Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***332***

novus spune:

eu sunt la polul opus, o mananc doar cu ciorba de fasole uscata (musai ceapa rosie) si eventual in salate

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

Floric spune:

Asa imi trebie daca nu citesc pana la capat...Am postat 3 mesaje la capitolul anterior...Daca doriti sa cititi ca e musai sa plec acum..

Poze Raru
Poze noi

Rares Rarisel cel mai frumusel

Anaan spune:

Buna dimineata!( desi,la noi, din punct de vedere meteorologic, nu-i prea buna, ca e umed, mohorat si intunecat...ne pregatim de ploaie)

Novus, poze cu noi nu prea avem,ca am cam neglijat sa facem.

In ultimul timp, Andrei si-a schimbat mult comportamentul: asculta ce-i zici ( bine, nu mereu), atunci cand se creeaza situatii conflictuale intre copii, el se retrage si isi cauta altceva de facut, prefera compania copiilor linistiti si relaxati. Vineri am fost la aniversarea unei fetite de trei ani: copiii prezenti aveau intre 6 luni si patru ani. Activitatea de baza a invitatilor de 1-4 ani a fost sa se bata pentru jucarii. Spre surprinderea mea, Andrei nu s-a implicat deloc in "activitatea" asta; a gasit un carucior nerevendicat si l-a plimbat pe acolo, cand venea cate un alt copil si i-l lua, il ceda fara probleme, dar se vedea pe el ca e destul de trist. Atmosfera, pe ansamblu, nu i-a placut, si ne-a zis de cateva ori sa "picam acasa", ceea ce am si facut. Ieri am fost in parc. Lui ii place mult sa-si plimbe caruciorul ala sport, asa ca am mers cu caruciorul. Acolo, imediat au aparut vreo doi copii care i l-au inhatat intr-o clipa. El nu plangea, dar statea langa mine foarte trist. Eu am incercat sa-i angrenez intr-un joc comun, dar n-a mers figura, fiindca cei doi copii n-aveau chef de asa ceva si,ca rezultat, unul i-a tras si vreo doua palme lui Andrei, pe care acesta le-a incasat socat. I-am zis copilului respectiv ca nu e bine ce face etc., dar strigam la poarta nepotrivita, ca nu i-a pasat deloc, asa ca am plecat, cu el urland dupa noi ca vrea caruciorul. Mi-am dat seama ca am probleme in a gestiona situatii de genul asta,pentru ca nici nu mi-as dori sa fiu exagerat de protectoare, dar nici sa-mi vad copilul batut in fata mea pentru lucrurile lui nu-mi convine. Stiu ca s-a mai discutat despre asta, dar parca mi-as dori o reactualizare a subiectului.

novus spune:

Anaan, exact fazele de genul asta ma enerveaza si pe mine adica daca Ada se joaca frumos cu ceva/cineva si vine alt copil care le intrerupe brusc joaca, normal ca : fie '' se lupta'' pt a-si recupera bunul fie se pune pe plans daca vede ca nu reuseste sau il loveste pe copil .
De obicei eu incerc sa nu intervin cand e vorba de maruntisuri pt ca nu as vrea sa fiu super protectoare si mereu umbra ei dar cand vad ca parintii acelui copil nu intervin atunci incerc eu cu vorba buna sa ii explic ce si cum, daca nu merge atunci mai si fortez nota adica nu mi se pare normal sa o conving eu pe Ada ca trebuie sa cedeze jucaria ei doar pt ca alt copil o vrea.


www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

novus spune:

La noi am observat ca functioneaza f bine schimbul adica Ada da cam orice daca primeste ceva la schimb, pacat ca multi copii vin la locul de joaca fara nicio jucarie, parintii sunt ocupati cu semintele si atunci normal ca se isca conflicte

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

cativ13 spune:

Anaan, eu sunt dracoasa rau... chiar aseara m-am zbarlit la un pusti ce urca, de fata cu taticul lui, cu picioarele pe topoganul pe care ceilalti se dadeau. asa m-a enervat atitudinea parintelul de numa`!!! nici atunci cand eu am comentat, n-a replicat omul defel. am gresit insa mai departe pt k mi-am luat copilul plangand de acolo, desi ea nu gresise cu nimic copilul meu nu e foarte sociabil, asa ca rar ni se intampla sa disputam jucarii. ea le are pe ale ei, sta deoparte, nu se amesteca in joaca celorlalti. daca e printre copii de-i cunoaste, da,imparte, face schimb, e ok.

Ela78 spune:

Dar de ce nu aplici la un post in comisia europeana sau ceva de genu organizatie non-guvernamentala, tot pe-aocolo prin Bruxelles? Mai ales ca ai si studii si experienta... Pe mine ma batea intr-un timp gandul sa aplic la un post de traducator in comisia europeana pentru germana+franceza+rusa+engleza+italiana+romana 6 in 1, salariu bun, cazare la inceput te ajuta ei, asigurari sanatate etc., insa la momentul respectiv tot n-aveam timp

Despre stat versus privat nu stiu ce sa spun..., la stat nu cred ca merita sa te incurci, la privat doar daca iti place ce faci si ai oameni OK in jurul tau. Studii poti face oricand, indiferent de varsta!, eu in tinerete mergeam in delegatii cu un specialist german in chimicale pentru blugi cu efecte, si imi spunea ca abia asteapta sa iasa la pensie sa dea la arhitectura. Dupa aceea am auzit ca amandoi, si el si sotia, sunt studenti la arhitectura Deci nu e nici o rusiine sa vrei sa studiezi, vorba aia cu cat inveti mai mult, cu atat descoperi ca ai mai multe de invatat... De Spiru Harte nu stiu daca e cea mai fericita solutie, dupa parerea mea numai carte nu se face acolo, fata de cum am invatat eu la stat acum 16 ani, asa doar pentru o hartie diploma da, daca zici ca e foarte aproape de casa, insa specialist de acolo nu iesi....





Elena, fericita de Ianis Cezar (04.04.2009)

denisamada spune:

Da-da, simpatici Comshii! Si tare dragi ne sunt!

Denisa-Madalina fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )

www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute

Bianca2503 spune:

Femeieeee, dar tu cate limbi vorbesti?

Pisik06 spune:

Neatza!

DYANA, sunt perfect de acord cu ceea ce spui tu acolo, mai ales ca stim de la aceeasi sursa lucrurile astea, eu insa optez pentru echilibru, adica nici laudatul in exces nu mi se pare o solutie, nu pt ca dupa aceea as fi dezamagita, ci pentru ca nimic in exces nu mi se pare bun, am mai aplicat ceva filtre la ceea ce am invatat, nu stiu daca e bine sau rau, asa ma simt eu bine

Apropos de cearta pe jucarii, aseara am avut-o musafira pe Kati, cu parintii ei. Fetele se jucau frumos la Ana in camera, pana cand am auzit niste urlete de ambele parti. Pisicu a fost iute de picior si a ajuns primul. Ana statea chircita, gramada pe o jucarie si urla ca e a ei, iar Kati ii cara pumni in spinare, urland desigur ca e a ei. Pana la urma le-am impacat, dar tot usor ciufute s-au despartit. Ana nu era deloc posesiva/bataioasa cu jucariile, de la gradi a luat treaba asta cu "a mia/a meu". De dat nu da in copii, nu e agresiva, in schimb e incapatanata, oare cu cine seamana?

Si sa povestesc si conflictul nostru de azi dimineata. Nu sunt mandra de cum l-am gestionat, dar am scaldat-o pana la urma. Tot la curs am invatat (si la asta si la tot ce am mai mers inainte) ca indiferent de comportamentul pe care il aplici, daca ai nervi si ii versi pe copil, chiar daca ii scapi o palma sau ma rog, nu asa extrem, dar ai un comportament pe care il regreti, e f f important sa revii, sa iti ceri iertare, sa explici de ce ai actionat asa.
Deci, dimineata plecam noi de acasa tarziu rau. Pisicului ii era rau, eu ar fi trebuit sa ajung sa imi iau sange pt analize, dar evident ca nu am mai ajuns, aveam plase in maini, gunoiul, etc. Ana a inceput iar cu figurile ca nu coboara scarile. Nici macar nu a cerut in brate, pur si simplu statea si facea fite, se legana de pe un picior pe altul, zambea, isi baga picioarele la maxim printre gratii si zicea mandra "ute mami, ute", adica stia clar ca nu e voie, dar era mandra de ea, se aseza pe jos pe ciment si se rostogolea pana in capatul scarii, etc. Am inceput soft: Ana te rog da-mi mana sa coboram, Ana e tarziu, Ana tati se simte rau, hai sa il ajutam sa coboare, hai sa cantam impreuna, un cantecel pt fiecare scara, hai ca e foarte tarziu, etc. Nu pe linie, comportament identic. Apoi, pe un ton mai ridicat si mai ferm: Ana, te rog frumos sa cobori scarile, e tarziu si nu ma mai joc cu tine, ma supar foarte tare daca continui, etc. Televizor scria pe mine. comportament identic. Ana, mami nu vrea sa foloseasca forta, vrea sa cobori in liniste si frumos, dar daca e nevoie o sa o folosesc pt ca este foarte tarziu si nu mai pot astepta dupa tine. Raspuns: veau folta. Eu: Ana, mami nu vrea cu forta, hai sa intelegem de buna voie. Ma rog, dupa inca cateva negocieri, am luat-o de mana si am tarat-o pe scara efectiv, am maturat scara cu ea, timp in care ea se amuza copios. Am incercat sa o las pe jos, sa ii explic ca nu e metoda, ca nu e bine, ca o rog sa coboare, ea se lasa din mana mea si se tara pe jos. Spre parter deja scoteam flacari pe nas. Apogeul a fost cand ajunse jos am lasat-o din mana si ea a luat-o la fuga inapoi pe scari, atunci am luat-o mai tare de mana, efectiv pe sus si din greseala s-a lovit de usa de la iesirea de pe scara. A inceput sa urle, cred ca mai mult de furie ca am scos-o afara decat de durere, am bagat-o asa pe sus in masina si am legat-o in scaun (ea care sta si 10 minute sa se urce singura in scaun, dupa ce face inspectie la locurile din fata), apoi i-am inchis usa si m-am dus sa il pup pe tati si sa ma calmez putin. Evident, ca atunci cand m-am urcat eu in masina ea nu mai avea nimic si incepuse sa faca conversatie. I-am explicat de ce s-a suparat mami, ca imi pare rau ca am bruscat-o, ca nu vreau ca asta sa fie metoda, dar ca imi doresc sa fie si ea mai intelegatoare, ca atunci cand e de joaca e de joaca, dar cand o rog sa faca ceva inseamna ca e serios si as vrea sa faca etc. Tot schimba vorba, ma intreba de tati, daca a plecat cu scuterul, daca mergem la gradi, de ce merge masina mai tare, daca e aglomerat, etc. Pana la urma i-am smuls si ei un "imi pare rau, mami" si o promisiune ca maine va fi mai bine. sa vedem... Cam asa ne distram noi. Nu stiu daca am procedat bine, imi propusesem sa nu ma mai enervez deloc, dar se pare ca nu e mereu posibil. Oricum, fata de ce reactii ajunsesem sa am la crizele ei tot mai dese, eu zic ca sunt pe drumul cel bun. Hai ca m-am intins, se vede ca am chef si azi, da?

Va pup si va doresc o zi buna

Mami de minune mica