedez(mama), nascut si crescut in SUA si care nu a fost invatat de mama lui limba suedeza...venind in vacante aici s-a indragostit de o suedeza si s-a mutat aici...a invatat limba suedeza cot la cot cu noi, cu greu, vb cu accent, cand putea sa o fi invatat foarte bine de copil mai ales ca venea in vacante aici...mai am exemple dar nu despre asta se vorbeste aici si am mai scris exemplele la alte subiecte...

Scuze de off-topic(daca e considerat asa).

monabella spune:

Msl1 cu jobul depinde... nu zic ca pilele nu conteaza dar cel mai important este domeniul si calificarea fiecaruia, in sua.
Din fericire lucrez intr-un domeniu care se cauta (IT) si chiar profesional nu ma pot plinge. Cum prieteni aici am numai romani dar si pe acestia ii vad rar, caci toata lumea e ocupata, eu am ajuns la concluzia ca in sua e f. bine de venit ca sa faci bani.
Poate daca as fi locuit intr-un oras mare sa fi fost altfel, insa in oras mic, pt mine, cel putin, e destul de complicat.
In rest, ca si mentalitate, life style etc, nu ma prea atrage. Dar fireste, e mult mai bine decit in Ro - in orice sens vrei, civilizatie, respect etc.
la urma urmei de asta stau pe forumul asta, ca sa-mi alin dorul de Ro.

mihaela_s spune:

si tot apropo de limba materna, cum spuneam mama e de etnie maghiara. Dar nu ne-a invatat ungureste...din pacate. Aceleasi principii pe care le citesc aici: traim in Ro, la ce le trebuie sa stie ungureste...ei bine, am avut cateva momente in viata cand am "condamnat-o" pe mama ca nu m-a invatat ungureste...

Dorul de Romania...am fost de acord cu Androix, ca imi e dor de tinerete, de locurile amintirilor legate de copilarie, adolescenta, nasterea copiilor...ma uit la fotografii uneori si mi-ar placea sa ma plimb prin locurile prin care am fost, sa le revad. Pe unele le revad in fiecare vara de cand am plecat...si in fiecare vara imi e dor sa revin aici, ACASA. Oameni buni si prieteni am intalnit si in Ro si aici, indolente si nesimtiri si acolo si aici dar recunosc ca aici sunt doar intamplari pe cand in Ro devenise un mod de viata...la care trebuia sa ma adaptez desi nu voiam asta...

mathilda spune:

inseamna ca eu nu m sunt romanca? ca si eu tot asa gandesc. copii sunt mari, le platesc fac. daca pot si atat. la batranete vreau sa am grija de mine ca toata viata am avut grija de copii. ce e rau in asta? nu m bine mananc in rest sau ma plimb prin lume ? copii tb sa faca si ei ceva nu sa astepte sa le ia parintii casa.eu asa gandesc. sper sa fiu in stare la varsta aia sa am grija de mine si sa nu fiu o pavara pt copii. atat. socrul meu a spus ceva- ceea ce a facut el pt copii lui( crescut, educatie etc) nu poate sotul meu sa-i dea inapoi dar poate la randul lui sa dea copiilor lui. dar asta nu inseamna ca tb sa le luam case .

michelle-usa spune:

drept sa spun imi pare bine ca nu mai am acest "dor de Romania". cat il aveam ma facea sa fiu cam intre 2 lumii.
cand dadeam de greu aici, imi venea mereu ideea: "cum ar fi sa fiu in Rom, poate acolo ar fi mai usor...", desi mi-a placut America de cand am facut primul pas aici. am trecut prin multe greutati dar balantza a inclinat tot in favoarea Americii.
Dupa cei 2 ani de "repatriere in Romania"...m-am convins si nu mai am aceste nostalgii.

eu nu cred ca poti sa-ti impui sa te adaptezi sau nu, intr-o tara straina. suntem diferiti si nu e o slabiciune sa-ti fie dor de o tara, locuri, oamenii...mai mult sau mai putin decat altora.

am intilnit oameni care s-au adaptat aici dar si cei care urau fiecare minut de viatza in America...

chestia e ca o data ce ai facut acest pas trebuie sa-i dai "sanse noii tari". iar aceste nostalgii nu fac decat sa fie mai grea tranzitia.

revenim la postul autoarei. da iti e dor e tara...dar poate iti e dor de tara care o stiai, de cea din copilaria ta...aceasta tara nu mai exista. e ca in povestea Tinerete fara batrinetze...






michelle

dulceata10 spune:

Buna.Am citit ce ai scris si ma impresionat.Am locuit si noi in Calgary Canada 2 ani impreuna cu sotul si copii.Am revenit in 2010 eu si copii iar sotul a ramas acolo.Acum este in Toronto si urmeaza sa venim si noi la anul.E ff greu.eu una m-am acomodat destul de greu mai ales ca am lasat aici totul in Ro.Concluzia dupa 2 ani de stat in Canada si doi de cand sunt in Ro este ca dorul iti trece... Aici in Ro lumea este ff rea si invidioasa daca nu le dai cadouri etc iti sunt dusmani.Acum vreau sa plec iar cu gandul ca m-am lamurit si de Romania.Fiecare sunt cu treburile lor si cu greutatile lor.Off..imi e tare greu sa-mi las casa si tot dar voi venii in vizita..aici nu e de trait..crede-ma.Peste tot ti se cer bani,mai ales ca eu am doi copii, fetita la scoala si baietelul la gradinita...dupa ce iti cer si bani vor mai mult iar serviciile lasa de dorit..adica nu le pasa.. mizeria e in toi peste tot si nesimtirea predomina.In Calgary unde am locuit,si pe strada daca mergeam iti zambea cineva si vorbeau ff civilizat..In Ro..mai ca te si injura..Va pupic si va doresc tot binele din lume!(sc pt greselile de ortografie,e tarziu si cam intuneric)pupici