10 retete psi pentru evitarea enervarii

Un minut de enervare nu este,desigur placut,dar nici ingrozitor.Cand insa minutul se transforma in minute si se repeta zilnic,este vorba de un semnal de alarma.
Aceste retete le-am gasit intr-un curs de al meu mai vechi.sper sa va fi de mare ajutor
1.Sa incercam sa nu ramanem singuri cu eventualele neplaceri!Este bine sa avem macar o persoana careia sa ne putem confesa atunci cand simtim nevoia.(mamei,tatalui,sotului,medicului,prietenei celei mai bune,si nu in ultimul rand psihologului),deoarece astfel se produce descarcarea emotionala de care avem nevoie pentru a ne reveni si a ne linisti.
2.Sa nu se suparam cu usurinta!Sa ne straduim sa amanam solutionarea conflictului pentru mai tarziu,caci intre timp mania se poate stinge si vom putea judeca cu calm,intreaga situatie.Exercitiile fizice si orice forma de miscare ne vor ajuta foarte mult sa ne consumam energiile negative.
3.Trebuie sa stim sa ne degajam in timp util de grijile pe care le avem.Sa ne impunem sa aruncam,macar pentru scurt timp,povara neplacerilor.Un film,o carte buna,o plimbare,ar fi foarte potrivite ca sa fim pregatiti de a lupta cu greutatile atunci cand vom fi iarasi in forma.
4.Sa incercam sa nu-i alungam pe toti din jur,printr-un comportament irascibil sau datorita faptului ca ii credem posibili dusmani sau concurenti.Sa dam si altora posibilitatea sa treaca inainte,pe langa noi.Sa incercam sa nu facem o tragedie din faptul ca nu ocupam locul pe care ni l-am fi dorit.
5.Nu putem fi perfecti absolut in toate.Nimeni nu este perfect!Sa ne gandim ca fiecare are cate un talent,cate o inclinatie in anumite domenii si ca trebuie sa ne canalizam in sensul in care acestea ne ajuta sa rezolvam mai usor anumite situatii.
6.In anumite situatii este necesar sa si cedam.Sa pastram pentru noi propriul punct de vedere,etalandu-l atunci cand apele se vor linisti!In acest fel,incordarea va slabi.In plus,mai este si multumirea de sine pe care o incercam cand ne dovedim ca suntem mai tari decat supararea.
7.Atentie,nu este bine sa facem totul deodata!Ar putea iesi o harababura care ne-ar enerva!Sa nu uitam ca orice sarcina,chiar si cea mai complicata,este constituita dintr-o serie de segmente simple care formeaza intregul.Sa pornim rezolvarea lucrului in sine,in ordinea importantei,incepand cu ceea ce consideram a fi cel mai important si sa nu ne pierdem in detalii!
8.Sa cautam sa iesim din propria cochilie!Sa stim ca,asa cum am putut sa intram acolo,trebuie sa gasim surse si timp ca sa si iesim.Este foarte bine sa ne apropiem de oameni si sa ne traim viata,dar nu oricum,ci cat mai intelept.
9.Sa permitem si altora sa fie ei insisi.Este bine sa intelegem ca fiecare are dreptul la individualitate.Sa nu-i criticam pe ceilalti la fiecare pas si sa-i tratam cu demnitate.
10.Sa facem ceva bun pentru altii!Sa incetam pentru o vreme sa mai "rumegam"propriile neplaceri,sa ne gandim numai la noi.Sa incercam sa venim in ajutorul cuiva aflat intr-un moment dificil si asa nu ne vom mai concentra asupra propriilor griji.



“A da nastere unui copil este un miracol, a-l tine in viata si a-l creste este o profesie”.

Mami deabia asteapta sa-si stranga in brate puiutul

diuta_20 spune:

Multumim mult,sigur poate fi de folos oricui!

mianda spune:

Cel mai mult mi-a placut punctul 5...

Nu putem fi perfecti absolut in toate. Un mare adevar. Abia cand constientizam acest lucru, incrancenarea isi mai pierde din intensitate.

Sun sfaturi intelepte, dar pe care le intelegem abia cu inaintarea in varsta. Sa-mi fi spus mie acum cativa ani cineva, ca nu detin eu adevarul absolut...mamaaaa ce si-o lua!

oana_lex82 spune:

Multumim mult, cel putin eu care mai ieri postam un subiect unde ma plangeam ca nu-mi pot stapani nervii...

Sinzianaaa spune:

Cu multa multa placere

viviana spune:

La punctul 6:
"In anumite situatii este necesar sa si cedam. Sa pastram pentru noi propriul punct de vedere, etalandu-l atunci cand apele se vor linisti! In acest fel, incordarea va slabi. In plus, mai este si multumirea de sine pe care o incercam cand ne dovedim ca suntem mai tari decat supararea",

as supralicita putin spunand:
In anumite situatii este necesar sa avem Rabdare. Lasand sa treaca pe langa noi o situatie tensionata nu numai ca apele se vor linisti si incordarea va disparea dar Timpul ne va aduce rezolvarea chestiunii si dovada ca noi am avut dreptate.
Vorba bunicii mele: "Las' ca vine el Dragus la caus!"

Asta, asa, pentru cei carora cedarea li se pare sfarsitul lumii.

Asa mi-am invatat fata si zau daca nu e multumita, mai ales cand la final dreptatea se aseaza de partea ei atunci cand se asteapta mai putin.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

michelle-usa spune:

"reteta" mea pentru evitarea enervarii este rugaciunea.

indiferent in ce situatie ma aflu asa ma linistesc; spunand problemele mele Domnului si rugandu-ma la El sa ma ajute si sa ma linisteasca.


michelle

IuliaCiornei spune:

toate comentariile sunt bune de citit din cand in cand ca sa nu uitam sa ne descopeim si sa ne intelegem.

rrox3 spune:

Interesant cum ni se pare mai periculoasa enervarea - furia, decat pasivitatea...
Popovaduim rabdarea, asteptand ca timpul sa rezolve in locul nostru eventualele conflicte, fie ele interioare sau exterioare sau credeam ca toata puterea e sus, la altcineva, si asteptam sa rezolve el.

Si totusi furia are si ea valoare adaptativa, nu exista doar ca un bau-bau al linistii noastre cea de toate zilele.
M-as preocupa de modalitati de exprimare a furiei intr-un mod asertiv, fara victime, mai degraba decat de retete de evitat furia, care se dovedesc de multe ori doar o pacaleala. Ne pacalim ca nu ne-am enervat

ladyJ spune:

Tare asta. Ne trimitem grijile la plimbare si ne ocupam de grijile altora, iar pana terminam cu ceilalti grijile noastre dispar in univers. E floare la ureche, e cel mai natural lucru din lume :))

Sinziana, din ce curs face parte postul initial?

viviana spune:

Eu vorbesc acuma strict prin prisma experientei mele si a intamplarilor ce mi-au marcat mai mult sau mai putin traseul vietii.

Si poate de aceea "citesc" altfel ce a scris Sanziana. Mai ales ca nu sunt psiholog si nu trec totul prin filtrul gandirii unui psiholog.

Cateodata avem griji care nu isi gasesc rezolvarea sau care chiar nu au nicio rezolvare. Nu iti poti trai viata aplecata asupra lor. Facand asta nu mai poti participa la viata de zi cu zi cu aceeasi bucurie ca inainte. Totul va deveni o rutina greu de dus in spate.
Indreptandu-ti atentia asupra altora poti avea parte de momente de respiro in care sa uiti de propria ta situatie.
Si in felul asta incet-incet reusesti sa te impaci cu propriile griji. Sa le vezi cu alti ochi si sa le judeci din alt unghi.
S-ar putea sa fie chiar un prim pas spre eliberare.

Rrox,
Furia si eliberarea de furie sunt benefice. Nu cred ca sperie pe nimeni.
Furia reprimata aduce prejudicii.
Furia exprimata in exces aduce si ea prejudicii. Si celor din jur si persoanei in cauza.
De aceea este bine sa sfatuiesti o persoana care face excese sa aiba rabdare si sa lase timpul sa treaca. Una exprimi la furie si alta la calm. Altfel te faci in inteles.

"Propovaduim rabdarea, asteptand ca timpul sa rezolve in locul nostru eventualele conflicte, fie ele interioare sau exterioare sau credeam ca toata puterea e sus, la altcineva, si asteptam sa rezolve el."

Conflictele noi trebuie sa ni le rezolvam. Asteptand si calmandu-ne vom putea vedea conflictul din toate unghiurile si vom gasi o abordare/rezolvare logica.

O poveste recenta:
Am plecat in concediu. Dupa vreo 4 zile masina ne-a lasat in drum. Urat de tot. Nu a mai vrut sa urce dealul i s-a oprit motorul si gata.
Celcesforaie: s-a infuriat la culme. Era ca un leu in cusca plin de nervi se invartea de colo colo, nu mai judeca.
Putea sa rezolve el problema in situtia asta? Nu. Sau poate da, dar cu greu si cu pierdere de timp si neuroni.
Eu: i-am pus mana pe brat si i-am spus ca doresc sa mergem sa bem ceva si sa mancam. S-a uitat la mine ca la o lunatica.
Intr-o jumatate de ora cu calm si rabdare am (eu) gasit rezolvarea situatiei.
Ca eu si cu fi-mea ne-am intors 10 km la cazare cu taxiul si ca el a plecat cu masina tractata la Cluj e alta poveste.

El a privit toata chestia ca un neajuns major eu ca pe o aventura.
Atat i-am spus: "sunt multumita ca nu s-a intamplat chestia asta pe Transfagarasan."
Ce era sa fac? Sa ma lasa dominata de nervi, furie, frustrare si sa-mi sperii copilul?

Eh, uite de asta scriu eu asa mult acuma. Sa-mi fie cu iertarea da' ma cam plictisesc in acest concediu furtunos intrerupt.
Si uite ca am schimbat planurile. O sa plecam la mare.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi