Procedura la neplata datoriilor

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns olim spune:

sorana, sunt de acord cu tine, ii ajut dar pentru ca asa vreau eu, si nu pentru ca ei cer asta.
uite eu cand am plecat din Romania, tocmai murise mama, tara a ramas fara servici, sora mea avea 12 ani.Le=am trimis lunar bani cati am putut, dar si enorm de multe pachete pentru sora mea, dela tampoane zilnice, la haine, mancare si rechizite.3 vacante de vara si le-a petrecut in Spania, totul pe banii nostrii.DaR ASTA PENTRU CA AM VRUT NOI!
Am intretinut=o in liceu, in faculta la fel, mai putini cu bani, insa da cu pachete lunare, de la mancare, haine, cosmetice, dar a fost recunoscatoare, adica nu a cerut niciodata, si ori de cate ori am nevoie de ea sautrebuie sa rezolve o problema administrativa o face pentru noi.
In schimb cumnatul meu, a venit pana la aeroport in cluj cu masina noastra dupa noi, si a trebuit sa ii paltesc inclusiv parcarea de vreo 3 lei, ca el nu a avut
Depinde de familie, sunt de acord cu tine, doar ca al meu cumnat era obisnuit sa ceara tot soacra mea sau soacra lui, el munceste pana la 4, ca e obosit, copii stateau la soacra pana seara, ea ii aducea la 5 de la camin, desi el era acasa sau mai mult cumnata era acasa si ea.Si tot nu au facut nimic pentru ei nimeni niciodata1
Eu cred ca cine se naste parazit, parazit moare, si asta e terminul cem mai dragut pe care l-am gasit.Sunt persoane care cauta doar sa profite de altii, si ii santajeaza emotional pe ceilalti ori de cate ori au ocazia din pacate.
Si sa stiti ca cei plecati in strainatate la capitolul familie sunt mai sensibili, iar cei ramas acasa, si mai ales parazitii stiu asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui A_Iulia

Citat:
citat din mesajul lui kariguld
si de unde obligatia "morala" sa ne ajutam fratele mai sarman? pai amadoi suntem adulti si capabili de munca. daca sunt situatii mai speciale, da ajut. dar nu sa aiba abonament la contul meu lunar.



Pai nu e nici o obligatie, este doar o optiune (cred ca e a treia oara cand spun asta, ca nu e nici o obligatie )

Abonament...nu stiu ce inseamna, cata vreme tu dispui platile dupa bunul tau plac.


sa stii ca si eu am sentimente fratesti, chiar daca par mai scorpie cateodata. insa nu sunt de acord cu situatiile expuse de aniela, nu-mi plac oamenii care vesnic numai se vaicaresc si nu fac nimik ptr binele propriu. ba asteapta mereu sa vina altul sa faca ptr ei.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cipcipcip spune:

Aniela23: Nu, nu ai absolut nici o datorie sa finantezi fratele in conditiile astea. Una e sa ajuti pe cineva intr-o situatie grea, alta e sa finantezi pe cineva care vrea sa-si mareasca standardul de viata pe spinarea altuia.

Am facut si eu greseala asta, ani de zile (vreo 15 ) si m-am trezit la realitate cind s-a intimplat sa am niste probleme si sa nu am de unde da o perioada, si atunci mi-au sarit rubedeniile in cap. Nu mai eram sora cea buna si iubita, ci o rea si o egoista. Dintr-o data au uitat ANII in care au tot primit si au tinut minte numai cind NU au primit.

Mi-am dat seama cu durere ca eu nu am fost decit o vaca de muls pentru ei si ca sentimentele lor erau strict bazate pe ce primeau de la mine. Pe mine nu m-a intrebat nici unul din ei cum imi e (eram singura in strainatate, munceam si ma zgirceam la orice ca sa-i trimit bani fratelui ca deh, lui ii trebuiau haine de firma in facultate, ca altfel rideau colegii de el ).

Am taiat si cadourile, si banii, si relatia cu ei si acum regret doar vremurile cind m-am sacrificat pe mine ca sa le fie bine lor.
Intr-un final consider ca tot vina mea a fost, pentru ca i-am invatat asa. Ar fi trebuit sa nu le dau nimic de la inceput.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

probabil ca ai dreptate A_Iulia cand spui ca e o chestie de educatie ...de cutuma in familie.
La mine in familie nu e asa. E... un pic mai ciudat.
majoritatea celor din familia mea au bani la banca...pana la bunicul care are la cec... se dau bani si te ajuta darrr cu imprumut.
Iti dau 1000-2000 euro cu imprumut. Cat vrei si cat au si ei. Poti sa mi dai fie in fiecare luna cate un pic fie toti bani cand ai. Dar e important sa-mi spui cand mi dai exact.. in data de. Nu ma intereseaza daca apoi ai sau nu ce manca. Datoriile se platesc intodeauna primele. si fratele meu are bani lucreaza in italia ca programator.
Pt casa ne mai trebuie vreo 20000 ma gandeam sa i-au de la banca 10000 si de la el 10 dar din pacate nu am sa pot sa restitui si banci si fratelui si nici sa-i dau dupa ce termin creditul adica peste 10 ani.
Asa ca am zis sa mai stam si sa strangem si noi sa vindem o masina si sa luam doar de la fratele meu (ca nu-mi i-a dobanda si nici comisioane).
Cam asa e la noi frate frate dar pt bani munceste fiecare de-l dor salele. Te ajut dar nu te intretin atata timp cat esti sanatos si poti pune osul la munca.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CorinaDani spune:

subscriu la cele spuse de cipcipcip si mai adaug ceva :

atata timp cat fratele si cumnata nu sunt dispusi sa renunte la vicii, la cheltuieli inutile/ridicole, nu pun binele copiilor mai presus de micile lor placeri/vicii, tu de ce ai fi obligata sa-ti rupi de la gura ca sa-i dai lui ?!? daca, prin absurd, ati disparea cu totii intr-o zi - tu, sora, celalalt frate, tatal vostru - incotro ar mai lua-o fratele cel lenes, cui ar mai cere pomana ?



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Citat:
citat din mesajul lui ela_04

probabil ca ai dreptate A_Iulia cand spui ca e o chestie de educatie ...de cutuma in familie.
La mine in familie nu e asa. E... un pic mai ciudat.
majoritatea celor din familia mea au bani la banca...pana la bunicul care are la cec... se dau bani si te ajuta darrr cu imprumut.
Iti dau 1000-2000 euro cu imprumut. Cat vrei si cat au si ei. Poti sa mi dai fie in fiecare luna cate un pic fie toti bani cand ai. Dar e important sa-mi spui cand mi dai exact.. in data de. Nu ma intereseaza daca apoi ai sau nu ce manca. Datoriile se platesc intodeauna primele. si fratele meu are bani lucreaza in italia ca programator.
Pt casa ne mai trebuie vreo 20000 ma gandeam sa i-au de la banca 10000 si de la el 10 dar din pacate nu am sa pot sa restitui si banci si fratelui si nici sa-i dau dupa ce termin creditul adica peste 10 ani.
Asa ca am zis sa mai stam si sa strangem si noi sa vindem o masina si sa luam doar de la fratele meu (ca nu-mi i-a dobanda si nici comisioane).
Cam asa e la noi frate frate dar pt bani munceste fiecare de-l dor salele. Te ajut dar nu te intretin atata timp cat esti sanatos si poti pune osul la munca.


Exact, la noi in familie s-au dat bani cu titlu de cadou, in acelasi scop: cumparat apartamente, ajutor financiar, etc. - fara vreo pretentie de rambursare.

N-am practicat chestia asta eu cu sora-mea, pentru ca nici una dintre noi nu avem vreo nevoie de ajutor, dimpotriva. Dar cred in caz de nevoie, am aplica fiecare (cel putin eu, sigur! ) modelul deja cunoscut din familie.

De prisos sa mai spun ca STIU ca in occident lucrurile stau exact cum le-ai expus tu. Fiecare cu ale lui, banii sunt doar de imprumut, de la tata la fiu si invers...pur si simplu la mine in familie e alt model.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

A_Iulia
Vreau si eu in familia ta
Glumesc. E ok... fiecare familie cu traditiile sale.
imi aduc aminte ca pe la 15 ani am luat bani cu imprumut de la o matusa sa plec la mare. mama m-a lasat. cand m-am intors m-a intrebat cum am sa-i dau inapoi... eu ma gandeam ca o sa-i dea ea pt mine
a fost un soc pt mine cand a vb cu o vecina care avea un chiosc (in bloc) si am muncit acolo 2 luni in timp ce alti copii se jucau in fata blocului.
Dar am invatat sa nu imprumut niciodata bani daca nu sunt sigura 100% ca ii pot da inapoi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Ela hai!

Totusi e ok in modul expus de tine, pentru ca fiecare invata sa fie responsabil si-si "bugeteaza" conform puterilor.
Asta nu inseamna totusi ca eu si sora-mea am fi niste iresponsabile pentru ca am avut alt model...

din ecuatia asta imi scapa totusi ceva. Sunteti frati, se presupune ca va sprijiniti la bine si la greu...si in general parintii cand fac al doilea copil, sau al treilea, se gandesc ca e bine pentru ceilalti sa aiba frati, sa se ajute...nu e asa? (eu am un singur copil, ca sa nu se inteleaga gresit )

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cleo78 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ela_04

A_Iulia
Citat:
Pai bugetarii, de exemplu? sau in fine, toti ceilalti ce presteaza munci chiar si intelectuale pe 200-300 euro lunar? pe toti ii considerati la fel de puturosi?


cred ca mi-a scapat mesajul asta.
Si eu si sotul meu suntem bugetari. Daca nu ma ajung cu bani nu o sa stau cu mana intinsa la soacra-mea indiferent cat castiga ea.
Cand s-a nascut copilul i-am spus sotului ca daca nu va mai gasi ceva de munca dau copilul la cresa imi dau demisia si imi caut un servici mai bine platit. Pana la urma s-a pus in miscare si uite ca acum ne este f bine.
Nu am plecat in co anul asta pt ca ne-am schimbat toata aparatura elecrocasnica cu una noua si mai performata si ne gandim ca am putea daca ne mai chinuim putin sa ne luam si casa...
In concluzie... si ca bugetar se poate... totul e sa vrei sa muncesti!


si mie imi place cum gandesti. Adica asa mi se pare mie normal, firesc. Atat castigi, atat cheltui. Nu te intinzi la bautura, tigari, rate, tv de nu stiu care etc. daca nu iti permiti. Faptul ca exista Ferrari nu ma face sa il cumpar atat timp cat nu imi ie util.

aniela, problema la tine este ca sunt prea multe minciuni. PREA MULTE! nu e vorba de sinceritate/rautate aici, ci de fatarnicie. Banui ca sa ajungi unde esti, ai facut unele sacrificii, ai buget calculat de vacante/masina/cumparaturi si ti-l respecti - dar asta nu e si la fratele tau. Si doare, ca tu trebuie sa reanalizezi de 2 ori bugetul, de 20 ori sa vezi daca iti permiti ceva (nu e relevant ce) de 700 euro sau de 1700 euro.
Si la fel, le-ai zis ca nu dai, si apoi ai dat, si apoi tot tu te burici. Ori dai ori nu dai. PUNCT. Ai copii? gandeste-te ca ei se comporta ca niste copii cu tine. Si consecventa este atuu-ul relatiei.

iar bird, tu le-ai acoperit gura cu suma de bani. Si ti-ai impacat constiinta ta. Tu dormi linistita (sunt dura, dar cred ca ti-ai cumparat constiinta), ei nu iti mai zic nimic. Dar asta nu este relatie normala, ci una de lasa-ma sa te las.


Eu am patit la fel cand am plecat la Bucuresti unde m-am angajat. Atunci insa m-am suparat rau, am plans, ca eu dormeam pe jos, nu aveam pat, aragazul primisem de la o prietena dar nu reuseam sa il fac sa functioneze, si mama imi zice "pai frate-tu nu are bani nici de tigari, de unde sa iti dea banii inapoi imprumutati?". Si mi-am jurat ca nu mai ajut pe cine simt ca nu merita.
Am mai imprumutat la prieteni, dar pe cei care beau si fumeaza NEVER. Si nu ai vrea sa stii ce discutii am avut, de la:
-amenintari de genul 'ai sa vezi tu, tu ajungi la mana mea!!'
-'nu ti-e mila...ca ti-am dat de mancare' etc
-hai mai, ca tu ai, esti bogatana! ca ai 2 servicii
-uite ca vecina ii trimite fiul nu stiu cati bani
-la banii tai... ce, mai, stai in aia 200 euro care mi-i ceri?

Fratele meu a lucrat in Italia. Si din italia ma suna sa ii trimit niste bani. "Cu cateva sapt inainte, ma suna mandru: vai, am spart in 500 euro in club asta seara"
Ei, asta mie nu mi se par normale. Imprumut periodic prieteni care au nevoie REALA, si care mi-au dat inapoi (si chiar de nu imi dadea inapoi, stiu ca a incercat sa faca o afacere! ). Dar eu nu suport falsitatea.

Una e sa faci cu draga inima, pt un suflet care merita, si alta e sa faci pt o cauza care o stiu pierduta din start, pt un sac fara fund.

Sincer, si eu am fost ajutata. Dar oamenii care m-au ajutat au crezut in mine, si NU AM MINTIT. Si mai ales, nu am cerut. Cand mi-am luat in Buc. garsoniera mea, am primit de la o prietena aragazul ei vechi si ceva corpuri de mobila de bucatarie; alti prieteni au venit sa ma ajute la zugravit (pt ca stiau ca nu am alti bani ). Si acum imi dau lacrimile de rusinea cu care l-am rugat pe Danutu sa ma ajute la mutat cu masina lui.

Si eu fac donatii la persoane necunoscute, dar cazuri in care am crezut. Pt ca am vazut ca oamenii aia fac tot posibilul.


Stiti cui din familia mea le-as da cu draga inima? Unchiului care la pensie s-a dus babysitter in Italia, verisoarei care e profesor si mai alearga sa faca sondaje de opinie pt inca un ban, mamaiei care la 80 ani mai creste 3 vaci ca sa aiba cu ce lua lemne, Danutzei care e mama single cu 2 copii si lupta sa isi tina afacerea pe linie de plutire etc. Dar stiti ceva? niciunu nu mi-a cerut! (Danutza dar cu rugamintea de imprumut 2-3 sapt. ca nu avea suficient cu ce cumpara materiale ).

Citisem undeva: Nu il crede pe cel ce se plange, fie-ti mila de cel ce cauta un sfat


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

A_Iulia
atunci cand fratele meu s-a certat cu mama si a plecat de-a casa l-am primit la mine, a stat la masa si i-am dat tot ce avea nevoie (era inca in fac la stat).
Nu s-a pus vreo problema de imi dai sau iti dau. A fost un caz exceptional. In astfel de cazuri, de boala, de pericol, de divorturi sau mai stiu eu ce nu se pune problema de bani. Ajurorul vine imediat mai ales in cazul fratilor

Mergi la inceput