Ne rugam pt VICTORIA - M&M mai-iunie 2008 (196)

Victoria_mami spune:

Lumi, ii respectam dorinta, sigur. Desi, nu e corect pentru noi, e ceea ce isi doreste ea. Nu despre noi e vorba aici (decat in momentele egoiste), ci depsre ea si ce isi doreste ea si ce decide ea. Da, e lucida, e o femeie foarte inteligenta, stie exact care sunt riscurile si ea e pregatita sa si le asume.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Luminel spune:

Lumi si zulufina Elena Cristiana (26.05.2008)

www.onetruemedia.com/shared?p=733a9f9f274d6633afc942&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montaj

Oarec cum ati fi reactionat voi la urmatoarea faza: tocasem leusteanul pentru ciorba si intr-o clipa cand nu stiu dupa ce ma uitam, vine Cristiana si mi-l arunca pe jos si fuge, nici n-am vazut-o, eu cautam leusteanul pe masa...credeam c-am innebunit
pai sa nu-ti vina s-o...
stati linistite, nici n-am atins-o...dar eram curioasa cum ati fi reactionat voi

cleo78 spune:

ii dau servetele sa stearga de pe jos. Ca e rusine ce a facut si sunt suparata si nu mai am ce pune in mancare.

Nicole1980 spune:

Desiree - imi pare asa de rau sa aud de necazul vostru. Nu pot sa dau sfaturi, dar iti doresc multa putere sa treceti si peste aceasta grea incercare.

in 16+ si mami de David 16.06.2008
Evolutie David

Bebe David Adrian 16.06.2008
Evolutie Bebe

Simonix spune:

Desiree - merci de incurajari :) Sper sa fie bine. Iar voua - ssanatate, sanatate sanatate

Cleule - hai mai fii serioasa, stresul nu are nimic de a face cu facutul de copii - stiu nenumarate fete care au ramas gravide in momente cu adevarat stresante in viata lor (deces parinti, pierdut de jobi etc) Eu nu cred in faza cu stresul, daca e sa fie sarcina, este si se prinde si piticul e sanatos in orice condittii. Noi efectiv avem oaresce probleme, ceea ce e normal avand in vedere ca ne apropiem vertiginos de pragul de 35 de ani :) Si este stiut ca sansele scad dupa, in plus, daca mai ai si niste probleme sansele se duc spre zero Asta e adevarul - ce sa fac daca nu am facut plozi mai tanara Si asa ma mir ca Robert a iesit din prima, eu mai auzisem de la doctori faza cu "dvstra nu prea puteti ramane gravida" dar nu i-am dat importanta, pentru ca eu nu prea mi-am dorit copii pana a facut Robert 1 an

Simona cu Robert

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

Victoria_mami spune:

Nicole Simonix

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Lorich spune:

Simonix stresu ca stresu' la modul general, dar inversunarea pe ceva, fixarea, eu zic ca e un stres de ala care nu ajuta; uite...nu te mai gandi, pleci in vacanta forget about bb2. (desiiii...uite la tine alta e pb, c atu ramai, dar pierzi..hmmm, ce zice dr. de asta)

Lumi la faza aia il certam, si-l puneam la colt. Deci la faze de astea chiar nu-mi vin "porniri spre bataie"...
Sa vezi faza: procur eu cu greu sampoane pt bebi din Anglia, ca-s fara parabeni si ff ieftine si intr-o zi Robert facea singur baie, ca el sta cu orele, noi il mai controlam din cand in cand. La un mom dat vad ca a golit un intreg tub de sampon (500g) in apa. Am innebunit, dar zau nu e motiv de lovit, mai ales ca era vina mea 1. ca l-am lasat singur si 2. ca a avut voie sa se joaca ce alte recipiente de sampon (goale, normal), de unde sa stie el ca ala contionea "sampon pretios" si nu apa. Deci, ce-am facut: am tipat la el, l-am scos, l-am certat si i-am zis de 1000 de ori ce a gresit. Desi, sincer, eu gresisem mai mult.

sau ieri cu faza cu creionul - ma intreaba ta-su daca l-am pedepsit. i-am zis ca i-am confoscat creionul verde, i-am zis ca daca mai face asa ceva va fi pedepsit, dar nu l-am pus eu la colt. De ce? pt ca a recunoscut, a spus adevarul si chestia asta e importanta, vreau s-o stomulez nu s-o inhib.

Mama, ce vorbarie pe mine, nici nu s evede ca n-am dormit nicio ora legata azi noapte. Fug sa bag nasu adanc in cana de cafea.

