copil nesociabil

crocodilux spune:

Nu stiu daca este o problema asta, insa eu zic ca e mult mai bine asa decat neprietenos. :) Dar poate sunt subiectiva.

Cory_B spune:

Crocodilux - iti spun ceva incurajator : la noi s-a ameliorat simtitor situatia. Am fost la munte o sapt, am ajuns seara in jur de ora 21, era f obo de pe drum, casa straina, noaptea...mai si ploua. Cand am intrat in casuta de acolo a inceput sa zbiere maxim. am zis, gata, iar l-am speriat, mai rau...eram deja disperata. In 10 min l-am bagat la nani cu mine, a adormit instant. Dimi ma gandeam ,oare la trezire o mai face asa uarat ca seara care tocmai trecuse? ei bine, NU! Dimi s-a trezit odihnit, binedispus...i-am zis ca e un ham-ham la usa si sa mergem sa-l vedem, a coborat imediat curios sa-l vada, a vrut imediat afara la el. Apoi am mers intr-un parculet din zona, s-a dus singur la copii si s-a jucat cu toti. Noi eram Nu ne venea sa credem...Cand ne-am intors in Buc a mai avut el mici retineri la anumite persoane(mai mult la oameni in varsta), deja cu copiii se joaca dar nu ii agreeaza pe cei insistenti Insa sunt convinsa ca usor usor scapam de mica pb cu socializarea. Asa va doresc si voua Bafta!

oana_pdv spune:

Am zarit subiectul intamplator dar nu am putut sa nu intervin. eu am un baietel de 1 an si 8 luni, pe la 1 an si 2 luni am fost in spital si a facut injectii si a devenit exact ca fetitza dvs. Am fost si pe la tara pe la inceputul verii si am observat ca alti copii de varsta lui sunt f lipiciosi si ca vor sa se joace cu el dar pt ca el se sperie si plange il evita. Dar am rezolvat problema. Destul de simplu chiar. Mi-a luat cam 3 sapt sa il fac sa socializeze si cu alti oameni, ba chiar azi s-a dus la o tanti sa ii suflece maneca de la bluza si a alergat dupa un copil ce nu il stia sa se joace cu el.
La varsta asta cei mici sunt fascinati de copii un pic mai mari. In fata blocului avem o gasca de pusti intre 4- 15 ani care bat mingea toata ziua, el ii analiza curios dar plangea cand era bagat in seama de ei asa ca usor usor i-am dat si lui mingea si i-am rugat pe cei mari sa se joace cu el si sa il laude cand face ceva.
Nu mult timp, max 20 min
Apoi in parc, sunt baieti care se dau cu rolele, iar ceva ce ii atrage atentia, am vb cu ei si ne-am urcat si noi pe "dum -dum-ul" lor si le imitam miscarile razand f tare si aplaudandu-i pe cei mari cand faceau ceva frumos
Apoi partea cea mai grea, copii de varsta lui, jucariile lor si ale noastre. Cand un copil nu ne da jucaria, ii vorbesc fiului meu si ii explic cat sa auda si acel copil apoi scot jucariile noastre si il invit pe acel copil sa se joace cu noi fara sa dam buzna in ale lui, usor usor fiul meu obtine accesul la ale lui fara sa se mai supere nimeni.
Fiului meu Nu ii placea deloc la copii, cand vedea un copil venind zicea plangand "spelii, copii nu" iar ieri nu il mai puteam lua de langa copii. Cum? unde vedeam copii multi hop si noi, nu interactionam direct ci un pic mai separat dar cand se apropia un copilas il antrenam si pe el in jocul nostru, il puneam pe fiul meu sa ii arate cum arunca mingea sau trage cu pistolul, il laudam si dupa aceea ii dadeam si acelui copil, il invatam si pe el si le dadeam jucaria pe rand laudandu-le reusitele, azi cu un copil apoi cu doi, etc. Incet incet am ajuns sa fim sociabili, chiar si cu cei mari(adulti). Il pun sa dea cu mingea dupa gagici sau la oamenii mari sa vedem daca ne-o da inapoi, analizam si comentam hainele si gesturile adultilor , radem pe seama lor si invatam cuvinte. Eu asa am reusit , dar cu rabdare si perseverenta, azi 5 min , maine 10, ajungi la o ora si apoi nu mai scapi de el!!De 2 zile observ ca s-a produs schimbarea in totalitate si e atat de bine!!! Iti tin pumnii si asculta-ti copilul, lasa lucrurile sa vina usor, nu-l lasa sa planga si vorbeste cu el, stai in preajma lui , jucati-va impreuna , baga tu in seama un posibil partener de joaca, intreband ce se joaca acolo, sa va arate si voua cum face, cati ani are, cu cine seamana asa frumoasa, comunica si cu insotitorii lor , ajuta-l sa constriasca ceva, apoi usor usor va vrea si copilul tau sa participe la joc macar pt a-ti recapata atentia! de exemplu se joaca un copil cu nisip, si vrea sa faca o forma, il ajuti sa iasa frumoasa si apoi il inviti si provoci si pe copilul tau sa vezi daca voi puteti face macar la fel de frumos!
Bafta multa si fii linistita ca e ceva pasager si daca ai un pic de rabdare o sa reusesti! mai bine ca tine nimeni nu iti cunoaste puiul! Faptul ca ai postat acest mesaj aici iti arata grija si dragostea pt el iar asta e tot ce ai nevoie!

