Am nevoie de psiholog?

Buna, dragelor!
Vreau sa rezum doar in cateva cuvinte starea mea care persista de cateva luni. Dupa nasterea celui de-al doilea copil am fost mai mult "sechestrata" in casa.Am trecut si prin depresia postnatala, dar acum ma gandesc oare nu cumva, fara sa-mi dau seama, inca mai "zac" in ea?Al doilea copil are aproape 1 an, cel mare 3 ani, iar eu sunt cu amandoi acasa.De cateva saptamani atmosfera din casa e destul de tensionata si stiu foarte bine ca e din cauza mea.Ma revolt din orice, incep sa ridic tonul tot mai des si din pacate se mai intampla si in prezenta copiilor.Chiar detest sa fie martori la scenele mele de nervozitate.Ce sa fac?

accept92 spune:

Cred ca un ajutor cu copiii (macar ocazional) si-ar face simte efectele benefice mult mai repede decat un psiholog.

si_monna spune:

nu stiu daca ai neaparat nevoie de un psiholog, poate de un pic de ajutor, o seara libera numai tu si sotul... o iesire din rutina. e ceva normal starea prin care treci tu. eu am avut norocul sa nu o traiesc. am avut ajutor in prima luna dupa nastere, plus sotul care e sprijinul meu constant.
iti recomand mai degraba sa incerci sa iti ridici moralul cumva, eventual un rasfat la coafor, manichiura, un masaj... nu stiu, ceva ce iti ridica moralul si te relaxeaza. daca nu ai nici un rezultat, exista remediile homeopate care ajuta corpul sa se vindece singur. sunt din plante, si eficiente. eu imi rezolv asa o problema ginecologica si nu numai, ramasa dupa nasterea copilului, de acum 6 luni. si se vede progresul dupa 1 sapt de tratament.
succes!

rrox3 spune:

Laly ce s-a intamplat acum cateva saptamani? Ce crezi ca a precedat starea tensionata despre care vorbesti?

Cum ai resimtit tu perioada asta de mamiceala la domiciliu? Cat va mai dura?

Un psihoterapeut iti poate fi de ajutor. La fel si un ajutor cu copiii. Nu se exclud reciproc, din contra.

CorinaDani spune:

laly, de unde stii/esti sigura ca ai depasit depresia post-natala ?
copilul cel mic are aproape 1 an, iar starea ta persista de cateva luni. eu cred ca nu ai iesit inca din aceasta depresie. iata un fragment dintr-un articol, de pe un site medical :

"Fara tratament, depresia post partum poate dura aproximativ 7 luni si poate continua peste un an. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.

Consultarea medicului pentru acest tip de simptome duce la alegerea unui tratament potrivit. Medicatia antidepresiva si terapia cognitiv - comportamentala s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea si terapia suportiva sunt considerate tratament de prima linie pentru depresia postpartum de la usoara la severa. Femeile cu depresie usoara beneficiaza mai mult de pe urma consilierii decat cele cu depresie moderata sau severa la care se combina consilierea cu tratamentul antidepresiv.
Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ:
- consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca si medicatia pentru depresia usoara. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri
-medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii.
Durata tratamentului

Antidepresivele se administreza de obicei cel putin 6 luni, mai intai pentru tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea recaderilor, medicul poate recomanda continuarea tratamentului timp de un an, inainte de a considera intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen lung pentru femeile care au avut trei sau mai multe episoade depresive in trecut. "

din putinul scris de tine, inteleg faptul ca nu ai un ajutor (permanent sau ocazional), astfel incat sa poti evada 1-2 ore de acasa, la un coafor, la cumparaturi, la o cafea cu prietenele.

in alta ordine de idei, poate nu ar fi rau sa-ti faci cateva analize medicale. e posibil sa ai un dezechilibru hormonal, probleme cu glanda tiroida sau carente de vitamine/minerale.

orice decizie vei lua, e important sa stii ca te poti baza pe cineva, sa te ajute sa treci cu bine peste aceasta perioada. ai o astfel de persoana langa tine ?

sileriki spune:

ai nevoie de un ajutor , de o mama sau doua de niste surori , trebuie sa iesi un pic din cotidianul tau cum iti zic si fetele cateva ore ,
nu face bine ca persisti de atata timp cat zici tu ,
iti doresc tot binele din lume

Laly2010 spune:

Va multumesc tare mult pentru raspunsuri si sugestii!
Accept, Si_monna, Sileriki, aveti dreptate!Am nevoie de putin ajutor, dar deocamdata nu l-am gasit.Parintii si socrii mei nu ne pot ajuta prea mult, nu au prea multa rabdare sa stea cu cei mici.E atat de evident acest lucru incat nici nu le solicit prezenta doar pentru a sta cu cei mici.Decat sa ma izbesc de diverse motive din partea lor, prefer sa nu lansez invitatia pentru acest scop.In iarna, de exemplu, sotul meu a trebuit sa invete pentru un examen, o avansare, si am solicitat prezenta soacrei pentru 2-3 zile, iar raspunsul m-a frapat realmente; a spus ceva de genul "e foarte frig afara, iar eu sunt friguroasa si racesc repede!" E adevarat ca sta la 70 km de noi, dar sunt mijloace de transport, nu? In fine, nu mai dezvolt subiectul asta, ca-mi amintesc de prea multe neplaceri.
Rrox, ceva concret concret nu s-a intamplat, nu ma pot agata de vreun eveniment care sa fi determinat starea mea de nervozitate si agitatie sau chiar o stare de depresie ascunsa.Mamicela la domiciliu stiti voi cume e, zilnic aceleasi treburi gospodaresti, aceeasi rutina, dar placuta, pentru ca faci ceea ce faci pentru copii.Eu nu am dormit in ultimele luni prea mult, cel mic mai incurca ziua cu noaptea si sunt destul de obosita si fizic.Am "luptat" din rasputeri sa alaptez, iar intr-un final am reusit sa fac acest lucru cat am dorit.Acum ma gandesc si la o posibila varianta de nevindecare a depresiei postnatale. Eu in prima saptamana de la nastere plangeam din orice, stiti voi cum e, iar dupa aceasta perioada mi-am impus sa nu mai plang, sa fiu optimista, dar oare nu-mi negam eu depresia postnatala?A urmat o perioada in care simteam ca-mi vine sa ma descarc prin plans, dar nu o faceam, pentru ca nu doream sa ma stresez prea mult si , in mintea mea, sa nu mai pot alapta. Eu , de-alungul vietii, ma mai descarcam prin plans, era ca o eliberare, acum tare as vrea sa o mai pot face, dar nu-mi iese, pur si simplu nu-mi vin lacrimile, parca s-au impietrit.
Corina, nu sunt sigura ca am depasit depresia postnatala, ma tem ca am negat-o sau cine stie, poate a reaparut.E posibil?Am citit in articolul postat de tine ca poate aparea recaderea in depresie.Adevarul e ca nu pot spune cu certitudine daca e depresie sau doar totul deriva din oboseala acumulata in ultimul an. Da, am o persoana care ma ajuta sa trec mai usor peste momentele astea tensionate si ma sustine, e sotul meu.

si_monna spune:

e f posibil sa nu fi depasit depresia postnatala. oricum, ai nevoie de ajutor. si bunicii astia... nu au rabdare sa stea? e frig afara? nu-si iubesc nepoata? cum sa nu stea cu ea? off, doamne...
pai d c incurca ziua cu noaptea? aprinzi lumina noaptea? il tii de vb pe bebe?

rrox3 spune:

Laly nu e neaparat vorba de depresie postnatala, ci simplu: depresie. Dupa nastere suntem mai vulnerabile, e un moment in care se pot declansa eventualele probleme acumulate. Noua responsabilitate atarna greu in balanta. Inteleg ca te-ai straduit sa te focusezi pe copilas, era firesc, era prioritar. Acum, cand deja e mai mare, nevoile tale personale - ignorate in tot timplul asta - isi fac loc in constient. Isi cer dreptul de a fi ascultate si implinite. Nu le ignora, nu or sa dispara.

Ce parere ai despre o gradinita? Sunt destule care au si grupe pentru micuti de 1-3 ani. Daca o alegi cu grija poate fi ceva foarte bun in viata copiilor tai si gura de oxigen de care ai tu nevoie.

Sunt sigura ca ti-ar folosi si o terapie. Nu e nevoie sa fi bolnav cu adevarat ca sa apelezi la o terapie. E suficient sa intampini niste probleme care sa-si debalanseze echilibrul. Un ajutor de tipul asta e ceea ce ai nevoie acum ca sa-ti regasesti echilibrul. Daca se poate si fara? Probabil ca da, dar de ce sa nu alegi ce e mai bun pentru tine?

anca_nicolae spune:

Buna!


Eu cred ca a venit momentul sa ai un job, pe langa "viata de mama". Probabil, ceva din interiorul tau simte ca ai putea sa te exprimi/ sa existi, pe mai multe planuri.

Fetele ti-au scris mai sus despre mici alternative, insa sfatul meu este sa te gandesti la un servici. Desigur, asta nu va elimina sfatul cu micile rasfaturi :)

Pana la psiholog, cred ca este ok ce ai scris aici. Ofera-ti cateva zile/saptamani si vei vedea de vei gasi vreo noua cale, sau macar vreo reinventare a perceptiei tale despre fercire/implonire/viata ok. Abia dupa acest timp merita sa mergi la un cabinet de specialitate.

Te asteptam,
noi de pe aici si eu, anca.

Poze cu noi

Veronica-Elena 13 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Wildorchid spune:

Laly, este foarte bine ca ai scris aici.
Asta inseamna ca doresti sa transmiti ce simti.Evident ca tu iti cunosti cel mai bine nevoile.Daca simti nevoia sa mergi la un psiholog/psihoterapeut, fa-o.Daca nu, rupe putin ritmul, iesi un pic mai mult, gaseste macar o 1/2 de ora pe zi pe care sa ti-o acorzi tie.Rasfata-te si bucura-te de minunile din jurul tau.Pare greu, dar uite ce frumoasi sunt...si sunt ai tai...

Emma 24