Doloress spune:

DESIREE- multa sanatate soacrei. Decizia, egoista sau nu, e a ei, trebuie cumva sa va impacati cu ea. Poate asta isi doreste, cine stie. Bunicul meu, paralizat de 11 ani, la un moment dat a refuzat sa-l mai ducem la spital la o criza (facea crize dese, ceva la rinichi, il duceam la spital si in 2 zile era OK). La un moment dat a refuzat sa mai mearga si in urma unei astfel de crize a murit. Pot zice ca a murit impacat, asta i-a fost dorinta. Noi eram mici, mici, aveam vreo 10 ani, poti zice ca a fost egoist ca ne-a parasit prea repede, nu a apucat sa ne vada mari, crescand, maritate, cu copii, etc, dar a fost decizia lui si i-am respectat-o pana la urma.Stiu ca tu care lupti pentru viata Victoriei de atata vreme esti oarecum descumpanita sa vezi asemenea reactie, dar la oamenii batrani si bolnavi nu e de mirare. Sa gandim insa pozitiv, sa speram ca va fi bine!

Doloress spune:

Inainte de Kevin mi-am pierdut cumpatul si-am vazut negru in fata ochilor odata si am zis ca nu niciodata nu se va mai intampla, tot asa, vazand fatuca aia mica si speriata, lipsita de aparare. Ma tot gandeam daca prin absurd Dumnezeu ar fi facut copii mai mari si mai puternici decat noi? Si daca am fi fost altoiti asa de ei, cand nu le-ar conveni ceva? Oare cum m-as simti eu?
Dupa Kevin s-a mai intamplat insa de cateva ori, ajunsa fiind la limita rabdarii. Si la fel de oribil m-am simtit mai apoi.

Am citit ca numai cei care nu au primit in viata lor o palmuta, nici cand erau de 2-3 ani, numai aceia intr-adevar nu au porniri de genul asta. In rest, cei care am fost altoiti cu cate o palmuta "nevinovata" la fund, avem pornirea asta. Si eu am crescut cu ideea ca mama nu m-a batut niciodata. Pentru ca amintirile de la 2-3 ani nu se pastreaza in constient. Dar in subconstient raman pentru toata viata. Am descoperit cand mama a stat la mine si ii mai tragea lui Patrick cate una la fund. Si atunci am intrebat-o daca si mie imi dadea tot asa, in perioada crizelor de 2-3 ani. Si mi-a zis ca da, dar asta nu se cheama bataie. Deci LUMINEL - sincer cred ca si tu la randul tau ai primit palmute la fund, dar nu ti le mai aduci aminte. Subcontientul tau insa si le aminteste perfect si cand se intalneste cu acelasi tip de problema tinde sa-ti trimita acelasi raspuns, acelasi mod de rezolvare a conflictului. Deci au dreptate cei care au facut studiul respectiv.

Normal, exista abuzuri mult mai grave pe lumea asta, dar ideal ar fi sa incercam sa inlaturam orice urma de violenta in relatiile dintre noi. Eu recunosc ca nu sunt in stare pe deplin, ca mai urlu, mai trantesc, si mai si altoiesc copilul din cand in cand. Dar apoi imi cer mereu iertare si ii zic ca am gresit. Si taica-su ma enerveaza cateodata de mor, imi vine sa-l plesnesc si totusi ma abtin, de ce as face-o cu un copil, lipsit de aparare?
In fine, la noi e clar ca nu da nici un rezultat, decat ca eu ma calmez pe moment. Pe termen lung va invata doar sa se fereasca si sa se ascunda de mine, asta e singurul rezultat al palmutei pe care il vad.

LORCH - la 2-3 ani copii sunt extrem de egoisti, ei nu inteleg efectiv de ce ar trebui ei sa se opreasca din jocul lor ca sa satisfaca nevoia altuia, fie chiar si a surioarei mult iubite. Inca nu au capacitate de empatie. Poti incerca eventual sa-i prezinti avantajele iesitului afara, sa il lasi sa-si ia masinuta sau cu ce se juca el si sa se joace cu ea in parc, etc.

Si eu am un exmeplar extrem de incapatanat. Dar violenta, fizica sau verbala, la el nu da nici un rezultat.
Fug ca trage de mine, unul la stanga, unul la dreapta...

aldaesme spune:

Salutare!