crocodilux spune:

Oh, ce bine! Ma bucur mult, mult de tot! Sa speram ca si la noi va fi la fel, mai ales ca trebuie sa plecam la mare in septembrie. Tine-ma la curent!

crocodilux spune:

Ma bucur ca problema s-a rezolvat. In felul asta trag speranta ca si la noi e pe cale de solutionare. De altfel, in ultimele trei dati cand am fost la Kaufland (magazin mare si aglomerat, ca la spital) nu a mai plans deloc. Inainte nu puteam intra cu ea in niciun spatiu mare, inchis si aglomerat. Am vazut ca pot intra cu ea pentru putin timp si in alte magazine, mai mici. Plange in continuare in curti largi, cu multa verdeata (cum era la spital). In parc nu mai plange. Tolereaza copiii cand se apropie de ea, insa plange rau cand acestia pun mana pe jucariile ei. Dupa ce copiii pleaca de langa ea, ii pare rau si le face cu mana. Cu adultii, in parc, nu mai e asa de speriata. Se duce la o banca unde este un adult necunoscut (daca sunt si eu sau tati) si se joaca si antreneaza si adultul in jocul ei (fireste, totul pana la pus mana pe jucarie).
In casa, daca aude cuvantul musafir incepe sa planga extrem de tare. Cand vin musafiri la noi plange in continuare, desi o pregatesc din vreme si ii spun ca o sa avem musafiri (dar, cum spuneam, doar la auzul cuvantului plange). Toti musafirii s-au purtat foarte frumos cu ea, iar unii au reusit chiar sa se joace cu ea. La sosirea unor musafiri plange fie foarte putin, fie vreo zece minute.
Multumesc mult pentru raspuns si sper sa revin cu vesti imbucuratoare cat de curand.

iubu77 spune:

Am avut si eu astfel de probleme cu baietelul insa cu varsata s-au mai rezolvat..era un copil timid, cand era mic nu ii placea aglomeratia..insa de pe la 3 ani s-a mai remediat, cand a mers la gradinita, apoi am socializat mult si cu prieteni de-ai nostri etc..incet incet lucruriel se rezolva.. am consultat si un psiholog ff ok care lucreaza cu copii- Andreea Biji, are undeva cabinet pe la victoriei aviatorilor...ff draguta care ne-a explicat exact ce si cum..

eumada spune:

Exact aceasta problema o am eu acum cu Eva.Dar la ea e justificat..pentru ea oricine vine spre ea e un posibil doctr sau cineva care ii va face rau.Cu rabdare si toata dragostea noastra o sa izbutim sa o facem s a redevina copilul care era.....chiar infruntandu-si temerile....a inceput sa ccepte pe cate cineva dar numai in prezenta mea...daca dispar din raza ei vizuala si cateva secunde...fug la baie pentru ceva ce nu poate fi amanatstriga disperata"mamica nu pleaca mamica nu ma lasaaaaa,mamica mea vino napoi,nu pleca"exact ce i-am repetat eu mereu dar acum nu ii ajunge.Incerc sa o reobisnuiesc si sa-i induc din nou ideea ca nimeni nu-i va mai face rau ,ca e in siguranta,dar trauma e prea mare si speram sa o depasesca...o sa mergem la psiholog dar intai trebuie rezolvate alte probleme apoi ata.....
A ta e micala un an si cinci luni se sperie daca vede o fata necunoscuta doar atat,asta e marea problema...si din nou spitalul....
Traumele mari nu se uita indiferent de varsta la care s-au produs.Ramane o spaima nejustificata de ceea ce a ranit copilul respectiv....pentru Eva de exemplu totul e "felbinte",chiar si inghetata......

Asa ca tot ce poti face e sa ii dai incredere in ea si sa nu o dezamagesti niciodata si sa ia grija ca nici altii sa nu-i faca rau....

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

crocodilux spune:

Ma bucura rezolvarile astea. Situatia s-a mai remediat un pic: nu mai plange cand vede vecini, putem sa intram cu ea in magazine mari sau mici, chiar si in farmacii. In parc nu e deloc prietenoasa, plange cand vine vreun copil aproape de ea, cand pune cineva mana pe jucariile ei si chiar cand se da altcineva pe topogan. :) Multumesc de raspuns. Am vorbit si noi cu un psiholog. Daca o sa mai fie nevoie, o sa si mergem.

crocodilux spune:

Sunt sigura ca toate problemele, mai mari sau mai mici, se vor rezolva. Totul e sa avem incredere si optimism. Cu multe zambete, cu multa voie buna totul se rezolva. Sunt convinsa ca problema noastra se va rezolva. Si sunt sigura ca si Eva va fi din nou prietenoasa. Trebuie doar sa avem rabdare, cum bine zicea cineva pe aici.
Tine-ma la curent! Si bafta!