Iul-Aug 11- BV Krissy, Michelle, Veronica75! (84)

crisspy spune:

Anamaria nici eu nu prea ma uit in jurul meu...mai mult acum ma uit pe unde merg ca din cauza burtii ma impiedic frecvent , plus ca Razvi ma tot chema in toate directiile...stii tu

Adra felicitari pentru noptile dormite, asa da.

Anca si tu ai o fetita model...bravo fetelor ...

Sper sa fie si a mea la fel de linistita desi dupa miscarile de trupe din burta nu cred .

Felicia mama curajoasa...eu am inceput sa plang sambata cand m-au luat cateva contractii si mi-am dat seama ca nasterea naturala nu cred ca e de mine...asa ca chapeau

Mai stie cineva ceva de Krissy?

Crisspy, fericita de Razvi si 38 sapt Andra - Maria

AMR 2 SAPTAMANI

Laura13 spune:

Laura13 spune:

pentru cine are chef si timp, in continuarea povestii lui Dani, urmeaza povestea sarcinii si a nasterii lui Alex


Si anii au trecut si Dani a crescut. Si l-am iubit si il iubim, azi mai mult ca ieri si maine mai mult ca azi.
Si intr-o seara, prin primavara lui 2010, dupa rugaciune, Dani spune: „Doamne Doamne, te rog da-mi si mie un fratior sau o surioara”. Am ramas amandoi uimiti, deoarece niciodata nu am discutat cu el despre frati/surori, desi noi ne propusesem sa mai facem un copil.
Am crezut ca e o „faza” sau ceva spus de un copil mic care nu isi da seama exact ce spune. Dar mai tot timpul cand vedea cerul (asa se gandea Dani la DD) rugamintea revenea … un fratior sau o surioara.
Am vorbit cu Florin si ne-am hotarat sa incercam, atat pentru el cat si pentru noi, convinsi fiind ca anii treceau si nu am mai fi facut al doilea copil daca lasam sa treaca prea mult timp.
In august 2010, dupa concediul de la mare, ne-am pus serios pe treaba. Prima luna si prima intarziere, nu de o zi, ci de 7 zile. Totusi, dupa 7 zile mi-a venit ciclu … am suferit mult, deoarece in mintea mea am fost gravida in cele 7 zile.
A trecut si luna septembrie, UM pe 02 octombrie. Urmatoarea menstruatie trebuia sa vina pe 30 octombrie. In ziua aceea m-am certat cu Florin si am iesit la o plimbare sa ma calmez. Nu stiu de ce dar afara fiind, cu 10 lei in buzunar, m-am gandit sa ma duc sa imi iau un test.
Am urcat, am facut testul si … surpriza … 2 liniute roz. Primul caruia i-am spus a fost Dani, offf, cum s-a bucurat puiul meu si ma tot intreba cand vine si cat e de mic si cum e acum. Impreuna i-am spus si lui Florin … primele lui cuvinte au fost: „trebuie sa te lasi de fumat”.
Asa au inceput cele noua luni … au fost, pe de o parte lungi, pe de alta parte scurte. Lungi au fost pentru ca au fost mai grele … greata, dar numai seara si cu greu reuseam sa vomit, alergie pe fata si piept, apoi tusea seaca ce a dus la contractii dureroase la 25 de saptamani, apoi analizele de anticorpi antiRH gresite, apoi doctorita ne-a anuntat ca bb va avea probleme cu piciorul drept, apoi suspiciunea de TBC a lui Florin, intarzieri periodice in crestere, sinuzita de sarcina … 9 luni ce par a fi tare lungi. Pe de alta parte toata sarcina m-am gandit ca, probabil, va fi ultima oara cand voi simti un bb in burta, cand ma va lovi cu piciorusele … si au trecut ca vantul. In toate cele 9 luni Dani a fost extraordinar, mi-a pupat burtica, i-a vorbit, a mangaiat-o si mereu ma intreba cand vine fratiorul lui.
BB a avut tripla circulara de cordon, apoi cu cateva saptamani inainte de nastere a ramas dubla. Si am hotarat ca, pentru a nu risca nimic cu bb, voi opta pentru cezariana, ramanand totusi deschisa portita de nastere natura daca ar fi disparut circulara. Am stabilit cezariana cu doctorita mea pentru data de 4 iulie, la ora 11.
Pe 30 iunie m-am dus la un ultim ecograf, la doctorul Lazar, doctorita mea fiind plecata. Si vestile au fost rele: in urma ecografiei doctorul a concluzionat ca este meconiu in lichid, drept pentru care mi-a recomandat cezariana cat de repede se poate. O! Ce-a fost in sufletul meu … Dani era pe drum, venea de la bunici pentru intalnirea cu fratiorul lui … am decis sa mai stau o zi cu cezariana ca sa ajunga si Dani acasa, sa mai stam o seara in formatie de 3, sa mai dorm o seara cu el si sa pupe burtica dimineata inainte de a pleca la spital.
Si asa s-a stabilit: 01 iulie, ora 10.

Dimineata am plecat plangand la maternitate, de frica, de tristete ca voi face cezariana, de griji … ce era in sufletul meu numai eu stiu.
Am optat sa nasc la spitalul particular, deci primirea si felul in care am fost tratata pana sa intru in sala a fost impecabil.
La ora 10 si un pic m-au luat sa imi faca anestezia, mi-au pus sonda, au ridicat paravanul, doctorul mi-a facut din ochi si au inceput. Nu tin minte foarte mute, tensiunea mea a scazut brusc la 6, stiu doar ca totul se invartea in jurul meu. Dupa nu stiu ce medicamente mi-am revenit, dar inca nu il auzeam pe bb … si am inceput iar sa ma panichez … trebuia scos in max. 5 minute, iar mie mi se parea ca trecuse o vesnicie.
La un moment dat il aud pe doctor: „ti-am spus ca e dubla si o ansa e pe ochi”, a venit o asistenta si m-a impins o data f tare pe burta si … am auzit niste tipete. Foarte, foarte puternice, primele tipete ale puiului de om care statuse ascuns in burtica mea. Nu l-am vazut, l-au luat sa il curete, sa il cantareasca (3.050gr), sa il masoare (50 cm) si sa il infese, intre timp eu plangeam si radeam in acelasi timp. Si asa, infasat, mi-am vazut pentru prima data copilul … plangea atat de tare. Mi l-au adus aproape de mine, am pus mana pe el si l-am pupat pentru prima data … n-am sa uit niciodata in viata mea senzatia de moale si de cald … era atat de moale si atat de caldut … iar atunci cand l-am pupat s-a oprit din plans de parca ar fi stiut ca eu sunt mamica lui. M-au lasat prea putin timp sa il pup, l-au luat repede … a fost prea scurt timpul.
Restul nu conteaza, operatia, anestezia, de fapt cand a trecut anestezia, calmantele, durerile … ce conteaza astea cand dai nastere unei minuni, unei comori, unui ingeras venit printre noi? Ce conteaza cand nasti un copil, cand vezi o minune a lui D-zeu cu ochii tai? Ce conteaza cand ajuti la infaptuirea unei minuni?
Nu am sa uit bucuria din ochisorii lui Dani cand l-a vazut prima data pe Alex … sunt imagini si momente din viata care se lipesc de sufletul unei mame. Nu e nimic mai frumos in viata decat dragostea dintre copiii mei, dragostea dintre frati!
Am acum doua motive sa ma trezesc dimineata, am doua motive sa zambesc cand sunt obosita sau necajita, am doua motive sa ii multumesc lui D-zeu zi de zi! Viata mea e de doua ori mai minunata!
Ma rog la D-zeu sa fie sanatosi ei si noi sa fim sanatosi pe langa ei, ma rog la D-zeu sa ne ajute sa fim o familie unita, sa ne ajute D-zeu sa ii crestem mari si sa ajunga OAMENI MARI, sa se iubeasca, sa se ajute, sa fie frati si o familie toata viata.
Va multumesc copii ca ati ales familia noastra, va multumesc ca ne intregiti, va multumesc ca sunteti ai nostrii. Mami si tati va iubesc, azi mai mult ca ieri si maine mai mult ca azi. Orice ne va pune viata in cale asta nu se va schimba niciodata.