bucurie mare-copilul meu vindecat

As vrea sa va povestesc ceva ca sa dau si altor mame speranta si incredere in natura si dumnezeu si in ele insele.

Copilul meu s-a nascut la 35 de saptamani,era o varsta de sarcina foarte periculoasa,tocmai se pregatea sa faca intoarcerea.Cordonul l-a avut in jurul gatului si a iesit trasa de mana dreapta si nu de cap,am nascut normal,avea perfuzii si ace in cap.etc
Nimeni nu a stiut sa-mi spuna de ce s-a intamplat asa,desi am facut controale periodic,am mancat foarte bine,nu am fumat.etc

A fost un copil foarte dorit si am avut grija de absolut tot.Singura explicatie care a existat a fost ca afara era insuportabil de cald si m-am agitat prea tare de caldura,neputand sa dorm .etc

La nici o luna de viata a facut o pneumonie de aspiratie,m-am trezit cu ea ca nu putea sa respire,s-a sufocat si era mov spre negru la fata,am plecat la urgente si ne-a dat vestea,pneumonie de aspiratie pe motiv ca plamanii ei nu erau complet dezvoltati sa suporte aerul prea tare pt ea,la 5 zile de tratament cu antibiotic si altele,m-au trimis la fundeni pe motiv ca ar avea ceva si la inima.

Se sufoca la socuri,la plans se invinetea,daca sugea dupa 1 min gafaia toata,ce sa mai diagnosticul era clar.Ajunsi la fundeni ,ne-a dat vestea ca are o gaura intre camere si depinde numai de ea cand se va inchide,pana atunci ferita pe cat posibil de socuri,plansete excesive,oboseala .etc

la 3 luni de viata am observat ca nu statea cu capul decat in partea dreapta,nu suporta sa fie atinsa in zona gatului,nu putea sa doarma pe-o parte decat cu capul tot cu fata in sus si doar corpul il muta,nu punea capul jos,si daca era atinsa sau fortata urla ca din gura de sarpe,nu suporta sa o iau in brate,le spuneam la toti ca copilul are ceva si nimeni nu ma credea pe motiv ca am devenit paranoia de sperietura si lauza fiind.

La insistentele mele am ajuns in cele din urma la un doctor specialist care a pus diagnosticul de torticolis congenital cu influnte cand partea dreapta cand stanga,ni s-a spus ca ar trebui sa incepem niste sedinte de kinetoterapie cat mai curand ca sa evitam o eventuala operatie care oricum ar fi fost urmata tot de exercitii de kinetoterapie cu plusul de ai ramane semn toata viata pe gat,fata fiind ar fi fost urat si nu am fi rezolvat decat sa scurtam sedintele cu cateva saptamanii,atunci am optat pt exercitii fara operatie indiferent de cat dureaza.

Exerciitle erau un cosmar i se sucea de gat ca la pui in toate directiile ca sa se lungeasca muschii ,de plans i se spargeau vase de sange pe fata si in ochii,picam si eu si ea frante,plangeam tot drumul si copilul meu era epuizat de plans si efort si durere,mi s-a explicat ca durerile ei seamana cu cele ale unui om mare cand i se pune un carcel.Ca sa va inchipuiti cat erau de dure,va spun ca la prima sedinta am lesinat,in 3 luni de viata ale copilului am ajuns de la 75 de kg la 49 de kg,si ma termina psihic numai cand vedeam in jurul meu numai copiii handicapati,un cosmar,ti se rupea sufletul de ei.

Am stat internate cate 2 saptamani,2 saptamani pauza acasa,pana cand a implinit varsta de 10 luni,spitalul era a doua casa a noastra si trebuia ferita de raceli si iesiri afara,pt ca daca racea nu ne mai primea la exercitii.

Cu inima ne-a mai chemat iar la 1 an sa vada cum evolueaza.Mi-e atat de sila sa intru intr-un spital,cand am scapat cu torticolisul incepusem cu rosu in gat ,faringita ,laringita lunar.etc

theo_2004 spune:

Felicitari pentru vointa de a-ti ajuta copilul si pentru puterea cu care ai insotit-o peste tot!
Sanatate multa va dorim!

clarmai spune:

Nu am terminat imi cer scuze am apasat din greseala.

La opt luni am primit o veste groaznica din nou,am fost la grigore alexandrescu la ortopedie si ne-a spus ca s-ar putea sa aiba paralizie de plex brahial din cauza faptului ca a fost trasa de mana la nastere.

Cosmar dupa cosmar,veste proasta dupa veste proasta si spitale cu duiumu ,daca mai intru intr-un spital vomit de frica.

Sincer aveam impresia ca nu am sa mai scap vreodata,aveam o stare de depresie foarte severa,daca imi spuneai ceva minor plangeam,nu ma puteam opri.

Iata ca acum are 3 ani fara 3 luni si toate probleme noastre sunt apuse.Am fost la fundeni pt controlul periodic la inima si a zis ca s-a inchis ca prin minune,normal la ce avea se putea inchide si la 7 ani,i s-a parut de domeniul fantasticului si nu-si explica cum,m-a felicitat si a zis ca am avut grija de ea exemplar.Dar am trecut prin multe,am ferit-o de multe si am tinut-o in puf.Fericirea mea nu poate fi descrisa in cuvinte,nu-mi vine sa cred.

Cu torticolisul nu am mai avut probleme se mai stramba la curent dar acum deloc,am fost si invatata cum sa o masez daca se mai stramba,la maini si picioare nu are absolut nimic.

E un copil minune,care a trecut de multe cu brio,acum are 3 ani ,95 de cm si 16 kg,mananca si a luat in greutate foarte bine,tinand cont ca s-a nascut la 2.150 gr.

Am trecut prin multe episoade urate,care acum imi cer scuze daca nu mi le amintesc pe toate sa le expun,in mare vomita in jeturi,statea stramba,la baie sau socuri se sufoca,nu putea sa stea in fund nici la 9 luni,de durere de gat,etc.etc

Vreau sa spun si altor mame curaj si cu rabdare si dragoste,incredere in d-zeu si in noi trecem de toate,vroiam sa impart cu voi bucuria ,acum e bine din toate pctle de vedere si ii multumesc lui d-zeu.

De la toamna incepem gradinita nu a mai racit sau avut probleme din decembrie,iar majore de la 2 ani.

Ii multumesc lui d-zeu si va urez sa va fie sanatosi puiuti si voi ca asta conteaza cel mai mult,sanatatea e pretioasa,sunt mame care ar da orice sa-si vada copiii spunand mama ,sau mergand doar un pas,sau sa vb cu el ca cu un copil normal,e groaznic,pretuiti viata i sanatatea si restul vin de la sine.

Am vz mame care m-au socat si am plans cu ele cat la cot,cu o putere fantastica de a veni in spital iar si iar timp de 8 ani fara a avea decat speranta ca poate il sau o va vedea mergand sau vorbind,mamele acelea merita toata admiratia din lume,ca mama gasesti in tine o forta care nu exista nici la hercule,poate muta muntii din loc,o mama iubitoare e mai pretioasa decat tot aurul din lume.

Va pup si sper sa ma iertati ca m-am lungit vreau sa impart cu voi si bune.

bely spune:

Ma bucur ca sunteti bine acuma, intr-adevar ati trecut prin multe amandoua, este o durere crunta sa-ti vezi puiul chinuinduse si sa-l auzi plangand fara sa-i poti lua durerea.
Va doresc multa sanatate si zile frumoase impreuna

stefania_97 spune:

Felicitari pentru taria ta, felicitari pt fetita ta, multa sanatate ii doresc si sa simta cat de iubita e in fiecare clipa a vietii ei

clarmai spune:

mersi mult theo,sa va fereasca d-zeu de rele,desi nu sunt foarte credincioasa,am ramas cu sentimentul ca numai rugaciunile m-au ajutat atat.

oana_lex82 spune:

Sa va dea Dumnezeu multa sanatate, sa va bucurati de reusitele ei pt ca vor fi cu siguranta pt ca pe copilul vostru intr-adevar il iubeste Dumnezeu si il vrea aici pe pamant pt ca are planuri mari cu el.Sa va traiasca!

clarmai spune:

va multumesc la toate si idem

My_Lady0091 spune:

clarmai.Dumnezeu sa va vegheze si de acum incolo!Ma bucur tare mult pentru voi.E o poveste atat de trista..cu final fericit!

*Blackmoon Lady 9+si lipistocul meu iubit

A_driana spune:

mi-au dat lacrimile...sa va dea Dumnezeu multa multa sanatate, esti o mamica extraordinara si fetita o luptatoare. tot binele din lume va doresc.


Adriana, mamica pufarinului David

OanaRusu spune: