Dor de Romania....

monabella spune:

Mathidla fireste ca nu e nimic rau in cum gindesti. Poate ca amicii mei pot, de-aia isi ajuta copiii. Chiar si tu spui ca vrei sa platesti scoala, daca poti. Asta e un ajutor chiar foarte, foarte mare. Vorbeam de faptul ca in sua in general copiii sint out of the house la virsta de 18 ani iar parintii nu au nici un fel de obligatie fata de ei, ceea ce in Ro nu se intimpla. Scuze de off topic. In Ro un copil la 18 ani e inca dependent de parinti si multi parinti isi vor ajuta copiii sa porneasca in viata, sa nu o ia de la lingura.

columbiana spune:

Monabella, cum e mai bine, sa stimulezi copilul sa pretuiasca munca si sa se puna pe picioare, sa--si croiasca viata proprie sau sa stea cu parintii pina la 30-40 de ani, cum citesc curent si aici pe DC de familii de 6-7 membri (batrini + copii) in apartamentele/cutii din Romania, cu neintelegerile, scandalurile si promiscuitatea de rigoare?
iar apoi atitia batrini pe care copiii trebuie sa-i ingrijeasca si nu mai pot avea o viata personala, la o virsta cind in sfirsit ar trebui sa traiasca si ei, dar nu pot pentru ca au mama/tata in casa cu Alzeihmer, cu alte necazuri de-ale batrinetii?

In Romania jumatate de viata sunt dependenti copiii de parinti, ca apoi sa fie dependenti parintii de copiii respectivi; vieti sacrificate...

prefer varianta de aici; am sa-mi ajut copilul cit am sa pot (am sa-i platesc eu scoala, sa nu aiba datorii, ii las asigurarea de deces, etc) dar sper sa-l vad si pe el facind eforturi sa se desprinda, si in acelasi timp prefer un bloc de seniori la batrinete, sa nu-i fiu lui povara...



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

BalMascat spune:

Baiatul meu de 6 ani (care este nascut in America) vorbeste bine romaneste. Are probleme cand e foarte excitat si se repede la vorba, si o mai da pe englezeste, dar in general lumea se minuneaza de cat de bine vorbeste romaneste. adica nu doar intelege, ci o vorbeste in mod curent. lucru destul de neobisnuit in zona.
acasa nu vorbim decat in romaneste, si in public la fel. mi se pare ca lumea nu e deloc interesata sa inteleaga ce ii spun eu lui, asa ca el stie ca mie trebuie sa-mi raspunda in romaneste (lucru neimpus de mine in niciun fel, ci e automatism creat de cand a inceput sa vobeasca). Daca sa zicem suntem undeva si sunt oameni de fatza, mie nu mi se pare asta o impolitete. nici pe mine nu ma intereseaza ce zic alte mame copiilor lor. si sunt sigura ca nici pe ele, atata timp cat el interactioneaza si comunica cu ceilalti in engleza. nu vad de ce ar interesa pe cei din jur ca-i zic sa-si puna sosetele, sau ca il intreb daca vrea apa, etc, etc.
vara asta am fost pt o luna jumate in Cambridge, MA si am intalnit doar mame "straine de limba engleza" adresandu-se in limba materna copiilor, si nimeni nu se jena. copiii interactionand cu parintii in limba materna, si cu ceilalti in limba engleza. de ce aduc in discutie asta, pt ca nimeni nu se simtea nicium ca se vorbeau si alte limbi in jur de fatza cu ei.

eu am tinut si tin sa vorbeasca romaneste, desi sunt genul de persoana care nu imi place sa merg in Ro, nu am nostalgii dupa vremuri apuse si nu mi-e dor de nimic de acolo. am familia acolo inca, dar ne vedem, vorbim la telefon, suntem in "legatura" ca sa zic asa. am vrut pt ca imi place sa stie de unde venim, si cine suntem.
si pt ca lui ii place mult sa-i povestesc despre noi cand eram copiii, ce faceam, cum ne jucam, unde locuiam....curiozitate tipica de copil.
nu cred ca e vorba de adaptare vs. neadaptare cand ne e dor, sau nu...sau cand ne invatam copiii sa vorbesaca romaneste sau nu.
eu am considerat un avantaj sa stie o a doua limba. si am citit mult despre asta, si cand a avut intarziere de limbaj la 2 ani si facea "speech therapy" mi-au spus toate terapistele cat de important este sa vorbeasca amandoau limbile. ce impact are in dezvoltarea creierului.
pana si cand a inceput kindergarten, mi-au spus sa nu ma opresc din a vorbi acasa romaneste cu el. americanii sunt oarecum nostalgici dupa faptul ca ei nu vorbesc a doua limba. si apreciaza pe cei care o fac.

dar....este un efort si pt parinte si pt copil..... efortul il simt doar eu, lui inca i se pare ceva natural si niciodata nu mi-a zis ca nu ar vrea sa vorbeasca in romaneste, si daca uneori are dificultati de exprimare, ii spun cum se zice in romaneste.
cand citim carti, ii traduc si in romaneste, si apoi i le citesc in engleza.
nu am pretentii sa fie sensibil la poezia romaneasca, desi de exemplu ii place mult poezia "gandacelul"....sau altele. nu vreau sa stie Eminescu, sau mai stiu ce altceva, mioritza
vreau doar sa stie sa se exprime liber in viata de zi cu zi, atat cat poate el, pt ca o face fara niciun efort acum, si am de gand sa mentin aceast lucru in mod natural. fara sa fortez lucrurile.
de exemplu cand facem teme, i le citesc si in engleza si in romaneste, cand are exercitii de facut de genul, two more, ii spun si in romaneste. discutam natural, nu imi cere el sa traduc, ii spun ca poate il intereseaza. si nu e deloc confuz. si facem teme si din manualele romanesti. lejer, nimic greu sau impus. in joaca.
scriu asta pt ca sunt mandra de el

Edip spune:

Ana, a cumpara o casa sau apartament copilului nu echivaleaza cu a nu pretui munca... cand zici ca preferi varianta de aici la ce te referi? varianta clasei de mijloc banuiesc, ca la alte nivele se joaca alt joc.

polux spune:

Balmascat ai exprimat atat de bine ce as fi vrut sa spun eu...aproape cuvant cu cuvant. Singura exceptie este ca eu am fata de 7 ani. Si exact asa si noi, fara nici o fortare vorbim exclusiv romaneste.
Dar nu condamn pe nimeni daca nu o face,fiecare face ce vrea acasa la el si cu copilul lui. Am admirat tare mult aici o tanara nascuta aici, care nu a fost niciodata in Romania, dar care vorbea foarte bine romaneste....si culmea acum s-a casatorit cu un roman...deci ia prins bine limba romana.
In ce priveste dorul de Romania, da exista, dar mult din dorul si nostalgiile mele sunt cred ca si nostalgii ale vremilor trecute...ale tineretii. Punem mult pe seama departarii, dar si in Romania am fi avut multe din aceste doruri.
Dar da, imi e dor de fratii si mama mea, de prietenii de altadata...si cel mai tare imi e dor de sarbatori.
dar si cand merg in Romania exista un dor de state...de ceea ce-mi ofera, de civilizatie si...de un alt fel de a fi si gandi, mai impaciuitor si mai tolerant.

XIO spune:

Ana, asa spui de parca exista aceleasi posibilitati in Romania si in USA dar in Romania oamenii prefera s traiasca pana la 30 de ani cu parintii in casa. :))))))))


**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro

cleo78 spune:

si noi am avut aceleasi dileme acum cateva luni cand am plecat. Si la gradinita, ni s-a recomandat: vorbiti romana in casa, pt ca asta o vorbiti cea mai bine, si va invata copilul franceza de la cei vorbitori nativi. Mi-a explicat ca exista riscul sa invete de la mine cuvinte/expresii in franceza folosite prost (si eu vb prost franceza!) .

Asa ca vorbim romana.

Lali spune:

Nu e nascut nimeni cu stea in frunte doar pentru ca e roman, neamt, englez, etc.

Generalizarea ta insa este oribila dar poate e bazata pe faptul extrem de trist ca ai intalnit doar astfel de romani. Pacat.

cleo78 spune:

nu e vorba ca prefera. Unii prefera, unii nu se pot desprinde psihic, altii financiar. Fiecare caz e unic, fiecare om e unic.

Inca nu am cunoscut strainez care sa depinda psihic de parinti.

olim spune:

XIO multi pot sa se desprinda , dar nu vor.E mai usor sa stai acasa la mama si tata, sa iti spele hainele, sa iti faca mancare sau sa te imrace, chiar daca ai salariul tau, mic si acela.
Stiu multi care cu salar de 300 de euro, stau cu parintii.Nu trebuie sa te muti in casa de 500 de euro chiria, dar gasesti si chirii mai ieftine, sau cum e obiceiul prin Europa multi stau cate 2=3 intr-un apartament si impart cheltuielile.Ori la noi decat sa dea 50 de euro pe chirie mai bine isi cumpara o carpa sau fumeaza un pachet pe zi de tigari.


cleo, si noi tot asa facem, vorbim doar romana acasa.Alex nu a vrut sa vorbeasca deloc anu trecut franceza, asa ca l=am lasat in voia lui, asta dupa sfatul psihologilor si a logopezilor vizitati.Anul acesta se descurca la scoala, ba ma corecteaza si pe mine cand nu pronunt corect, ca asa a ainvatat la scoala!


cat despre dorul de Romania, este dorul despre copilarie si amintirile ei.Anul acesta am fost acasa toti 3, si este prima data cand nu mi-am gasit locul, cand inclusiv al meu sot a asteptat sa ne intoarcem aici,desi acasa avem casa noastra si aici stam in chirie.