Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?
Raspunsuri - Pagina 13
alex_andra spune:
ok, am inteles.Iti doresti raspunsuri doar de la parinti AP.
Iti urez succes, atunci.
doar un lucru vreau sa-ti mai spun: eu nu ma consider un parinte AP, pentru ca eu, in firea mea, nu sunt o persoana calma, zen.
Dar, asta nu inseamna ca eu nu rezolv lucrurile prin comunicare, sau ca imi pocnesc copilul.
Parintii ne AP nu sunt niste brute:)
freedelia spune:
Pai poate ca esti AP fara sa te definesti astfel :)
Si astept sfaturi de la oricine, numai ca as vrea sa nu implica time out-uri sau pedepse... in rest, sunt deschisa la orice...
Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
alex_andra spune:
EU cred ca cele mai pertinente idei/sfaturi le vei primi tot de la parinti cu mai multi copii.
Ca e simplu din prisma mea, de exemplu, de mama cu un singur copil, sa vorbesc.
Uite, eu din exterior si cu putine detalii despre voi, vad lucrurile asa: acorzi foarte mult din timpul tau copilului cel mai mic.
Din aceasta cauza, ceilati 2 copii se simt privati de atentia si dragostea ta, se simt neglijati.
Si atunci incearca sa-ti atraga atentia.
Daca tu, pana acum, ai fost impotriva time out- ului si a pedepselor, iar acum, depasita de situatie, obosita si exasperata ai inceput sa le aplici, atunci ei, cu atat mai mult se simt neglijati si iubiti mai putin.
Chiar daca nu e asa.
Eu as propune sa incerci sa ii implici pe toti in aceeasi activitate.
nu stiu ce varsta au si daca li s-ar potrivi.
Sau, chiar daca suna urat, nu vreau sa sune asa, atunci cand ai o activitate cu cei mari si vine cea mica si va intrerupe, tu sa continui activitatea cu ei, sa nu-i dai la o parte si sa incerci sa ii captezi ei atentia cu altceva.
Asta pentru interior.
Pentru iesitul afara, sa incerci, daca poti, sa mai iesi cu cineva.
E greu sa tii pasul cu 3 copii de varste diferite, e greu sa te uiti in 3 directii in aceeasi secunda.
POate dai si exemple concrete. E mai simplu asa, pentru cei ce te citesc sa-si spuna o parere.
Si intr-adevar, nu ar strica sa deschizi un subiect al tau, special pentru problema ta,un subiect dedicat parintilor cu mai multi copii, pentru ca ei te pot ajuta in cea mai mare masura.
Succes!
Androix spune:
Pai poate a venit timpul sa comunici calm si cu cea mica si sa-i explici ca nu e mai cu mot doar pentru ca e mai mica ci ca pentru tine este la egalitate cu fratii mai mari. Sa gasesti activitati care sa le fie pe plac si sa-i atraga pe toti trei. Una ca le acorzi atentie egala si a doua ca le imbunatateste relatia ca intre cei doi mai mari pare sa se fi stricat, iar intre ei si cea mica, nu mai retin ce ai povestit, dar oricum nu strica sa inceapa sa se joace si in trei. Din ce am retinut pare ca cei doi mari sunt ei doi, iar tu cu cea mica.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii! 
ela_04 spune:
| Citat: |
| dana vio:Cand ajungi in parc pune-i in mana una din jucariile lui sau daca tot ia de la altul da-i acelui copil una din jucariile voastre. Astfel o sa inteleaga ca toti copii trebuie sa aiba o jucarie ( mesajul nu este deloc gresit, adica : nu-i a ta, nu pune mana). Alex a mea in parc se joaca cu jucariile ei si cu ale altor copii numai daca i se ofera/ cere voie/sau daca e un grup mare si toate jucariile sunt la comun. Cand plecam le alegem pe ale noastre! Eu cu un singur lucru nu sunt de acord: n-am obligat-o niciodata sa dea jucariile daca nu vrea. Nu vrea, asta este, si sunt situatii si copii carora le da orice si sunt altii cu care nu vrea nici sa vorbeasca!! E dreptul ei! |
Nu a mers nici asa. Nu da jucaria din mana dar "fura" jucaria altui copil. daca incerc sa -i dau jucaria lui altui copil e jale mare. De cerut voie...hmmm ori nu l-am educat eu pt ca am crezut ca e prea mic...ori nu e felul lui. Adica e mic!
nu stiu...am vazut odata un copil care nu punea mana pe nimic ce nu era a lui decat dupa ce se uita la maica-sa si aceasta aproba din cap. Dar parca era speriat de bombe saracutul... are abia 1 an si 7 luni! nici nu stie sa vb ce voie sa ceara...Asa ca am ascultat sfatul lui michelle si cred ca am luat un sac de jucarii
cu mine in parc.... ca doar nu putea sa le care dupa el pe toate. La inceput se uita tare ciudat cand toti copiii au navalit pe jucariile lui...dar parca acum (dupa cateva zile) e mai bine. s-a mai obijnuit cu ideea, numai urla cand cineva ii ia o jucarie...Multumim Michelle!
Ps. problema este acum cand trebuie sa plecam si sa le strang si plang ceilalti copiii de mi se rupe sufletul!
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ela_04
Nu a mers nici asa. Nu da jucaria din mana dar "fura" jucaria altui copil. daca incerc sa -i dau jucaria lui altui copil e jale mare. De cerut voie...hmmm ori nu l-am educat eu pt ca am crezut ca e prea mic...ori nu e felul lui. Adica e mic! nu stiu...am vazut odata un copil care nu punea mana pe nimic ce nu era a lui decat dupa ce se uita la maica-sa si aceasta aproba din cap. Dar parca era speriat de bombe saracutul... are abia 1 an si 7 luni! nici nu stie sa vb ce voie sa ceara...Asa ca am ascultat sfatul lui michelle si cred ca am luat un sac de jucarii cu mine in parc.... ca doar nu putea sa le care dupa el pe toate. La inceput se uita tare ciudat cand toti copiii au navalit pe jucariile lui...dar parca acum (dupa cateva zile) e mai bine. s-a mai obijnuit cu ideea, numai urla cand cineva ii ia o jucarie...Multumim Michelle! Ps. problema este acum cand trebuie sa plecam si sa le strang si plang ceilalti copiii de mi se rupe sufletul! |
nu stiu ce sa mai zic, ia mai putine si le dai la schimb
pe ascuns mai dai din ele inapoi ca nu are cum sa le tina pe toate in maini.
tragedii de astea o sa tot ai...stai linistita.
la noi inca mai e drama mare cand ii strica vreun copil jucariile, ca el e mai grijuliu si nu le rupe.
anul trecut avea un arc, care tare mult ii placea si il avea de vreo cateva luni. a venit fetita vecinilor si nu stiu cum a facut, cum a pus mana pe el in 5 minute l-a si rupt.
mama, ce tragedie am avut. nu mai vroia sa vb cu ea, ii reprosa ca ii strica jucariile,ca nu stie sa se joace cu grija.
dar asta e...i-am spus , nu toata lumea se joaca ca el si daca nu le vrea stricate sa nu le mai dea si gata. acum le are sortate care sunt pt musafiri si care sunt preferatele lui.
michelle
sanziana27 spune:
Eu am impresia ca sunt mama de 2 copii de cand ma stiu 
Am ramas insarcinata cu al 2 lea cand cel mic nu avea decat 1,3 ani.
Am prins la dublu perioada cu pempers amandoi, biberoane, unul manca la san, celuilalt ii dadeam cu lingurita, ma mutam dintr-un pat in altul si adormeam in al 3 lea.
S-au redus crizele celui mare, incep ale celui mic, dar asteptam sa treaca.
Eu gestionez mai usor crizele pentru ca sunt calma de felul meu si am inteles ca nu le fac intentionat, ci e o batalie crunta intre ei, o competitie permanenta si frustrare.
A invatat si ta-su ca batalia se duce permanent sa ma imparta pe mine si asta e, eu trebuie sa ma clonez sa fiu peste tot si oriunde.
La noi functioneaza acum un truc: eu sunt Samanta care gaseste imediat o solutie pentru detensionarea conflictului.
Daca ei tipa, se cearta "Stati, stati, opriti-va vine Samanta cu o vraja....dispare jucaria pe care se certau, fara sa se supere si S o va face sa apara cand ei sunt calmi"
Daca suntem in magazin si ii apuca: unul sa impinga caruciorul, altul sa traga ....Samanta mai face o vraja
Cand mergem la cumparaturi facem o lista....si isi trec si ei pe lista cate un produs de care vor fi responsabili : Dragos tu trebuie sa ai grija sa luam....David tu sa tii minte sa luam....Sa imi amintiti ca eu mai uit sa luam si.....Si atunci ei in permanenta imi aduc aminte "bine ca te-am ajutat, ca uitai sa iei..."
Cu jucariile le-am impartit:cuburile late se joaca azi Dragos, tura viitoare David....isi construiesc individual proprietatile si eu vin in vizita la ei....
Cea mai grea perioada mi s-a parut cand cel mic avea 1-2 ani si cel mare 3-4 ani...atunci sa fii vazut crize pe 2 voci!
dana vio spune:
Nu vreau sa te supar dar poate tu esti mai toleranta cu el si de aceea isi permite. Daca eu ii interzic ceva fetitei mele zice: no, bineee! (noi suntem din Ardeal! ), dar daca e tata-su prin preajma sa te tii criza!! Cand o duce el la plimbare vine cu ea acasa leoarca-transpirata de zici c-a facut baie. Ca: a alergat si el n-a putut-o prinde!
Eu sunt mai ferma si mai ales consecventa, plangi mama pana maine ca eu nu ma razgandesc. A invatat si stie cine sunt eu!
Sa-ti spun faza: avea cam 2.6ani si nu mai stiu de ce s-a crizat si , de nervi, a vrut sa se arunce cu capul in tocul de la usa!! Eu n-am reactionat din surprindere, pur-si-simplu, si ea, in ultinul moment, s-a oprit! A! deci era doar demonstrativ? Bine mama, da-i inainte.
In momentul cu criza eu o ignor sau o iau in brate, daca ma lasa, explicatiile cand ne-am calmat. Sotul meu a descoperit alta solutie: avem o locomotiva de jucarie care merge si scoate fum si sunete specifice. Fumul ala are miros de tamaie, nu stiu cum, si cand Alexandra da semne de nervi ii zice: ai nervi? hai sa scoatem tamaia sa te calmezi. Si-i pune locomotiva pe la nas. Efectul e 90%garantat!
Iar cu jucariile tine-o in preajma copiilor care ii plac, cu ei va imparti lucrurile mai usor. Si vezi sa nu fie vorba de o jucarie anume. Alex nu da mingi! Copiii sunt niste mici omuleti, cu pretentii si nevoi pe care nu stiu sa le exprime, dar noi trebuie sa le ghicim!
Succes!
Alexandra Maria
14.12.2007
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana vio Eu sunt mai ferma si mai ales consecventa, plangi mama pana maine ca eu nu ma razgandesc. A invatat si stie cine sunt eu! Alexandra Maria 14.12.2007 |
Si daca iti dai seama ca gresesti, ca nu e bine ce ai decis, tot nu te razgandesti? Persisti in greseala numai ca sa-i arati ca esti consecventa si cu tine nu ii merge, chiar daca ii faci o nedreptate de exemplu?
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
sanziana27 spune:
Crizele la ai mei (eu vorbesc numai din experienta mea si a copiilor mei) de cele mai multe ori au la baza frustrarea, oboseala, gelozia si uneori atragerea atentiei (asta foarte rar ca sunt cu ei non stop)
Frustrarea:plecam undeva si daca conduc eu (sunt incepatoare) le-am interzis sa sa se certe in masina. La inceput unul striga:de ce mergi cu viteza, altul mie imi place viteza....mama....mama....de ce mergi incet...de ce stai asa de mult pana pleci....Au voie sa cante, sa spuna povesti....Pana am descoperit subiectul convenabil va dati seama ca am trecut prin niste crize.
Ei se contraziceau, eu mai incercam sa temperez discutia, pe cate unul il apuca criza....
Oboseala: ii apuca intrecerea:"cine se imbraca primul in pijama? si de obositi nu nimereau sa se imbrace cum trebuie, dar nici nu ma lasau sa-i ajut. Si incepea cel mai in urma sa planga si sa se crizeze in loc sa ma lase sa-l ajut sa castigam teren......Asta am reusit s-o sarim cu "Hei nu mai facem concurs ca am uitat cronometru!"
Asa ceva nu am avut niciodata, dar acum cand se imbraca seara ma intreaba: Avem cronometru? Nu! Atunci nu mai facem concurs!
Cand avem de mers pe strada pe jos si au obosit si incep sa se planga si vor sa se intoarca de unde am pornit, le se pare mai aproape.....facem pe detectivii (incepem sa urmarim pe cineva si ne luam dupa el)