Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?

pisigri spune:

La 20 de ani trebuie sa ai un copil educat, realizat si cu bun simt...si da, la coada, merge si fericit.

Sa nu te superi ca am ales postarea ta, mai era una asemanatoare pe care m-as fi apucat sa o disec, dar am zis sa citesc pina la capat.

Fericit, asta este cel mai important. Fericirea nu poate veni fara acceptare sociala, acceptarea sociala vine la pachet cu respectarea unor norme de baza de conduita sociala. Care se invata, pe bune, de cind merge la cresa/gradi, copilul este constrins sa adopte, sa invete si sa se incadreze in tiparele unui comportament anume. Am vazut - ca tot discutam de copii de 3-4 ani - ca acesti copii sint mult mai obositi la gradi decit acasa. Cred cu tarie ca gradi e mai obositoare nu pt ca acasa ar vegeta pe canapea la desene, si pt ca ii solicita permanent sa se incadreze unor tipare. Ca sa placa celorlalti, ca sa fie acceptati.

Nu ar fi frumos ca macar cind vin acasa, sa nu fie obligati sa depuna aceeasi munca? Nu ar fi frumos ca mama si tata sa ii iubeasca ASA CUM SINT EI, chiar daca AZI sint mai irascibili, mai nervosi, mai mofturosi. Poate au avut o zi grea, iar refuzul mamei de a-i ajuta/oferi ce maruntis isi doreste, ii pune capac. Poate la gradi a avut un coleg care l-a tracasat toata ziua. Sau poate nu i-a iesit desenul la fel de frumos ca celorlalti copii si asta l-a indispus. Asa cum poate si pe noi ne-a luat seful la unshpe metri, sau colega ne-a luat la misto, sau traficul a fost infernal si ne-a prost dispus.

Bau bau? Palmute? Crabul care sperie copii?
Astea merg mina in mina cu notiunea de copil fericit? Respectat? Iubit no matter what? Inteles, acceptat? Va spun eu ca NU.

Nu copilul este vinovat pentru crize. Si m-am saturat sa mi se povesteasca ce grea e viata de mama si ce usoara e cea de copil, pentru ca nu e adevarat ca pt cei mici totul e simplu, numai pt ca ei nu au grija farfuriei de mincare din fata lor.
Parintele este vinovat.
Pentru ca nu a apreciat corect starea de oboseala/foame/nervi a copilului si nu si-a adaptat programul in functie de el.
Pentru ca nu are rabdare sa explice iar si iar acelasi lucru.
Pentru ca nu are chef sa discute, sa explice "ca la prosti".
Pentru ca pe de o parte spune ca "oricum copilul nu intelege nimic", iar pe de alta vine si emite la adresa acestuia pretentii de comportament de om mare.
Pentru ca nu este capabil sa dea dovada de respect si empatie in fiecare clipa.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

adriuta spune:

Va promit ca data viitoare am sa ii VORBESCCCC pana mi se usuca gatul, pana nu mai am voce, pana pic in nas .
Ce am observat eu la exemplarul din dotare, este ca tipa mai tare cand fac asta. Cu cat incerc eu sa ii explic de ce nu aia, nu aialalta cu atat mai tare vocifereaza. Deci asa cum va spuneam sunt cazuri in care reusesc sa il aduc inapoi din criza cu vorba si explicatiile, dar si cazuri in care nu pot sa fac nimic oricat i-as vorbi. Intr-adevar nu am ajuns la raguseala, dar am s-o incerc si pe asta.
Oare credeti ca este bine sa vorbim asa pana la epuizare? Ma refer la limita, sa nu creasca cu ideea de ... daca-s tare-n papagal reusesc poate sa obtin ceea ce vreau. Ma refer ca ei mereu vor face TOT ce pot sa obtina ceea ce vreau. Asta e meseria lor de copil.
Personal ce observ ca merge cel mai bine este
1.ii spun si ii explic scurt (neaparat contact vizual, adica sa te uiti la el si sa te priveasca) de ce nu putem face ceva sau face asa cum vrea el.
2. il ignor pur si simplu dupa ce i-am explicat ca nu se poate si de ce nu se poate si se calmeaza singur ... maraie putin dar se opreste (ma refer la crizele micutze)
3. ii ofer alternative...astea la al meu functioneaza cel mai bine.

Nu as vrea nici sa ajung cu el la 12 ani sa am discutii interminabile pe baza unui subiect...ca pan la urma sa ma puna michidutza sa cedez ...si ma repet ei au rabdare si isi urmaresc scopurile si profita de noi.

Nu stiu nici eu fetelor cum e mai bine, ma gandeam ca vb aia ...vb lunga saracia omului o fi adevarata si ca cel mai bine e sa inteleaga ce e NU ca e NU si asta e.
Intr-adevar evit sa zic NU NU NU aia, Nu ailalta NU putem la fiecare fleac. Ii las libertate destul de multa si ii amintesc asta cand o fac.
Asta seara de exemplu am avut vizitatori si nu mai era sa ii lase sa plece sa le tot arate el una alta si oamenii erau dupa o zi de munca vroiau sa ajunga acasa. Si s-a pus pe maraieli si putin, f putin urlat. I-am zis dupa ce am vazut ca n-am solutie cu vorba , era tarziu si era si obosit, i-am zis asa: hai la baitza ca dupa ii sunam sa vedem poate vin inapoi si le arati ce vrei. Si a avut funn la baie cu barcile...si credeti ca a uitat??? Nuuuuu
Hai mama suna sa vina...si m-am dus si am sunat (bineinteles ca nu pe ei ...hahaha atata mai trebuia) si m-am prefacut ca vb si i-am zis asa. Uite ei acum sunt si ei la baita si vor merge la nani ca sunt ff obositi, dar sambata vin iarasi si o sa va jucati. Sambata stiam ca vor ven iar si de aceea i-am zis. Bine mama ma duc si eu sa dorm ca sunt rupt de obosit. I-a trecut, le trece doar ca pe moment vorrrrr atunciiiiii...aiaaa...
Deci dusul cu zaharelul pare ca ...merge fetelor. Dar nu ii mintiti, le propuneti alternative care stiti ca le puteti oferi.

Sarumana pentru sfaturi si ma bucur ca ne-am prins la vorba aici ca tare binevenite sunt ideile, sfaturile si orice vorbulita cand e vb de ... crizele copilariei.

Happy Parenting!

lulu77 spune:

nu neaparat.Crede-ma, avem prieteni cu o fetitza de varsta lui Luca, diferenta de cateva zile, deci 4 ani luna asta....e jale....nimik nu functioneaza. De ce?
Ptr ca oricine din casa(tata, bunici) incearca sa faca ceva, sa explice, sa educe, mama strica totul, iar fetitza stie.
Depinde de copil si de parinte.
Depinde cum il "duci cu zaharelul"

adriuta spune:

Pisigri, eu in toata ideea asta de educare prin vorba , explicati...vad ceva de genul calul si carutasul. Adica nu strangi fraiele pana ii da calului sangele dar nici nu le lasi libere s-o ia la vale ca te face praf si pe tine si caruta.
Sper ca ati inteles comparatia. Eu mereu incerc sa gasesc limita spre o educatie in care sa pastrezi o anumita rezerva tu ca parinte fata de copil, ca ajungi dupa aia de vb aia va trageti de sireturi si te trezesti ca vorbesti ca si radioul langa el...si repet INTOTDEAUNA ei isi vor urmari scopurile...castiga cel mai tare.
Si iara ma repet....sa nu va puna michidutz ca dupa o discitie din asta de se termina cu gat uscat sa cedati vre-un pic ca data viitoare... va trebuie dublu timp de convingere....parerea mea.

pisigri spune:

Pai adriuta, eu zic ca tot vorbitul e baza. Ca daca zici NU poate sa ramina NU si daca ii arati ca iti pare rau ca el sufera, nu numai daca il ostracizezi sa urle singur la el in camera.
Si da, eu vad ca pe un mare beneficiu pentru viitor sa invete sa negocieze si sa incerce sa manipuleze. Si daca se poate, si manipularea este suficient de inteligenta si de abila, eu mai si cedez, zic drept. Vreau sa invete ca daca i s-a inchis o usa in nas, mai bine incearca sa intre pe fereastra, decit sa se resemneze.

Ce ai facut tu la faza cu prietenii este si nu este corect. Adica e bine ca ai manageruit lucrurile in asa fel incit sa eviti o veritabila criza, dar nu e ok ca l-ai mintit; poate acum nu s-a prins, dar daca se prinde, iti pierzi credibilitatea, si asta costa tare scump.
Acum, sper ca prietenii chiar vin in vizita din nou atunci cind i-ai spus tu, ca daca si asta e minciunica...
Mie personal mi s-a parut normal a protesteze ca oamenii pleaca, mai ales ca au decis sa plece cind era el mai in verva. Si sint sigura ca ar fi inteles ca sint obositi si trebuie sa faca baita, chiar daca nu i-a convenit, exact asa cum a inteles si mai tirziu, cind "ai vorbit" cu ei la telefon. Doar ca oboseala lui, plus regretul ca se termina distractia l-au facut sa reactioneze "violent".




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

lulu77 spune:

cu sigurantza

adriuta spune:

Pisigri, prietenii vin SIGUR, nuuu ma joc eu cu de astea ca-l cunosc. :) Am zis si in mesaj , vin sigur.
Lulu, cand ai bunici, matusi, unchi...parinti si gaseste veriga slaba ai incurcat-o. Noi avem noroc ca suntem doar noi doi si suntem antrenati ...fraternizam indiferent ce-o fi dar de exemplu s-a prins smecherul ca angajatele mele il simpatizeaza si acolo... e bai mare de l-ati vedea cum fuge de la una la alta, cu ce dulceata le vorbeste, ce priviri le trage.... e artist nu alta.

irinabobe spune:

fetelor ceva idei de stopat crize si pt pici mai mici de 1 an jumate care nu pot spune ce vor si cu care nici nu pot argumenta prea mult? al meu cum nu obtine ce vrea deja plangeeeee de zici ca cine stie ce necaz s=a intamplat si se arunca pe jos.

pisigri spune:

Irina, principiile sint aceleasi: evita crizele (situatiile potential generatoare de crize). Si vorbeste-i, explica-i, pune accent pe sentimentele pe care le traiieste. Faptul ca nu vorbeste inca nu inseamna ca nici nu pricepe, sa stii. Evita sa fie nervos pe motiv de oboseala, foaame etc. Distrage-i atentia cind anticipezi ca vrea ceva ce nu se poate. Intreaba-te daca ceea ce vrea CHIAR nu se poate, sau nu ai tu disponibilitatea/cheful/rabdarea sa il lasi sa faca ceea ce vrea.

Ati dat-o in criza deja? Ia-l in brate, vorbeste-i incet, spune-i cit de rau iti pare ca e suparat, ca stii ca nu poate spune ce il supara dar sa iti arate, propune-i alternative...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

ladyJ spune:

Care ´´ei´´? Si ce scopuri? Nu am inteles la ce te referi.

Cat despre a doua repetare(observ o obsesie pentru gatul uscat) , ai dreptate. Cand discutia e sterila si goala, ilogica si schimbatoare precum vremea, de tipul bla bla bla ca o masinarie cu rotitele stricate, asa se va intampla.