Ce sentimente au copiii fata de mame

olympia spune:

Cand parintii "le pervertesc" cum bine zici, Nemora, ar fi caz de mers la psiholog. Daca parintii constientizeaza problema si accepta ideea. Dar numai la unul bun, adevarat, profesionist. Altfel, Dumnezeu cu mila! Ca-i ca la doctori, mult rau poate face un impostor sau un "carpaci".

My_Lady0091 spune:

Sanziana-noi pe acest forum avem psihologii nostri asa ca nu te mai stresa(ironie fara insulta).eu am priceput ce ai dorit sa exprimi tu prin primul mesaj-subiectul topicului,dar esenta s-a pierdut pe parcursul "galcevei" din crang.
concluzia este:sa combati idei,nu persoane..ca nu face bine la ficat

---

*Blackmoon Lady 10+si lipistocul meu iubit

ramiris spune:

Daca ai incerca sa citesti postarea mea fara sa incerci neaparat s-o combati si s-o minimizezi ai intelege ca nu asta am scris.
Nu e vorba nici de contract nici de "dat la schimb". Este vorba de un sistem de valori in care noi intelegem sa ne crestem copilul pentru ca il vedem ca fiind cel mai potrivit pentru a-l ajuta da devina un adult responsabil.
Da, imi cresc copilul oferidu-i tot ce pot mai bine si mai bun dar aratandu-i in acelasi timp ca nu o fac pentru ca i se cuvine "by default" si pentru ca lumea se invarteste in jurul lui, invatandu-l sa fie empatic, responsabil si atent si la cei din jur nu sa se centreze pe el si-atat.
Daca asta inseamna ca-l "pervertesc" imi asum pervertirea. Pentru ca impreuna cu tatal lui am decis ca asa este cel mai bine sa-l educam si asta e un alt lucru pe care ni-l asumam. Nu inseamna ca ce functioneaza in familia noastra va functiona in a ta sau ca copilul tau ar fi fericit daca ar fi crescut la fel.
Apropo, intre copilul meu si cel mai mare dintre copii tai e o diferenta de mai mult de 6 ani, cu siguranta ca fiecare etapa de crestere a fetitelor tale te va face sa vezi lucrurile putin diferit.
Vorbim despre varste diferite, nevoi diferite, foarte probabil familii cu viziuni diferite despre viata si lume asa ce ce functioneaza la mine nu e obligatoriu sa fie aplicabil la tine dar nu este neaparat gresit.

corap spune:

hai sa scriu, ca am fost luata in balon la fraza "copiii mei ma iubesc mai mult decat mi-as dori sa ma iubeasca" cu "da' ce, ai prefera sa nu te iubeasca". de parca intre exagerat de multa iubire si non-iubire nu ar exista un infinit de gradatii ale iubirii.

a fi iubit presupune o enorm de mare responsabilitate. si responsabilitatea e cu atat mai mare cu cat iubirea care ti se ofera neconditionat de catre copii este mai mare.
e in puterea adultului sa distruga iubirea din copii. si responsabilitatea lui sa nu o faca.

olympia spune:

Subiectul a fost din start aiurea inceput. Se cerea se pare o lista de dovezi ale iubirii de parinti exprimate de copii de varste diferite... Si? Iubirea are multe feluri de a se arata chiar si cand parintii n-ar merita-o, sau sunt lucruri facute de copii din alte motive si interpretate de parinti ca fiind pornite din iubire... si invers, desigur. E asa de aiurea sa zici "ma iubeste ca-i cuminte, ma asculta, invata bine" sau chiar "ma iubeste ca ma pupa".

My_Lady0091 spune:

Eu am inteles ca acest subiect incerca sa se refere la legatura dintre mama si copil mod de manifestare,experiente personale...


deci toate discutiile astea fac parte din experientele personale?

---

*Blackmoon Lady 10+si lipistocul meu iubit

nemora spune:

la noi e vorba de iubire pur si simplu. pur si simplu le iubesc si ele ma iubesc pe mine. nu sta nimeni sa socoteasca care cat a dat si a luat, in ce fel ne iubim, de cate ori pe zi si cum am probat iubirea si in fata cui. e ceva simplu si curat. pe langa, exista si ura, frustrare, oboseala, rutina, nervi, pe care le luam ca atare fara sa facem nimic cu ele. iubirea materna se naste (si) din vinovatie si ambivalenta. deci stim exact ce ce avem de-a face. sa discutam despre probele iubirii mi se pare ca ascunde un scop necinstit.

ca facem si educatie sau impunem limite, e altceva.
ramiris, nu la tine ma refeream cu pervertirea.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

olympia spune:

Unele da, unele nu. Ca si in relatia de cuplu, paleta sentimentelor e infinit nuantata.
Eu cunosc copii ce-si iubesc cu disperare mama si tot ce fac in prezenta ei e sa scrie pe pereti, sa refuze ce le propune si sa scanceasca intr-una. Ea le zice "nu ma iubiti deloc"

My_Lady0091 spune:

eu una am inteles ca autoarea dorea sa fie impartasite experiente personale ale manifestarii legaturii dintre mama si copil.cel putin intrebarea era:


poate copilul cuiva a scris cu pixul pe perete mami te iubesc...sau mami mi-e dor de tine..e un exemplu de a-si manifesta iubirea..

eu am vazut un film,nu mai stiu cum se numeste acum,unde printr-un experiment s-a incercat ca unei femei sa i se stearga amintirile cu fiul ei,inclusiv pana la sarcina si concepere!in finalul filmului s-a demonstrat ca NIMIC nu poate distruge legatura dintre mama si copil,ea reamintindu-si in pana la urma ca in pantecul ei a fost viatza!

stiu ca e un film,dar ideea in sine m-a marcat!

ar fi fost frumos..sa se fi putut discuta in acest subiect despre asta!si nu despre parinti denaturati,copii abuzati...adica despre nefiresc,extreme..

---

*Blackmoon Lady 10+si lipistocul meu iubit

nemora spune:

olympia, (in termeni de analiza tranzactionala) tranzactiile astea sunt cu plati si rasplati.
mama are ocazia sa se vaiete/victimizeze
copilul are ocazia sa detina controlul
mama isi ia rasplata finala "uite ce nerecunoscatori"
copilul isi ia rasplata finala "uite ce-am reusit sa fac"
desi e normal sa vrea sa deseneze pe pereti!
dar ce rasplati mai ai cand negociezi normal si sanatos? zero
la asta ma refeream eu cand ziceam de pervertire. apare atunci cand in loc de un "dans" comun si lin, impreuna, lumea se apuca si face tranzactii ca sa si obtina ceva.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.