Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?
Raspunsuri - Pagina 12
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Faptul ca un copil este invatat sa nu puna mana pe toate porcariile care-s in parc, nu inseamna ca-s tinuti in chingi. Daca doresti sa fie respectat modul tau de a te comporta, nu ar fi rau sa respecti si tu pe cei care nu fac exact ca tine. Tu incerci sa demonstrezi acum ce naspa e de copii care nu au voie sa puna mana pe rahatii din parc(eventual de caine), sau pe alte mizerii si ce lipsiti de relaxare sunt. Nu e chiar asa. Una e sa culegi ghinde, pietre si frunze si alta e sa pui mana pe orice. Si apoi sa te lauzi ce cool esti tu si ce naspa sunt alti parinti. BAZAR UMANITAR |
Alex Andra, nu tu ziceai ca ti-ai lasat fetita sa se joace cu cutitul si surubelnita? Ca sa-i satisfaci curiozitatea?
Asta nu se mai aplica la ´´porcariile de pe jos´´? De ce nu?
alex_andra spune:
LadyJ, nu exista comparatie intre surubelnita/cutit si rahatul de caine de pe jos.(la care Ilinca are senzatia ca daca ii spui copilului sa nu puna mana pe el, inseamna ca urli la el, ca ea e singura care stie sa vorbeasca frumos cu copilul ei, restul parintilor sunt niste brute descreierate).
Ilinca, nu ma obosesc sa-ti raspund, ca nu merita.
Iti spun doar, cu toata sinceritatea, ca imi pare rau pentru tine, ca trebuie sa-ti versi frustrarile in virtual si la 3 vorbe sa ataci in stanga si in dreapta, cum apuci, pe cine apuci. Asta denota o viata trista si imi pare sincer rau.
alex_andra spune:
Si ideea era alta, Ladyj: eu imi lasa fata sa faca multe lucruri periculoase. Vreau sa o las sa cunoasca lumea si sunt langa ea, sa am grija de ea.
Dar nu inseamna ca ma cred mai mare si mai tare decat alti parinti. SUnt doar un parinte pentru copilul meu.
Si nici nu am sa impun stilul meu altor parinti.
Si cand vad diversi copii ca fac lucruri cu care eu nu sunt de acord, nu acuz parintii respectivilor copii, ma gandesc ca ei stiu mai bine ce sa faca si cum sa faca.
Dar mi se pare strigator la cer, ca un parinte care isi lasa copilul sa se joace cu rahat de caine, sa imi reproseze mie ca nu fac la fel si eu cu copilul meu.
In viata de zi cu zi eu evit acei parinti. Si aici ii ignor, in general, intru in contact numai cand sar calul si ataca in nesimtire.
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ela_04 Am si eu o intrebare aici. Baietelul nostrul; de 1 an jumatate este mai mare decat media micutilor. Adica are 15 kg si 90 cm. Nu. nu este fat-frumos. este doar mostenirea genetica. si noi suntem inalti. Acum ... cand mergem in parc nici eu nu ma stresez prea tare darrrr... baietelul meu are tendinta de a smulge jucariile din mana altor copii, de cele mai multe ori o smulge si fuge cu jucaria iar in graba lui de a fugi mai si dezechilibreaza celalalt copil. Sunt momente in care parcul este plin de copilasi cam de aceasi varsta iar el trece pe la fiecare si vrea jucaria fiecaruia. Copilul caruia ii ia jucaria incepe sa urle... eu incerc sa il conving sa ii dea jucaria inapoi fara succes, iau jucaria incepe si al meu sa urle si uite asa incepe un adevarat balamuc in parc! Precizez ca si noi avem jucarii dar mereu vrea jucaria altcuiva dar nici sa vada jucaria lui la altul nu vrea. Ce as putea sa fac? Exemplu de gestionare criza/tantrum?: tocmai a avut varicela, am fost la doctor, am luat crema resp stabilim ca mergem acasa si ne facem cu crema (mentolata). Ajungem acasa: m-am razgandit!  |
Cand ajungi in parc pune-i in mana una din jucariile lui sau daca tot ia de la altul da-i acelui copil una din jucariile voastre. Astfel o sa inteleaga ca toti copii trebuie sa aiba o jucarie ( mesajul nu este deloc gresit, adica : nu-i a ta, nu pune mana). Alex a mea in parc se joaca cu jucariile ei si cu ale altor copii numai daca i se ofera/ cere voie/sau daca e un grup mare si toate jucariile sunt la comun. Cand plecam le alegem pe ale noastre! Eu cu un singur lucru nu sunt de acord: n-am obligat-o niciodata sa dea jucariile daca nu vrea. Nu vrea, asta este, si sunt situatii si copii carora le da orice si sunt altii cu care nu vrea nici sa vorbeasca!! E dreptul ei!
Alexandra Maria
14.12.2007
dana vio spune:
Scuze, am inserat cateva randuri la quote.
Exemplu de gestionare criza: tocmai a avut varicela si n-am putut-o convinge nici cum sa ma lase s-o fac cu solutie. Am luat crema mentolata, solutie speciala ptr varicela, ea nu si nu! Zice : m-am razgandit. Ce sa fac? trecusera deja vreo 2zile si s-a scarpinat, trebuia neaparat s-o fac cu ceva. Si am cremuit-o in timpul noptii! 
S-a trezit usor, ce faci mami? eu: nimic, te mangai!
Termin eu toata operatia, ii trag pantalonasii si-o pun la locul ei si ea: mi-a placut mami cand ma mangaiai, sa stii ca mi-a placut! 
Alexandra Maria
14.12.2007
ela_04 spune:
O sa incerc si varianta asta.
Multumesc 
freedelia spune:
M-am tot gandit sa intreb si eu aici despre ce ma framanta, dar m-a oprit teama, ca lumea imi va sari la beregata, cum se practica pe aici. Dar am decis sa incerc, pentru ca poate cineva va avea o idee, o solutie salvatoare.
POate cine isi aminteste din anii trecuti, eu am fost mereu o infocata aparatoare a attachment parenting-ului. L-am descoperit cand primul meu copil avea vreo 3 ani si cel de-al doilea in jur de 1 an. A mers minunat pentru noi, fara time outs, fara pedepse, cu comunicare, ni s-a potrivit ca o manusa.
Din pacate, de cand bebe 3 a devenit un copilas adevarat, cu personalitate, idei, dorinte proprii, nu prea ma mai descurc... Bebe 3, care are aproape un an jumate, imi solicita atentia tot timpul, vrea sa fie cu mine mereu, la san des, tipa cand vine fratele sau sora sa se dragaleasca cu mine. Astfel, am ajuns cu doi copii mari frustrati, cu care nu prea ma mai inteleg. Nu mereu, dar sunt zile, cand efectiv simt ca nu am petrecut destul timp cu ei, cand se comporta incontrolabil -- se lovesc unul pe altul, tipa unul la altul, raspund urat adultilor cand li se cere sa faca ceva, etc.
Nu stiu exact ce sa fac... daca sunt cu toti trei in acelasi loc, cea mica nu suporta sa nu primeasca atentia mea totala sau aproape totala. Exemplu -- ne jucam Lego cu copiii mari, vine si ea, dar nu se noaca langa noi, ci mi se aseaza in poala si in cele mai multe cazuri cere sa suga. Sau citesc o carte cu fata cea mare (baiatul nu mai vrea sa ii citesc de mult, citeste singur) si cea mica vine si trage de carte, tipa, pana cea mare se enerveaza rau si tipa la ea sau pleaca, resemnata.
Solutia care merge este sa o trimit afara cu femeia, dar nici asta nu e ideala, pentru ca de exemplu seara, cand nu mai e femeia (sotul meu calatoreste in delegatii cam 40% din timp, deci sunt singura cu ei seara) sau in vacanta (cum a fost acum, o luna in Romania) nu mai am aceasta solutie. Si chiar si acasa, in timpul zilei, cand o trimit afara, vor si ceilalti copii afara, ca le place mult sa se joace afara, si uite asa nu pot sa gasesc timp de petrecut cu ei decat foarte greu...
Si cum spuneam, vad ca asta le afecteaza comportamentul. Sunt frustrati, au nevoie de mai multa atentie si se comporta "nashpa" si ma simt depasita de situatie. De exemplu, in parc, se lovesc unul pe altul, se shicaneaza, se enerveaza reciproc... Cand aveam numai doi, era mai simplu. Cand unul il lovea pe celalalt, il luam in brate si alalalt se juca linistit pana cand noi discuta, rezolvam problema. PLus ca aparea mult mai rar... Acum, nu mai pot, daca sunt singura in parc cu ei, sa il iau pe cel care loveste deoparte si sa discut cu el, pentru ca fie trebuie sa fug dupa fata cea mica prin locul de joaca, fie ea ne intrerupe discutia cerand atentie... Asa ca m-am vazut reintroducand time-out-urile in timpul acestei vacante de o luna in Romania. Ba chiar, depasita de situatie, stresata si surmenata, am tipat la ei, i-am mustruluit, ce mai, m-am purtat ca o mama stresata la care ma uitam de sus in parc. Bine, imi gasesc scuza ca mamele care zbiara la copii in parc au adesea numai unul si chiar nu pricep cum de nu il pot gestiona prin comunicare. Dar cu trei???
Are cineva vreun sfat?
Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
alex_andra spune:
Eu nu inteleg ceva (si nu vorbesc la misto si nici nu judec).
Din ce am mai citit si eu si pe aici si prin alte parti, esti AP sau nu esti AP.
Adica chestia asta nu o aplici decat daca tu, ca persoana, esti asa.
Altfel nu merge. NU aduce decat frustrare parintelui, iar un parinte frustrat nu face bine unui copil.
Adeptii AP spun ca daca esti asa, comunicarea si relatia cu copilul/copii tai este cea mai buna si ca aceasta metoda este mult mai productiva decat celelate.
Si atunci intreb: pana la urma, de ce nu merge intotdeauna?
Daca esti AP in adancul tau, ar trebui sa mearga si cu 10 copii.
Daca nu ti se pare ok ca o mama de 1 singur copil sa-l puna in time-out sau sa ridice tonul la el, de ce ar fi ok pentru o mama cu mai multi copii?
Nu te intreb pe tine, ci intreb la modul general.
eu ma gandesc ca o mama care incepe sa aplice si alte metode, inseamna ca realizeaza ca metodele Ap nu functioneaza intotdeauna si ca nu e nicio tragedie daca face si altfel.
Si mai cred ca(fara nicio suparare), daca nu reusesti sa fii AP cu toti copii, inseamna ca de fapt nu esti.
Tocmai, provocarea AP-ului asta e. Sa poti sa fii asa atunci cand e f greu. Nu cand e usor.
Daca esti AP cand e usor, iar cand devine mai greu si mai solicitant, nu mai esti, inseamna ca de fapt nu esti AP.
SI iar, eu nu vad nicio tragedie in chestia asta.
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ela_04 Am si eu o intrebare aici. Baietelul nostrul; de 1 an jumatate este mai mare decat media micutilor. Adica are 15 kg si 90 cm. Nu. nu este fat-frumos. este doar mostenirea genetica. si noi suntem inalti. Acum ... cand mergem in parc nici eu nu ma stresez prea tare darrrr... baietelul meu are tendinta de a smulge jucariile din mana altor copii, de cele mai multe ori o smulge si fuge cu jucaria iar in graba lui de a fugi mai si dezechilibreaza celalalt copil. Sunt momente in care parcul este plin de copilasi cam de aceasi varsta iar el trece pe la fiecare si vrea jucaria fiecaruia. Copilul caruia ii ia jucaria incepe sa urle... eu incerc sa il conving sa ii dea jucaria inapoi fara succes, iau jucaria incepe si al meu sa urle si uite asa incepe un adevarat balamuc in parc! Precizez ca si noi avem jucarii dar mereu vrea jucaria altcuiva dar nici sa vada jucaria lui la altul nu vrea. Ce as putea sa fac? |
ma gindesc ca ai putea sa 'practici' acasa cu tati sau cu altii din familie, cum daca ia jucaria sa o dea inapoi imediat... nu stiu e doar o idee.
ori sa iei jucarii sa le dai in schimb la ceilalti copii.
greu de spus ce ai putea sa faci...
eu am vazut ca, copiii trec prin multe faze si se tot schimba la virsta asta. deci nu o sa fie asa nu stiu cati ani de acum in colo.
e oricum prea mic sa inteleaga ce face. e o joaca pt el.
poate il distreaza cand le vede reactia celorlalti copii si nu intelege ca ei sufera ca le-a luat jucaria.
michelle
freedelia spune:
Pai eu una in mod clar nu sunt "construita" AP. Nu sunt o persoana calda, plina de compasiune. Pentru mine a fost un mare challenge mereu sa fiu asa, nu numai cu copiii mei, si cu sotul, si cu prietenii. NU stiu de ce sunt asa cum sunt, poate asa mi-e fira, poate m-au transformat ceva intamplari, evenimente, felul in care am fost crescuta (desi parintii m-au iubit si s-au sacrificat mereu pt mine). IN fine, e mai putin important de ce, dar in mod clar nu sunt AP.
Insa asta nu inseamna ca nu iubesc principiile si lupt cu mine sa le aplic. Sa explic. Eu de exemplu cand ma enervez, imediat imi vine sa atac, sa ranesc. Ei, asta nu inseamna ca daca realizez ca asta nu e bine si ma "antrenez" sa reactionez cu empatie, cu mai mult calm, asta nu e valabil. Nu faci ce iti vine -- adica daca iti vine sa il pocnesti pe unu ca te-a enervat, nu o faci. La fel e si cu copiii. Cateodata te scot din minti, dar daca esti AP, nu ii pocnesti/pui in time out si rezolvi prin comunicare.
Cat despre unul/doi copii sau 10, nu este deloc aceeasi situatie. Pentru ca AP presupune mult timp de calitate impreuna, or daca ai 10 copii nu mai ai acelasi timp cu fiecare ca atunci cand ai unul sau doi. De asemenea, cand fac chestii inacceptabile, cum ar fi sa se loveasca, sa se jigneasca, etc, cand ai unul sau doi, poti sa gestionezi cu metode AP, dar cand ai mai multi, nu zic ca nu se poate, zic doar ca nu stiu EU cum...
DAca nu mai scrie nimeni, poate ar trebui sa deschid un topic special... chiar am nevoie de sfaturi...
Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE