Si-a scos cineva amigdalele?

Nu mai pot! Vreau sa-mi scot amigdalele ca m-am saturat!
De cand ma stiu nu trece an fara cel putin o inflamatie urata a amigdalelor. Acum o traiesc pe-a doua in decurs de o luna. Acum o luna am avut stomatita, sa zic ca parca n-ar fi acelasi drac, dar tot caineste am suferit si atunci. Acum nu am mai luat nimic de capul meu, am mers la medic, mi-am reintalnit medicul de familie, mi-a facut exudat si mi-a luat si sange, dar rezultatele abia pe luni seara cel mai devreme. Intre timp eu sufar de 4 zile si nu vad o ameliorare a simptomelor, ba parca in fiecare dimineata e tot mai rau. Peste zi mai sunt cum mai sunt dar noaptea si dimineata abia ma tin pe picioare de rau. Ma doare crunt si in afara de durerea si discomfortul provocat de faptul ca nu pot sa-mi inghit nici propria saliva am si o stare generala de rau, o sfarseala, ma simt de parca sunt nemancata de cateva zile.
Una peste alta mi-a ajuns cutitul la os. Vreau sa ma operez si sa le scot dar vreau mai intai sa ma informez. Stiu ca e o operatie urata dar as risca si asta numai sa stiu ca nu mai trec prin alt episod de amigdalita. Dar la ce sa ma astept dupa? Ce riscuri sunt daca ramai fara amigdale?
Intentionez sa port discutia asta si cu doctorita mea, dar pana atunci daca sunt printre voi persoane care s-au operat as aprecia orice informatie.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

crista-s spune:

Eu m-am operat cind aveam 14 ani adica in paleolitic , operatie super usoara amigdale si polipi impreuna ... anestezie locala (acum se face numai cu anestezie totala)
Dupa ce am scos amigdalele si polipii si m.am dus la scoala cu ele in borcanul cu spirt sa le vada tot poporul nu am mai racit pina cind am implinit venerabila virsta de 23 de anisori .Pina atunci eram mereu bonava, cu amigdalele marite si pline de puroi , de fapt le-am scus cu puncte galbene de puroi pe ele pentru ca nu imi mi trecea si deja venea vara ( operatia se facea pe vremea mea numai in sezonul rece), pentru mine era un chin: dormeam si respiram numai pe gura , sforaiam si aveam momente de usoara asfixiere in semn , am dintii strimbi tot din cauza lor si a faptului ca respiram pe gura .. deci riscurile si dezavantakjele le-am avut numai inainte nu dupa. Faptul ca atitia ani dupa operatie nu am mai racit desi era pe vremea lui ceasca si era frig in casa, la scoala si peste tot cred ca este un AVANTAJ fara de seaman. Oricum si atunci am avut gripa, nu raceala ... De atunci am mai racit cit sa numar pe degetele de la o singura mina si au trecut foarte, foarte multi ani.

Din pacate sau din fericire nu cunosc riscuri ale acestei operatii decit strict legate de anestezia care se face acum ( totala ) si ce implica ea.. oricum iti veui face analizele , vei discuta cu anestezistul deci chiar si riscul asta este un mic-nimic .

Dupa operatie evident nu vei putea minca citeva zile bune decit lichide, inghetata , piure de fructe ..

SuperMami_1 spune:

ma intereseaza si pe mine acest subiect. Si eu sunt in stadiul ce research preoperator.


Albumele noastre

PatriciaArdeleanu spune:

Androix, toata copilaria mea am suferit din cauza lor, eram in fiecare luna bolnava, cu temperatura si peste 40. am facut tone de injectii, penicilina si moldamin, nu aveam voie afara de multe ori, beam de cele mai multe ori ceai pentru ca apa era prea rece -cel putin asa erau atunci indicatiile. Operatia a fost usoara din cite imi amintesc. dupa: beau numai apa rece, fie vara, fie iarna, maninc tone de inghetata, nu am facut niciodata pneumonie sau alte complicatii. Insa la raceli tot ma doare in gat, citeodata destul de tare, insa nu fac febra, nu am stari de rau ca atunci, nu zac la pat (o singura data am facut de la Rebecca streptrococul Betahemolitic si am zacut efectiv ca un caine, probabil ca asta faceam si atunci de bagau la mine moldamine ..). am o senzatie de discomfort cind beau acidulat (f rar). cam atit.succes!! si sanatate!

LAlexandra spune:

Ciao,
si eu mi-am scos amigdalele pe cand aveam 15-16 ani.
De cand eram mica stiu doar drumul catre dispensar, deja mergeam singura si doctorita cand ma vedea de pe geam deja incepea sa imi scrie reteta ca stia ca iar am racit. Ajunsesem si la injectii, amigdalele erau tot timpul inflamate, pline de puroi.
A durat insa multisor sa conving eu lumea ca vreau sa ma operez. Pe vremea aceea, mai ales ca stateam la tara, toata lumea: vai, ca nu te opera, vai ca nu se fac decat toamna si primavara si atunci nu poti lipsi de la scoala, etc...
Prin clasa a X, in vacanta de vara, m-am enervat intr-o seara si am zis:gata, maine merg sa ma operez. Fusesem ininte la un control ORL, imi recomandase si doctorita de acolo operatia. Am fost o nebunatica, ai mei nu puteau sa vina a doua zi cu mine, asa ca am plecat singura la spital (deja ma deranjau atat de tare, incat nu mai rezistam nici o zi cu ele, ajunsesem la limita, pe bune).
Atunci, mie, mi-au facut sase incetii in gingie, parca, nu am simtit decat o mica impunsatura, nu dureau. Pe timpul operatiei mi-au zis sa tin ochii deschisi si sa ma uit la doctor, ca sa vada daca mi se face rau. Pe mine nu m-au legat de scaun, pt ca am reusit sa stau cuminte cum au zis ei, dar stiu ca trebuia o pozitie anume sa iei, iar daca nu reuseai sa stai te legau ei ca sa nu iti fuga capul, ceva de genul asta.
Dupa operatie, o sa ai niste calduri de numa-numa, asa ca inainte de a intra in operatie, sa te imbraci lejer, si eventual daca iti iei bluza deasupra, sa fie din aceea cu nasturi sa o poti da jos.
A trebuit sa stau vreo doua-trei ore pe burta, cu capul in jos, pe un pansament, unde se scurgea multa saliva si ce se mai curata de pe acolo.
Prima data stiu ca mi-au adus sa beau ceai de nuc, cica ala e cel mai bun pt cicatrizare, neaparat sa bei, si preferabil cateva zile doar din acela, in loc de apa.
Prima inghititura, zici ca ramasese gatul meu doar cat varful unui ac. Pur si simplu simteam ca ma strange si nu pot inghiti, dar dupa cateva mici, dar mici inghitituri am reusit sa beau toata cana. Apoi m-am simtit mult mai bine, am inceput sa vorbesc, nu am mai avut probleme.
Eu, tot ca o nebuna, pt ca venea weekendul, am cerut sa ma externeze pe proprie raspundere. Deci, am stat doar o zi in spital. Dupa operatie sa nu bei acidulat, sa mananci mai multe chestii usoare, ce aluneca singure, oricum iti vor spune ei ce si cum.
De atunci nu am mai luat veci antibiotice pt raceala, de racit am racit cand era toata lumea racita la birou, dar in rest, sa racesc eu de la apa rece, sau frig, sau mai stiu eu ce, NU.
Riscuri dupa...nu cred ca sa fie mai multe decat daca stai cu ele inflamate si bagi toate medicamentele in organism.

Acum probabil sunt alte tehnici, poate e chiar mai usoara operatia.

Din toate cunostintele mele operate, toate se simt mai bine decat inainte.

P.S. eu vreau sa merg acum la un control ORL, ca ma enrveaza o ureche, sper sa nu fie ceva grav

_
printisorului Alessandro

msl1 spune:

Buna!
Te inteleg perfect!Am trecut prin aceleasi stari cum le descrii tu in plus primeam injectii cu antibiotice tot la 2-3 luni vesnic ma durea gitul; pina intr-o zi cind n-am mai putut la 26 de ani m-am dus la orelistul meu si i-am zis clar ca vreau sa le scot ca nu mai pot; l-am convins si a aceptat sa ma opereze, s-a intimplat in 2002 cu anestezie locala , mult mai bine decit totala, pt ca nu mi-a fost rau dupa operatie; am simtit eu spre sfirsit ca trage si taie dar era suportabil, si a 2 a oara tot cu anestezie locala mi-as face; era un medic in virsta ( f profesional si competent un super doctor)si probabil ca de acea mi-a facut local pt ca mai nou am inteles ca numai cu totala se face?
Recuperarea a durat cam 2 luni la mine, dupa aceea m-am simtit mult mai bine si acum nu mai iau antibiotice pt git deloc, mai fac cite o viroza dar sint muuulllt mai sanatoasa comparativ cu inainte de operatie;
Deci a fost o decizie buna de a ma opera.
Nu-ti fie frica, este operatie usoara in 2 timpi si 3 miscari esti gata daca mergi la cineva profesionist si cu experienta.
Sanatate!

miha81 spune:

Buna! si eu m-am operat tot in copilarie.(pe la vreo 12 ani). Metoda a fost clasica, anestezie locala dar sa stii ca atunci cand racesc tot ma mai doare in gat(dar nu foarte tare). Multa sanatate!

pozeBianca

ali spune:

Eu mi-am scos amigdlalele in luna mai, la 39 de ani.
Operatia nu e grea.Mi s-a facut anestezie totala si cel putin primele zile a fost OK.
In schimb prin ziua a 7-8 am avut niste dureri ingrozitoare.Ma durea capul, urechile si parca atunci imi cresteau maselele de minte.Era greu atunci sa inghit si saliva.
Eu am fost nevoita sa mi le scot( pe langa faptul ca erau criptice) pt ca aveam un polip crescut pe una dintre ele.Dupa analiza facuta totul a fost Ok dar in cripte aveam o micoza care cica nu prea era in regula.Concluzia dr a fost ca a fost bine ca le-am scos.
Deci vindecarea deplina a fost cam dupa vreo 2 saptamani.
Daca mai ai nevoie de alte informatii iti stau la dispozitie.

A_Iulia spune:

Si eu le-am scos tot in copilarie, ca se scoteau pe banda rulanta si amigdalele si polipii.

Acum nu cred ca mai e asa, mai bine intrebi un doctor, s-ar putea sa ai supriza sa nu te opereze daca nu ai o indicatie cum de ex a avut-o ali (polip etc)

claucia spune:

Buna Andreea,

Si eu mi-am scos amigdalele la 26 ani. Si de atunci sunt alt om. Un mom fericit
TOata copilaria am suferit, nu am putut sa beau rece, sa mananc inghetata, ma dureau graoaznic, faceam 4-5 episoade pe an, unele unul langa celalalt.
Amigdalele sunt o prostie daca se infecteaza tot timpul, nu te ajuta la nimic, sunt doar o infectie in corp foarte des. Si ale mele erau criptice si nu s-ar fi rezolvat nicicum.

Le-am scos cu anestezie totala, asa se face si la copii acum, dureaza 20 min cu tot cu anestezie. A fost foarte usoara operatia in sine, desi eu am fost acel pacient din spital (cica unul pe zi pateste asa) care a avut hemoragie dupa. Asa ca au incercat sa opreasca sangerarea, nu s-a putut si am intrat intr-o noua interventie.
Si totusi, sunt mega fericita ca m-am operat as face-o din nou, desi doare dupa, cateva zile pana se epitelizeaza locul, insa dupa aceea nu mai ai nici o treaba.

Acum beau rece, mananc inghetata, fac orice nu faceam inainte si eram tare circumspecta, beam cola calda ...
Bine nu mai beau cola deloc dar apa rece da.
Sora mea a fost in sala de operatii, este chirurg ORL, nu ea m-a operat dar a fost acolo. Si tot am avut acea complicatie; ulterior, toti medicii care m-au vazut au fost incantati de cum arata locul, ce frumos au fost operate amigdalele mele

Go for it, daca medicul spune ca sunt de operat apai de operat sunt. Succes.


Clau, mami fericita de printese: Alessia Maria 13 iulie 2007 si Elisa Andreea 03 septembrie 2009

diciu spune:

Si eu am avut aceasta pornire si niste curaj, nu stiu de unde :). Aveam 25 de ani si eram satula de complicatiile date atunci de amigdale. Asa ca, le-am scos. Practic, nici un medic nu mi-a sugerat asta, dar toate informatiile obtinute inainte au fost doar sa ma incurajeze, ca sursa infectiilor se duce, ca inima nu mai are de suferit, ca nu voi mai raci asa des, ca, am voie dupa operatie tone de inghetata de vanilie!
Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am operat la spitalul Coltea. Nu vreau sa descurajez, dar pt mine operatia a fost horror. De la pozitia gurii timp indelungat, la injectiile in amigdale ( ca niste intepaturi sfaraitoare:) ), la senzatia de sufocare cand acestea amorteau si parca se umflau, si apoi incercari nereusite de sectionare a lor...
Totusi tind sa dau vina si pe medic, tare nepriceputa mi s-a parut, sa nu poata sa-mi taie amigdala din prima si sa ma lase agatata acolo cu foarfeca in gat, cautand alta. Curgea mult sange si apoi urla la mine ca de ce nu tin limba afara, cand eu ma inecam efectiv. Cand m-am fortat sa scot limba afara, am improscat-o de sange si atunci mi s-a cam facut rau. A fost demult, dar tin si acum minte senzatia aceea, ca as fi fugit de pe scaun sa scap, unde vedeam cu ochii, chiar si cu foarfeca atarnand. Mi-au facut un calciu intravenos ca tremuram si m-au trimis la salon. Unde, dupa vreo 2 ore cand nu am simtit nimic, am atipit. La trezire, mi-am smuls parul din cap de durere, pt ca se uscase zona. Apoi nu am dormit in acea noapte ca sa imi pot umezi gatul din 2 in 2 ore. De a doua zi a fost mai bine si in max 3 zile parca eram acasa. Dar recuperarea a durat, jena din gat a fost o vreme iar vocea schimbata inca vreo 2 sapt. De inghetata nici nu a putut fi vorba Doctorita cand a auzit ce i-am sugerat incepuse sa faca precum trenul

Ulterior, am uitat de ele ca au fost sau ca nu mai sunt. Raceli mai rare e adevarat, dar unele mai coborau in piept. E aproape la ordinea zilei ca o raceala mai puternica care incepe pe la nas, gat..sa ajunga in final si pe la plamani.

Per total, eu zic ca daca complicatiile amigdalellor sunt mari, trebuie scoase. Daca nu, nu.
Conteaza si medicul, sa fie priceput si rapid. Refacerea de dupa e mai usoara daca se umezeste zona. Am auzit si de cazuri usoare, asa ca, succes si sanatate!