Nadia imi pare rau pentru situatia in care e soacra ta. In urma cu 3 ani deja bunica mea a facut un infarct imediat dupa ce au depistat ca are diabet. Nu mai tin minte ce i-au recomandat doctorii insa stiu ca au spus ca indiferent ce va murii. Tin minte si acum cum m-a sunat mama si mi-a spus ca bunica e pe moarte, ca nu mai are nici o sansa, ca sta ca o leguma in spital, ca e la intensiva, ca pana la urma a paralizat pe jumate din copr, etc.

Dupa cateva zile mama imi spunea ca bunica se simte mai bine dar doctorii nu ii dau nici o sansa. Mama se pregatea de ce e mai rau o ruga pe bunica sa accepte sa vine preotul sa ii citeasca nu stiu ce aia de se citeste pentru cei pe moarte. Bunica i-a spus ca vrea sa se spovedeasca dar nici sa nu auda de alte citiri.

Bunica mea traieste, intre timp a avut doua operatii drept minore, dar operatii. Nu e nici paralizata. E drept nu mai e asa vioaie ca mai demult dar face placinte si sarmale, isi zugraveste casa si are grija de trei gaini. Locuieste de la pastia pana inainte de Craciun singur ala tara, peste iarna sta la oras la matusa, ca iarna e grea la munte. Are 78 de ani si imi vine sa ii iau de gat pe medicii aia care ii ziceau in fata sa isi mute gandul de la viata ca va muri. Are diabet, reumatism, psoriazis, dar traieste si traieste frumos fara a fi o povara.

Acu'discutia cu abuzul...ati remarcat nu e asa ca e ciclica? In fiecare an cam pe vremea asta o readucem la suprafata. Eu nu sunt deacord, la modul personal cu lovitul, cu datul palmei, urecheatul si alte din astea. Inteleg insa ca fiecare isi cunoaste copilul si situatia mai bine si stiu ca fiecare face cum e mai bine pentru situatia lui. In copilarie am luat batai cu duiumul si de multe ori pentru motive complect aberante (exemplu: clasa a patra, tema la matematica...100 de probleme pe zi ca eram intre olimpici. Nu stiu ceva si ma duc sa intreb pe ala mai mare...ma poti ajuta... pif, paf, puf, cum adica, aste atre'sa le stii...bla bla bla...si asa m-am ales si cu pifa paf puf si cu o cearta de zile mari), de aceea nici nu pot cocheta cu gandul sa imi lovesc copilul. Cu toate astea am de lucrat serios la ton, fiindca uneori imi cam ridic vocea (da'tare, nu asa putin) la fatuca si vad ca se sperie si evident momentul urmator sunt plina de remuscari...dar degeaba...calul plecase. Eu nu cred ca bataile m-au facut mai rea, mai abuzatoare si imi amintesc de ele ca de un exemplu negativ. Insa ce m-a marcat si simt si in ziua de azi au fost certurile alea cu urlete animalice...alea cand in sinea mea ma gandeam "mai bine ia cureauau aia si bate-ma". Si in ziua de azi mi se schimba instantaneu tensiunea daca cineva isi ridica tonul prea tare la mine si se pare ca asta fac si eu, daca nu mai pot cu explicatul ridic tonul...si nu vreau. Uneori, din pacate nu totdeauna, reusesc sa imi intorc spatele si sa fug inainte sa urlu...cum spun insa, nu totdeauna si ma umple de remuscari.

Sunt fan studii insa din alea facute corect si ca lumea. Sunt curioasa cate din studiile astea au urmarit copii care au primit din cand in cand o plama la fund de pe vremea cand le-au primit pana cand acesti copii la randul lor au devenit parinti. Tind sa cred ca niciunul. Studii care se bazeaza pe amintiri, pe extrapolari, pe predictii sunt destul de putin credibile. Sa extrapolezi de la copii foarte abuzati fizic si psihic la copii care au vazut din cand in cand cate o palma la fund e o greseala enorma. Am sa merg mai departe si am sa spun ca eu cred ca defapt faptul ca din cand in cand imi ridic tonul prea tare la fata mea reprezinta abuz mult mai serios decat palma aia pe care ma abtin sa i-o dau. De ce? Fiindca este stiut ca abuzul psihic lasa urmari mult mai serioase in caracter si suflet decat abuzul fizic nu doar la copil ci si la adult...ma refer la faptul ca un adult abuzat psihic (cand e adult) isi revine mult mai greu decat un adult abuzat fizic. Asta din cauza ca pentru noi ca oameni sufletul e cel care ne defineste si ranile acolo provoaca dezastre.

Nu pledez pentru o plama la fund, dar cred ca piatra in nici un caz nu poate fi ridicata de nimeni...


Esme