Judecata Finala!

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Adriuta, desi poate parea imposibil, fiecare ''jucarie'' din ''vartejul ortodox'' este unic ca si identitate. Ne mantuim separat si fiecare are o cu totul alta cale spre mantuire. Nu se aseamana deloc. Iar Biserica inseamna si crestinii, nu numai clerul si sfintii. Asa incat raportandu-ne la Biserica- si la scrierile sfintilor parinti - putem sa nu avem nici o abatere care apare inerent intr-o prelucrare personala a datelor. De ce? Pentru ca sfintii au fost singurii care s-au putut detasa de lume, si au putut deci privi lucrurile fara balastul pe care noi vrand-nevrand il purtam cu noi in spate. Nu putem cu un dos de palma sa stergem atatea vieti petrecute frumos intru Hristos, si sa le intoarcem spatele celor care chiar vorbeau cu Dumnezeu pentru ca... ''stiu eu mai bine''.... Sau ma rog, putem, dar atunci nu ne mai putem lauda ca avem o raportare concreta si reala la ceea ce numim Biserica.
Si mai e ceva. Atata timp cat accepti ca nu ai tu toate raspunsurile, ca nu esti cel mai cel...este inceputul smereniei. Ori smerenia este inceputul tuturor bunatatilor.

Greieras, de acord: nu faptele singure mantuiesc, nci nu zic asta, DAR, credinta fara fapte e goala. Degeaba cu gura zic daca nu si fac ce zic.... Cu acestea fiind zise, bag seama ca nu ne contrazicem defel ci ne completam.

Katya, parintele Proclu este unul din cei mai batrani pustnici din Romania. Nu este preot de parohie, ci a fost la manastirea Sihastria pe vremea parintelui Paisie Olaru si a pr. Cleopa. Este batran dar face parte din acei speciali sfinti ''vazatori cu duhul" cum ii numim noi. Are o mare putere la rugaciune si in fine, e din ce in ce mai batran. Cat timp mai traieste si se roaga pentru noi va fi bine. Iata despre care www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-proclu-nicau-125878.html" target="_blank">Parinte Proclu vorbesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui greieras

Marius, scuze dar nu sunt sigura unde vrei sa bati cu povestea (care de altfel este foarte frumoasa).



Nu-i nimic. Poate altadata. Este timp pentru toate.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui Katya

Marius, de data asta nu cred ca am inteles povestioara, dar cred ca e 'de bine' ce-ai vrut sa spui, as putea interpreta ceva de genul 'credinta intotdeauna a fost ca la ea acasa in sufletul tau, tu n-ai fost constient de asta decit cind o revelatie ti-a facut-o cunoscuta(omul care pleaca nu stim unde),ei, dar de-atunci ai devenit asa sigur de univers, incit oriunde te-ai afla, esti ca acasa, adica in bine si-n securitate ( ceea ce-i adevarat atunci cind omul il are pe Dumnezeu ,macar in teorie, ca-n practica...atita ne stresam si ne zbatem, ca ne comportam ca si cum am fi singuri din pacate).

Dar n-am inteles cine-i ciinele(asta in cazul in care tu esti omul din poveste).Asa ca tot mai bine e sa ne tilcuiesti tu cele 2 povestioare...

Bine. Pentru prima povestioara omul sunteti voi, cainele este ceea ce doriti sa fiti si sperati sa fiti, iar poteca este una singura care duce intr-un singur loc. Acasa.
Povestioara are mai multe sensuri dar acum asa este ea. Nu am spus ca nu trebuie citita in graba sau poate recitita si nu este lunga. Rareori voi raspunde in mii de cuvinte.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

B.nica, te framanta ceva?
raspunsul e foarte simplu: nu cred ca exita o judecata finala - nu cred ca e un Sf Petru care te asteapta cu toiagu si nici nu vad un Dumnezeu furios care-i arunca'n foc pe pacatosi.
In functie de cata constiinta posezi cam atat de mare e si 'pedeapsa'. Printre putinele citate din Biblie l-am retinut pe 'fericiti cei saraci cu duhul...' si mi se pare f corect.
Ne-am nascut sa invatam, nu ai cum sa faci asta fara sa mai si gresesti, iar daca mai esti si introspect e cam nasol

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adriuta spune:

Cred ca dintr-un punct devedere calea spre Dumnezeu si o judecata buna este simplu de urmat. Basic:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

“Doamne, invata-ne si pe noi sa ne rugam” (Luca 11, 1). Atunci Mantuitorul i-a invatat rugaciunea Tatal nostru (Matei 6, 9-13).

NU am zis niciodata ca nu trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului si deci implicit sfintilor rasplata lor. Dar personal, si repet sunt un crestin ortodox, cred ca am inceput sa exageram putin prin credinta ca sfintii ne pot mijloci calea spre Dumnezeu si rugaciunile noastre vor fi mai bagate in seama de Tatal decat daca i le adresam lor. Da, acel sfant a trait o viata mai curata decat noi, a fost un crestin desavarsit, dar nu cred ca este un raspuns la intrebarile si nevoile noastre sa ma rog lui pentru ca nu el este Dumnezeul meu si nu ma pot inchina lui, icoanei=chip cioplit. Daca cititim putin in istoria religiilor despre imparatul Constantin si imparateasa Elena vom vedea cu alti ochi viata lor. Sfantul Stefan cel Mare si sfant, a ctitorit biserici dar pe de de alta parte a fost un om ...sa zicem normal. Deci aici frati crestini ar trebui sa punem la lucru mintiuca pe care Doamne ne-a dat-o si sa luam aminte. Uneori s-a exagerat si se exagereaza. Imi plac bisericile noastre ortodoxe, ma simt "acasa" spiritual si ma bucur ca s-a ales expunerea si pictarea chipurilor sfintilor pe pereti, pentru ca ei au insemnat si inseamna ceva pentru biserica noastra, dar nu privesc inlacrimata pana la suflet icoana Sfantului Constantin sau a sfantului Stefan.
Da, biserica inseamna adunarea noastra ca si crestini intr-o casa a noastra unde sa ne simtim aproape de El, dar pe de alta parte si multe lucruri in plus. Mie imi plac lucrurile simple si frumoase si cred ca simplitatea este esenta credintei. Daca din tot poti extrage esenta si sa te hranesti cu ea vei fi fericit. Nici cu scrierile bibilice in totalitate nu sunt de acord, nu am citit-o toata dar din cat am citit am indoieli, in parte a fost scrisa de noi oamenii si uneori omul tare partinitor poate fi.
Asa cum am mai zis si ma repet, incerc sa gasesc esenta si sa merg pe calea simpla si dreapta. Recunosc ca in viata m-am inchinat Domnului, fiului Sau, Maicutei Sfinte si Sfantului Anton (care este o poveste mai lunga si nu are rost sa o spun).
Doamne ajuta


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns b.nica spune:

Tala, !
Da, pot sa spun ca ma framanta ceva:ma framanta daca imi traiesc viata asa cum trebuie, daca merit ceea ce am primit de la ea sau de undeva de sus,,daca cele mai apropiate fiinte de mine ma inteleg si atunci de ce ma judeca, probabil pt. ca nu ma inteleg si au alte valori decat mine si asa ajungi la introspectie.
Aceasta postare se dorea o raportare la felul cum isi evalueaza viata acei oameni care se gandesc ca trebuie sa se raporteze la niste valori indicate de religia careia ii da credit si ce gandesc despre momentul cand vor fi in situatia de a se justifica in fata unei instante indiferent care ar fi aceea:acel zeu suprem indiferent cum este numit in toate religiile lumii.

Sunt surprinsa de raspunsurile care s-au dat si nu am curajul sa le comentez pana nu le citesc de mai multe ori.
Cel mai mult m-au surprins acele raspunsuri si cred ca nu am inteles eu bine ca daca este credinta deplina in Iisus nu ai pacate, asta presupunand ca se ignora faptele tale.Ceva nu este in regula cu aceste idei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns b.nica spune:

Adriuta,,tie iti raspund separat pt. ca m-au impresionat f. mult postarile tale si cred ca se apropie f. mult de credinta mea.
Cele 10 porunci sunt calea de urmat dar simtirea/sufletul nostru sunt independente de vointa noastra, ele sunt racordate la Trinitate!Asa cred eu!

Sfintii sunt caile(as preciza:curate, purificate prin suferinta adevarata, atat a sfintilor, cat si a acelora care se roaga lor) prin care putem comunica cu Dumnezeu.In aceasta privinta ai perfecta dreptate si sunt convinsa ca ai avut aceleasi revelatii ca si mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

fac mai mult referire la mesajele lui Marius. Imi plac aceste povestioare, stilul in care au fost scrise dar ca pilda ori ca mesaj lasa loc de f. multe interpretari.

credina, cum o vad eu e clara si simpla.
Crezi sau nu crezi?
Urmezi sau nu urmezi?

Casa de care vorbea Marius pentru mine nu este aici pe pamant. Chiar daca Dumnezeu mi-a dat mai mult decat am visat vreodata, chiar daca ma simt impacata,linistita in patratica mea sau in universul meu.

Aici suntem doar temporar...doar calatorim spre destinatie. Imi place sa citesc Eccleziastul in care spune ca totul de pe pamnat este desertaciune.

Casa mea o consider casa in care imi voi petrece eternitatea.
Iar aici pe pamant nu sunt decat ca sa-mi aleg destintatia. Cred ca asta e scopul existentei noastre.

Cine suntem sau cine vrem sa fim e mai putin important, conteaza sa cunoastem parerea lui Dumenzeudespre noi si ce vrea El ca noi sa devenim.
Noi suntem intr-o continua transformare, dar modelul dupa care ne luam e important.
Revernind la Judecata, Biblia spune ca fiecare va ingenunchi ain fatza LUi Dumenzeu(include deci si necredinciosii) si cu totii vom fi la Judecata, ...dar cred ca Judecata va fi alfel pt cei care cred. Aparatorul nostru este chiar Isus, pe cand ceilalati vor fi singuri sa se sustina.








michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

Referitor la credinta si fapte. Ideea mea este ca da, cand ai credinta si faci pacate (nu le faci voit), ori daca le faci chiar voit si apoi iti pare rau si te straduiesti sa-ti schimbi firea si sa nu le mai faci, asta inseamna ca Duhul Sfint lucreaza in tine.

Faptele sunt importante ca ele ilustreaza schimbarea care a avut loc in tine, ca incepi sa te deosebesti de cei care nu cred.
Cum spunea cineva, daca faptele tale(ca , crestin fiind) - nu sunt suficiente sa te "acuze ca esti de fapt crestin" atunci trebuie sa iti pui anumite intrebari.

Normal ca daca, crezi incerci sa traiesti dupa cele 10 porunci...dar inainte de a le tine si recunoaste a fost credinta.
Se mantuiesc si cei care sunt pe patul de moarte si nu mai au timp de fapte...

Cele 10 porunci oricat de simple ar parea nimeni nu le poate tine cu adevarat, pacate toata lumea face indiferent ca sta pe virful unui munte ...cu totii suntem pacatosi de aceea conteaza in primul rind credinta.

michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Adriuta, imi pare rau ca nu am reusit sa ma fac inteleasa- se pare. Eu nu am spus de rugaciuni la sfinti (desi isi au si ele rostul lor, crede-ma) Spun ca ei au reusit, sunt dintre cei care au avut cu adevarat putere sa-si curete inima de patimi, sunt cei care cu adevarat s-au adancit in smerenie si pocainta.
Deci mintea de care pomeneai ca ne-a dat-o Dumnezeu este un instrument. Ei bine, acest instrument noi il folosim de multe ori gresit pentru ca nu ne-am curatit de patimi, pentru ca privim, sa zicem, prin barna din ochiul nostru si avem pretentia ca vedem curat (atat scrierile biblice, cat si pe Dumnezeu !!!). Ori tocmai aici intervin sfintii, scrierile lor care pot descifra mult mai mult decat poate mintea unui om pacatos in adancul lor.
Una este sa citesti (evident pentru cine poate, ca nu vorbim de silabisire aici) "Paza celor 5 simturi"- Nicodim Aghioratul, alta e sa ajungi la un asa nivel incat s-o scrii !!! E diferenta de la Cer la pamant intre cele doua minti. Adica: a noastra si a sfantului.
Mai este ceva: stii bine cum scrie ca noi ''vedem in ghicitura''. Ei, imi amintesc de pilda din pateric, despre locuitorii in pustie (sfinti), pilda care evidentia rolul acestora. Una e sa fie un pahar cu apa tulbure si sa incerci sa vezi prin el, altceva e un pahar care a stat linistit si s-au decantat toate si apa sa a devenit limpede de poti vedea prin ea. Asta e diferenta dintre noi si sfinti.
Cat despre ajutorul lor, oricine poate scrie o scrisoare presedintelui tarii, dar nu oricine i-o si poate incredinta.... Eu personal cam asa vad problema. Nu am nadejdea ca as fi eu asa de curata si de buna incat sa-mi ajunga direct rugaciunea mea la Domnul (desi incerc zilnic, crede-ma, cu mai mult sau mai putin efort).

Doamne ajuta si sa va daruiasca Domnul sa va regasiti de-a dreapta Sa.

Mergi la inceput