Intoarcerea

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Androix spune:

cu pensii de 1500 de lei doi pensionari s-ar descurca foarte bine si la bucuresti.

Intoarcerea la casa in paragina pe care o repara si la terenul parloaga din care incep sa creasca rosii cat pepenii e un scenariu de film motivational dar putin probabil.
Intoarcerea nu neaparat la tara dar intr-un oras de provincie este cea mai proasta idee pe care o poate avea cineva ramas fara loc de munca. Pentru ca realist vorbind, nu toti bucurestenii(sau din alte orase mari) naturalizati au venit de la tara ba as spune ca dimpotriva marea majoritate vine din orase de provincie unde poate ca tot la bloc au stat, iar lipsa de locuri de munca si de perspective i-a impins catre orase unde e mai lesne de gasit ceva de lucru. E ceva natural si se intampla peste tot in lume. Cine are tara unde se poate intoarce, da face foarte bine ca se intoarce sa traiasca la tara decat sa moara la oras, logic.
Despre cine vorbim aici? Despre cei adusi cu forta de la tara ca sa fie forta de munca in vreun orasel infiintat de Ceasusescu si care acum, dusa dracului industria locala, fac foamea sau naveta in orase apropiate ca sa poata pune ceva pe masa? Sau de cei veniti din proprie initiativa de la revolutie incoace, veniti la studii si ramasi fie direct pe joburi sau in cautare?

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Rufus spune:

Edip, deosebit articolul. Mi-a mers la suflet. Totusi, englezul ala este un om deosebit, nu cred ca fim multi ca el. Sunt convins ca frumusetea vietii lui ascunde multe etape nu la fel de roz, prin care nu pot sau nu stiu multi sa treaca.
S-o iei de la zero e greu, desi sunt sigur ca, in disperare de cauza, se poate.
Sa ai o suma de bani e si mai bine, iar un venit lunar cat de mic te ajuta. Dar, pana la urma, tot munca te tine la suprafata.
Munca nu e chiar sperietoare. Doar bolnav incurabil, sau cu deficiente fizice grave nu poti munci. Si te poti si imbata intr-o zi, iar a doua zi sa ai capul mare...pentru ca viata are alt ritm la tara.
Da, in oras poti castiga bani ca sa traiesti la limita inferioara, cu mai putina munca ca la tara; dar, cand nimeni nu-ti mai da de lucru -ca esti batran, nu mos, ci trecut de 45-50-, cand nu-ti mai ajung banii, ce faci atunci? Nici unul din amaratii care-si duc viata la oras nu au carte de munca...ca nu se leaga nimeni la cap cu ei, iar ei n-au ce face. Aia cu ce vor trai dupa ce orasul ii va scuipa si nici la tara n-au un rost? E una sa ai o gospodarie la tara si sa faci o naveta la oras, indiferent cat de mic e castigul; dar sa pleci si sa lasi tot la tara si sa devii un nimeni la oras, mi-e greu sa inteleg.
In fine, ca englezul ala nu sper sa fiu...dar gandul de o schimbare radicala nu-mi da pace. Iar discutia cu voi ma ajuta pentru orizont.

Am si un mare avantaj: Tora gandeste exact ca mine. Cum s-ar zice, jumatate din problema e rezolvata

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui Androix

Despre cine vorbim aici? Despre cei adusi cu forta de la tara ca sa fie forta de munca in vreun orasel infiintat de Ceasusescu si care acum, dusa dracului industria locala, fac foamea sau naveta in orase apropiate ca sa poata pune ceva pe masa? Sau de cei veniti din proprie initiativa de la revolutie incoace, veniti la studii si ramasi fie direct pe joburi sau in cautare?

Eu (cel putin) vorbesc de cei care fac foamea la oras, adusi cu forta (sau cu promisiuni) de Ceausescu, fie in orasele mici care nu mai au pic de industrie, fie in orasele mari unde ceea ce au lucrat ei nu mai exista, iar ei nu se pot adapta la ce-i nou (sau sunt trecuti de varsta la care i-ar angaja cineva). Si mai vorbesc si de tineri care vin in oras, dar nu la studii (mi se pare normal sa incerci, dupa ce ai facut o facultate, sa ramai la oras, chiar daca nu-ti iese din prima) ci sa munceasca orice, fara studii, fara casa, fara neamuri, cunostinte si fara nici un viitor. Doar pentru prezent.
Si care au acasa (pentru ca multi au!) o casa si o gradina, sau macar un loc in casa parinteasca.
De ei vorbesc.

Rufus, Tora si iadele

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

michelle-usa spune:

mi-a placut si mie povestea englezului. Bravo lui! Dar el e un exemplu aparte care nu are legatura prea mare cu ce spuen Rufus. Englezul a avut bani si asta face diferenta.

Rufus pune problema ca de ce nu merg la tara cei care nu au mai au nimic de pierdut?

Multi nu se intorc din orgoliu, din mandrie...ce ma , ma duc eu sa dau cu sapa sau sa stau la coada vacii?! Dar si din prea multa comoditate si lene.

Noi am fi mers daca eram singuri. Nu ne e rusine de munca, dar realistic fiind era un drum lung si riscant(mai ales pt categ. de virsta 40-50 ani si cu ceva probleme de sanatate).

De fapt asta era de mult visul sotului meu. Casa la tara,ferma si sa faca brinza
Noi am avut posibilitatea sa mergem si drumul asta, dar avand un copil si traind in Romania in vreun sat pe undeva mi s-a parut ca un risc prea mare.

michelle

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui michelle-usa
[
Noi am avut posibilitatea sa mergem si drumul asta, dar avand un copil si traind in Romania in vreun sat pe undeva mi s-a parut ca un risc prea mare.

Michelle, te rog, fa un exercitiu de imaginatie: Care erau riscurile ce te asteptau? Ma intereseaza si partea cu copilul

Rufus, Tora si iadele

michelle-usa spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

Citat:

citat din mesajul lui michelle-usa
[
Noi am avut posibilitatea sa mergem si drumul asta, dar avand un copil si traind in Romania in vreun sat pe undeva mi s-a parut ca un risc prea mare.

Michelle, te rog, fa un exercitiu de imaginatie: Care erau riscurile ce te asteptau? Ma intereseaza si partea cu copilul

Rufus, Tora si iadele

fara sa fac exercitiu de imaginatie iti spun ex meu cat am stat la Eforie 2ani(deci nu pe coclauri nestiute ca acolo e si mai si...)

cand copilul a facut febra 40 si nu-i scadea, farmaciile toate erau inchise, salvarea nu avea nici un medicament...

iar drumul plin de hirtoape pana in costantza, nu stiu cum ar fi fost facut la urgentza de cineva care avea vreo fractura sau ceva mai serios ca ajungea mai bolnav decat plecase...

cand sotul s-a taiat la mana intr-o sambata, clinica de urgentza era inchisa.

am fost la scoala generala din zona si m-a lasat cu gust amar.

iarna drumurile erau inaccesibile, deci daca aveai vreo urgentza, ceva erai blocat.

nu puteam sa ies cu el prin parcuri, pe strada ca era plin de caini.

magazinele din zona aveau multe alimente expirate.

pt tot trebuia sa ma deplasez la constantza(acte firma, filme, distractii, cumparaturi, spital ...)

desigur lume traieste si acolo, copii cresc si acolo, dar pt mine-personal si cu posibilitatile care le aveam, am preferat alta zona, alta tara.

michelle

inbox spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

O sa iau problemele separat (n-am facut bine ca le-am amestecat).
Cazul meu: vreau sa imbatranesc la tara, unde sa am gospodaria mea care sa-mi produca tot ce am nevoie. Nici nu-i greu, pentru doua guri.
Nu stiu daca vreau pamant, sa cultiv grau si porumb, desi mamaia de la care iau lapte, cate o zburatoare, vitel o data pe an, branza, tuica si alte alea, cultiva la greu si are 80 de ani. Si gospodarie mare. Si nu-i singura de varsta asta pe care o cunosc si care duce singura o ditai gospodaria. Dar ma si gandesc: pot eu sa fac asta? Eu nu ma sperii de munca, nici macar de distanta mai mare la spital (michelle, m-am gandit, sigur ca m-am gandit la partea medicala). Ba mai mult: am (avem) nevoie de miscare, daca esti obligat (ca ai treaba), te misti, iti convine sau nu. Daca nu te misti, anchilozezi si mori incet-incet. Bolile vin pe nesimtite, chemate tocmai de viata indepartata de natura.
Sigur, nu ai nici o garantie ca la tara nu te inbolnavesti, dar ati prins voi ideea.

Si s-a nascut aceasta paralele, intre ceea ce gandesc eu (si altii ca mine) si oamenii plecati de la tara veniti sa traiasca mai bine la oras.
Sunt convins ca multi din voi nici nu stiti cum traiesc unii oameni la oras. Am cunoscut multi, lucratori in constructii. De obicei locuiesc la locul constructiei. La inceput intr-o improvizatie, apoi in casa care se construieste, tot in improvizatii. Am cunoscut tineri mai rasariti, cu servici si gazda. Gazda la curte, printr-o periferie, cu conditii identice cu cele de la tara.
La una din "tarile" mele, o verisoara nu gaseste oameni care s-o ajute la munca campului. Acolo, ziua de munca costa 50 de lei, plus trei mese (bune, nu orice), bautura la discretie si tigari.
In Bucuresti muncesc ca necalificati pe 50-60 lei/zi, fara nimic altceva, azi au de lucru, maine nu se stie, stau pe unde apuca si sunt mereu fara bani. Nu zic, sunt oameni cumsecade, dar debusolati, fara orizont si fara un loc al lor pe pamant. Desi majoritatea au un loc al lor, de care nu vor sa auda. Si ii vezi la televizor, goniti cu copiii in brate din cate o coliba mizera sau din vreun camin unde stau fara acte, cum intreaba cu lacrimi in ochi: si noi unde ne ducem? Sa ne dea primaria o casa. O sa murim de foame si de frig.
Dar nu pleaca nimeni la tara.
Si nu pricep de ce. Pentru ca eu cred ca ar trai mai bine acolo. E drept, cu conditia sa munceasca.
Oare e vorba numai de lene?
Mai demult era cineva aici pe forum care nu gasea vreo familie sarmana, fara casa, sa o duca sa locuiasca in casa de la tara, dotata, aranjata, cu pamant, acareturi, fara nici o plata, doar sa aiba grija de casa, persoana locuind in strainatate; nu voia decat o camera, pe care sa o aiba la dispozitie atunci cand venea in tara, adica cine stie cand.
Eu n-as refuza o astfel de ocazie si nici macar n-ar trebui sa fiu asa de disperat ca n-am casa sau mor de foame.

Rufus, Tora si iadele

Exact!

Cum am zis, cunosc oameni care s-au mutat d ebuna voie, altii de nevoie, si toti se descurca. Matusa mea are doua vaci si vinde laptele la orasul cel mai apropiat, mai vinde si oua, nu mai zic ca vin oamenii de la oras la ea la poarta sa cumpere.
Eu cumpar lapte, oua, branza, carne ( de pui sau de vitel) de la mama unei vecine care s-a intors in satul natal, Rucar, deci e ceva distanta Pitesti-Rucar, femeia respectiva a vandut apartamentul a impatit banii copiilor si acum ii ajuta cu mancare sanatoasa cu vacente sanatoase.
Cum am spus, cunosc multe cazuri, si toti au fost adusi d ecomunisti, multi nici nu visau vreodata ca se mai intorc in satul natal, dar au facut-o, pentru binele lor. pensiile nu le ajungeau pentru intretinere si hrana la oras.
Sunt multe posibilitati de a face un ban si a intretine o gospodarie...cunosc o femeie in varsta, care culege nuci toata toamne, le pune la uscat, iarna sta in pod si sparge nucile si vinde miezul la pungulite. Nu mai spun ce rosii gustoase cresc la femeia aia in curte...

Eu, personal, am ajuns la concluzia, ca doar daca nu vrei nu te descurci, sau poate sa fii bolnav ( dar nu despre astfel de cazuri vorbim aici).

Imi aduc aminte, in luna de miere, am facut turul Moldovei, iar unul din calugari se vaieta ca nu gaseste oameni pentru munca, vin tineri, stau pe perioada iernii la manastire, apoi primavara cand sa inceapa munca pleaca...

In zona de sud, unde am copilarit, sunt solarii, oamenii muncesc din greu, dar au case aranjate, masini personale, masini de marfa etc, isi fac concedii, au internet, au tot ce vor, cauta pe timpul verii oameni carora le asigura cazare, masa si bani si nu gasesc.

Deci, ori nu vrem, ori nu stim ce posibilitati avem, ori ne place sa ne dam loviti. Chiar asta vroiam sa zic in prima mea postare, ca daca nu ai cu ce intretine un apartament in oras, ori te muti la casa de la tara si cauti metode de a te descurca, ori ceri la primarie.

Inca ceva, sunt persoane care stau la tara doar pe timpul verii, sau mai bine zis din primavara pana in toamna, isi pun acolo gradina, isi cresc niste pasari, fac economii si iarna stau la oras cu ce au muncit toata vara. Asta e ca in fabula aia cu "Greierele si furnica".

mamica de printesa Maria 15.11.2006 si bebe Mircea -25.09.2010

Bee spune:

Ok, vorbesc din auzite in mod direct, adica de la sursa oamenilor plecati de la tara la oras. E drept ca e vorba de oameni cu un venit oarecare, dar existent si constant, nu de oameni care n-au unde sta si muncesc pe nimic! Oamenii plecati de la tara cu care am vorbit, considera munca la sapa si munca la camp drept una injositoare, groaznica si degradanta. Si nu s-ar intoarce acasa pentru nimic in lume. O distanta de 30 km de Bucuresti e un capat de lume, care-i face sa nu-si mai vada parintii decat foarte rar. Agricultura nu te scoate din foame si nu-i o treaba de barbati. Si asa vad eu la tara unde locuiesc, baieti care in loc sa-si puna o rosie in curte si sa creasca un porc sau o gaina, se pun si fac naveta pe bani de nimic. Dar deh, decat agricultura......SI cu ce se aleg? Muncesc doar sporadic, vara, de obicei fara carte de munca, jumate din venituri merg pe naveta si restul pe tzigari si mancare..........Si copii lor fac foamea. Dar sa-ti faca cineva munci agricole gasesti? Nu.
Oamenii "in varsta" sa spunem, adica cei trecuti de 45-50 de ani, care au trait in copilarie la tzara, nici nu vor sa mai auda sa se intoarca. La tara viata are un alt ritm, dar iti cam rapeste timpul de telenovele, seriale si stiri. Mai bine lancezesti in casa mancand mai nimic, cu datoriile la intretinere acumulandu-se.

bird70 spune:

Eu planuiesc ca in urmatorul an sa ma mut la tara . Nu ma intorc la tara pentru ca nu am trait acolo niciodata. M-am nascut la oras si bunicii mei traiau la oras (nu au fost adusi de regim), eram singura dintre prietenii mei care nu avea bunici/rude la tara. Toata copilaria i-am invidiat pe copiii care mergeau 'la tara' si mi-am dorit sa traiesc la o ferma cu multe animale. Abia acum, la varsta mea sunt (aproape) pregatita sa fac pasul asta. Nu plec in salbaticie pentru ca am copii de scoala, dar ma mut in unul din satele din jur in asa fel incat sa putem veni la lucru si copiii la scoala in oras. Ideal as fi preferat sa ma duc intr-un sat pescaresc undeva departe dar ar fi fost greu cu scoala copiilor. In Australia este destul de bine pus la punct homeschoolingul dar eu nu m-am vazut in stare sa fac asta.

Diferenta majora dintre ce fac eu aici si ce este in Romania este infrastructura. Pentru mine 30-40 km inseamna sub 20 minute cu masina pe un drum impecabil si pot sa traiesc cu asta. Plus ca daca am o urgenta vine salvarea rapid sau elicopterul. Cumparaturile pot sa le fac si o data pe saptamana, dar cum noi va trebui sa venim in oras la lucru nu va fi o problema sa ne oprim in drum spre casa la un magazin. Copiii ii aducem la scoala fie noi in drum spre lucru sau in drum spre casa, fie vin cu school bus, fie parintii mei ii vor lua, deci exista variate.

Planul nostru este ca in urmatorii 5-6 ani sa devenim cat mai independenti, vrem sa ne punem panouri solare (aici este soare tot timpul anului), sa colectam apa de ploaie, sa ne crestem vegetalele si fructele, sotul meu doreste sa-si faca un mic lac artificial sa creasca pesti, sa tinem gaini, etc. Nu intentionam sa facem agricultura pentru bani, adica sa vindem produse, doar atat cat sa avem tot ce ne trebuie la 6 persoane (parintii mei vin cu noi intr-o casa separata pe aceasi proprietate). Evident infrastructura ne ajuta din nou, de exemplu panourile solare se cumpleaza la retea si ai un ceas care iti arata cat consumi si cat produci iar la sfarsit de luna fie mai dai ceva la compania de electricitate, fie iti dau ei tie daca ai produs mai mult decat ai consumat. Va fi interesant pentru ca nici unul din noi nu a trait la tara, nici macar parintii mei.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper