copil nesociabil
Raspunsuri - Pagina 3
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bely crocodilux, si eu cred ca e doar o faza si va trece de la sine:). Cu mult calm din partea voastra a adultilor,cu multa dragoste, iubire si fara s-o obligati sa faca ceva ce nu vrea(ma refer sa mearga la cineva strain,sau locuri straine..) ii va trece, timpul ajuta! _ Mami de  Patricia-Filipa (29-08-2009)Patricia |
Multumim de incurajare. Inca lucram la socializare si speram sa nu mai vedem doctor in viata noastra.
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui monalac asa a fost si baiatul meu cel mare...tin minte ca pe cand avea 1 an si jumatate au venit la noi niste cunostinte care aveau o fetita de vreo 2 ani.a plans cat au stat aia la noi,2 ore nu s a oprit din plans,doar pt ca i atingea fetita jucariile.pana la urma aproape ca le am spus sa plece[desi venisera din buc special pt a ne vizita],iar ei se uitau ciudat.... si asa plangea mereu cand nu i convenea ceva. acum are 6 ani si jumatate si inca e plangacios. o sa treaca faza asta,cu siguranta... Mami de  Cris si  CodrinPoze Cris Bebe Codrin |
Multumesc de raspuns. Face bine sa stii ca si altii au mai trecut prin situatii asemanatoare si ca s-au rezolvat.
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa cand baiatul meu avea 1 an, si noi am fost la doctor oftalmolog si i-a pus picaturi care i-au dat senzatii f. neplacute. bineinteles ca s-a pus pe urlat si nici control ca lumea nu i-a mai facut. el care niciodata nu plansese la medicul pediatru, de atunci sa nu-l mai vada nici pe asta.plangea cat putea de cum intram in parcare. iar doctorul avea un obicei sa fluiere prin cabinet si cum il auzea stia ca e el si plangea mai tare, pana sa-l vada. i-a luat vreo 1-2 ani sa ii treaca. i-a luat vreo 1-2 ani sa-i treaca. cand am venit in Rom. aveam o prietena dr. care venea acasa si s-au imprietenit si asa nu i-a mai fost frica de dr. la fel sa intamplat la biserica. de la 1 an si jumatate am hotarit sa mergem la biserica si sa-l lasam pentru 30 min la day care-ul lor...foarte frumos amenajat cu jucarii si doamnele erau super bune. dar cand s-a pomenit fara mine si ca sta, ce sta si eu nu vin, s-a pus pe urlete de nu l-a mai putut opri nimeni...si asa ca am decis sa nu mai merg. dar a ramas cu frica si plangea si cand mergeam la mall sau alte magazine albe ca el credea ca mergem la biserica si va sta fara mami. a luat ceva luni sa-i treaca. deja la 3,5 ani era singurul care plangea cand il luam de la gradi nu cand il lasam. deci, rabdare multa...o sa treaca de la sine. michelle |
Multumesc pentru raspuns. Si eu care credeam ca numai in Romania doctorii nu se gandesc la trauma copilului!
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui clarmai Si a mea facea la fel,nu vorbea decat cu noi si bunicii ei.Cu straini era foarte rea,nu vb cu nimeni,nu se juca cu nimeni,se retragea in parc in coltul ei si daca era acompaniata de vreun copil pleca.De cand am fost cu ea la mare,avea cam 1 an si 11 luni si-a revenit.M-a uimit total ca la mare,lua pe oricine de mana,vb cu toata lumea,se ducea la sezlongul cuiva sau la cearceaf cand plecam si le zicea"pa"fara sa ii spun sau sa fie bagata in seama. Ea a fost atat de entuziasmata ca ajunge la "apa mare"tot drumul nu a inchis 5 min ochii,desi cand am plecat era 2 noaptea.A stat treaza si foarte vioaie si fericita pana la 11 ziua si tot drumu a zis "apa ","apa". De atunci nu am mai avut probleme cu ea.Acum are 3 ani si vb cu toata lumea,se joaca cu toti copiii din parc,le spune la toti "pa"sau "buna" si cuvantul ei preferat"te bebesc"adik te iubesc.Acum e excesiv de sociabila,poate nu e bine nici asa.Mai de curand a intrebat-o colegul lui barbatimiu daca merge cu el si nu a ezitat deloc,la luat de mana mi-a zis pa si a plecat,nu cred ca e bine nici asa,sa se duca cu oricine si sa stea cu oricine. Si ma minunez ca de la copilul care nu vb cu nimeni,a facut un salt atat de mare in a vb cu toata lumea.Deci stai linistita este o etapa care o sa treca.Presupun ca abia la varsta asta incep sa descopere ca mai exista si altcineva in afara membrilor familiei,care se poate juca cu ea,poate vb cu ea frumos.etc Ei ne-au avut numai pe noi pana acum si poate de aceea.  |
Ma bucur mult, mai ales ca in septembrie trebuie sa plecam la mare si am emotii teribile privind comportamentul ei acolo. Mi-e teama ca nu reusim sa o bagam nici macar in hotel. Dar poate ca o sa fim la fel de norocosi ca si tine. Multumesc de raspuns.
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Cory_B Si eu astept cu nerabdare sa treaca aceasta "faza". Chiar azi ne-am confruntat ,din nou, cu aceste reactii. Era baietelul meu cu sotul si soacra, se pregateau sa urce in masina pt. a merge in parc cand s-au intalnit cu o cunostinta(o doamna f simpatica si deloc insistenta) . Cand a vazut cel mic ca doamna se saluta si pupa pe obraz cu soacra si respectiv sotul, a inceput sa urle. Offf..zau ca sunt stresata la maxim de aceste reactii. Atat sotul cat si soacra i-au explicat frumos ca nu are de ce s aplanga, ca doamna nu face nimic rau. Pana nu au plecat nu s-a potolit. Oare sa ma ingrijorez??? Nu mai stiu cum sa abordez aceasta situatie.  |
Cory_B, ce mai faceti? Cum a mai evoluat situatia? Spune-mi ceva incurajator. :)
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui clarmai In timp ce povesteai am avut un deja-vu,exact acelasi lucru il facea si copilul meu,m-am intalnit cu moasa ei,normal ca m-am oprit,m-am pupat cu ea,si vroiam sa mai vb,a plans si ma tragea de par cat timp am vb cu moasa.Saraca moasa se uita la mine ca la misini straine.Ce i-am facut fai mama? ma intreba intr-una:ii ziceam: nu i-ai facut nimic fai moasa asa face la toata lumea.A trebuit sa ma despart de biata femeie imediat,mi-a fost o rusine de ea.Acum din contra cand ma intalnesc cu cineva cunoscut si ne pupam,vrea sa pupe si ea  .E o etapa o sa treaca,stai linistita,si eu eram la fel de ingrijorata. |
Clarmai, te inteleg perfect. Fetita noastra plange la orice strain care o baga in seama. La inceput plecam, insa acum stau de vorba cu persoana care ne-a oprit ca si cum nimeni n-ar plange langa mine. :) Adica stau atat cat rezist eu :)
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ami_84 La noi este invers. Da mana, se duce in brate la ORICINE ii cere!!! Si ma enerveaza la culme. Zilele trecute eram la piata si ca de obicei au venit niste babe sa ii vorbeasca. O secunda cat am luat ochii de pe ea sa platesc si sa imi iau plasa cu ce am cumparat, fetita mea era deja in brate la una. Cica "hai cu bunica"... nu avea nicio treaba, era foarte bucuroasa ca i se da atentie. Nu mai zic de cate ori se cere pe la semafoare in brate la cate o fata/doamna care ii zambeste placut...  Mami de Irina (8 martie 2010) si in burtica cu Ilinca 36+ |
Ami, cred ca te invidiez!
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Crocodilux, Cory vorbiti cu copiii despre ce s-a inatmplat cand s-au simtit agresati. Jucati-va cu personaje. Un bebe sau un catelus (de jucarie)poate avea probleme cu un ochisor, exact cum a avut si copilasul, si e nevoie sa mearga la medic ca sa fie ajutat. Bebe se sperie de medic fiindca e mic si nu intelege ce face medicul, dar in final, ochisorul lui e bine si intelege ca medicul l-a ajutat. Acum ochisorul e sanatos si bebe nu mai merge la medic. La fel pentru analizele buclucase. Repetati jocul pana il intelege. Probabil va repeta si el actiunea. Au nevoie sa dea un sens agresiunii din cabinet si singurei nu pot. Asa o sa inteleaga ca nu li se va mai intampla, in parc sau pe strada si se vor linisti. In paralel multa intelegere, protectie si caldura pentru spaimele lor, sunt foarte reale in lumea lor mica. Cu alte ocazii nu mai permiteti sa-i agreseze in halul asta. La varsta lor pot intelege mai intai explicatii simple despre ce o sa urmeze si de ce si pot coopera daca li se ofera ocazia. La nevoie pot fi si tinuti, dar de parinti, nu de asistente straine, si numai dupa explicatii. Multe explicatii, si inainte si dupa. Numai bine! Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Ne jucam, ne jucam. De altfel, ne jucam si inainte de a i se pune picaturile cu forta. Acasa pune picaturi in ochi la papusi, ne pune noua, isi pune si singura. Lasa capul pe spate, pe canapea si spune ochi si ma pune sa ma uit la ochii ei, sa vad daca totul e ok. Acum totul e ok, nu mai are nimic (problema pentru care mi-am traumatizat copilul a trecut de la sine) si ii spun ca nu mai are nimic si ca are ochi foarte frumosi.
De fiecare data cand am fost la doctor am cerut asistentelor sa punem noi picaturile, insa nu am fost lasati. Am tinut-o eu in brate, iar ele s-au straduit sa puna picaturi. A fost tinuta de maini si de picioare de asistente. Nu vreau sa-mi amintesc.
Sa speram ca totul va fi bine.
Multumesc de raspuns.
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lali_mete Sunt de acord cu Rrox in legatura cu agresatul.Ei nu se gandesc ca se sperie copilul?Sau nu ii intereseaza decat sa stoarca sangele respectiv pentru analize,si in rest sa se descurce parintele? Crocodilux si baietelul meu a avut o perioada in care facea cam la fel,dar fara sa il fi speriat ceva,si pur si simplu dintr-o zi a inceput sa planga in parc,plangea daca veneau alti copii la el sa se joace cu el,sau la tpogan,sau la leagan, apoi plangea tare cand plecam din parc,sau cadn ne intalneam cu persoane cunoscute si ne salutam sau voiam sa stam putin de vorba. Ma lua de mana si pangea cu lacrimile innodandate in barba si tragea de mine. Daca voiam sa il calmez ,ma lovea,lovea lucrurile sau isi mai tragea cate o palma singur  . Nu iti pot explica ce simteam,ma simteam neputincioasa, nu stiam unde gresesc sau ce are copilul meu. Invatata de fetele de la odisee ,am inceput sa ii vorbesc foarte mult si foarte calm,cu toate ca imi venea sa plang, sa ii explic ce urmeaza sa facem, sa il implic in conversatie, l-am invatat sa "dea noroc" cu barbatii,trimite pupici la doamne din varful degetelor.. Cu rabdare a trecut si perioada asta, acum e iar sociabil, vorbeste pe limba lui(are un an si 9 luni)cu cei prietenosi. Are si afinitati fata de unele persoane,pe unele chiar vazandu-le prima data. Din cand in cand mai plange cand ma opresc sa vb cu cineva, dar rar. Asa ca atat recomand : rabdare si explicatii multe. Mergeti in parc,de la distanta spune-i ca mergeti in parc,si acolo vor fi copii, si leagan,sau unde se joaca mai mult, si vor fi oameni,si tot asa. LA plecare,anuntata cu ceva timp inainte ca plecati acasa,sa uunde mergeti, ca gata,ajunge joaca,si inainte de a intra in magazin la fel. Pupici si multa bafta, multa rabdare. Pentru Raisa  Lali  de Paul-Iulian ( 01.10.2009) si  33+ cu Ioana Teodora  AMR 7 saptamani |
Da, da, explicam de acasa: mergem in parc si la magazin. Am constatat ca nu mai vrea in brate si sta in carucior cuminte. Doar cand ajungem in parc vrea jos din carucior imediat. :)
Multumesc de raspuns. Astept sa treaca perioada asta.
crocodilux spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui monicabo N-am citit chiar toate raspunsurile, dar din experienta mea, care am 2 copii peste varsta specificata de tine, pot sa te asigur ca va trece de la sine. Asa erau si ale mele, intre 1 an si un pic pana pe la 2 ani, 2 ani si un pic, mai "salbaticute" sa zicem, mai nesociabile, cum zici tu, in diverse feluri, ca au mai variat un pic plaja de "nesociabilitate"... Plangeau/urlau daca venea cineva mai necunoscut la ele (persoana cunoscuta de mine, si de incredere, sau cunoscuta din vedere - eram si eu de fata), se retrageau, se bagau in mine, cu alti copii la fel, cu jucariile la fel "sunt ale meleeeeeeee" (diferite tipuri de exprimare functie de cum stiau ele sa vorbeasca la diferite momente de timp). Eu am considerat-o o etapa normala in dezvoltarea lor si le-am lasat in pace. Bineinteles nu toleram lovituri catre alti copii ca s-au atins de jucariile lor, le-am spus mereu ca nu e frumos, nu se face. ACum sunt normale ca si comportament, cea mare merge si la gradinita, a ajutat-o mult si lucrul acesta, cea mica s-a schimbat si ea in timp, e pe drumul cel bun, mai intelegatoare, mai interesata de jocuri, copii etc (nu chiar la acelasi nivel cu cea mare, datorita diferentei de varsta). Oricum va merge si ea la gradi. In orice caz, la 1 an si ceva nu poti vorbi de socializare. Citeam pe undeva, diverse studii ale unor psihologi, ca pana pe la 3 ani, copiii nu se joaca unuii cu altii, ci unii langa altii, ii pui alaturi, ei se joaca, dar fiecare cam pe contul lui.. de abia dupa 3 ani mai si relationeaza... Cam asta am observat si la copiii mei... Mai ai rabdare... stiu ca e greu, frustrant pt tine/voi, cu urlatul asta, dar trece in timp!  Monica, mami de 2  : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)Povestea sarcinii si a nasterii Andreei Povestea nasterii super rapide a Anei Maria |
Da, in parc exact despre asta este vorba acum: planga foarte tare daca cineva ii atinge jucariile sau, ma rau, chiar pe ea. Tolereaza copiii care se joaca langa ea, dar nu cu ea. Sper sa ii treaca faza asta cat mai repede. Multumesc pentru raspuns.
Sper ca o sa-i treaca