Merdeneaua buclucasa
Merdeneaua buclucasa | Autor: ziki
Acum un an, pe vremea asta, in toiul pregatirilor de nunta, am aflat de existenta lui. Cele doua liniute parca il aratau cu degetul pe cel care avea sa fie Fericirea noastra. Dupa emotiile de la nunta, au urmat o gramada de alte emotii noi legate de bobita ce prindea viata in mine si intre noi doi, parintii lui. Ba chiar intre noi 3, ca pentru a ne intregi, pentru ca trebuie spus ca Flavia, cand a aflat ca urmeaza sa fie surioara, s-a intors discret si a soptit destul cat sa fie auzita, unui interlocutor mut de pe umarul drept: "multumesc ingerasule!"...
Am aflat apoi, cu inca mai multe emotii, ca va fi baietel. Desi a fost asigurata ca e foarte frumos sa faca "pereche" cu cineva, Flavia a constatat dezamagita ca uneori cuvintele sunt inselatoare. "dar eu cand imi aranjez sosetele pe perechi, nu mi le pun de acelasi fel?..." s-a intrebat ea trist, spre deliciul nostru. in timpul asta, bobita crestea, timpul trecea, si in toamna a venit si numele, simplu, clar, ca o certitudine. Daca aveam deja o comoara de Aur (Flavia), acum ne-a sosit si Fericirea. Felix. Nu atat pentru noi, cat pentru a purta cu el mereu, prin viata, zambetul nostru, implinirea lui.
in iarna a inceput sa creasca precum harap-alb, intr-o saptamana cat altii in sapte, si data prevazuta a nasterii se tot decala haotic, dandu-ne fiori de nerabdare si de o teama amestecata cu curiozitate. Asa se face ca in luna lui Faurar, am calatorit cu Felix la doctor de mai multe ori pentru monitorizare si pentru a-l convinge, in cele din urma, sa iasa la lumina.
Toate incercarile au fost zadarnice. il suspectam ca va ramane acolo vesnic, ca ma va desface ca pe o banana pentru a iesi triumfator, un vlajgan la vreo 15 ani, intreband cu voce de pre-adolescent: "mamaaaa! noi ce mancam?!"
si totusi, dupa un scurt telefon in care imi anuntam doctorita ca -bineinteles- nimic nu s-a schimbat, a ramas ca il vom convinge cu mijloace nu chiar atat de prietenoase sa iasa, in ziua de marti ce urma sa vina.
Dar Felix, al carui nume mai inseamna si ca poate "isi" rade de ceilalti, s-a gandit sa nu isi lase destinul la cheremul orisicui, aiurea. Asa se face ca, la scurt timp dupa discutia de la telefon cu doctorita, in timp ce ii uram bunvenit acasa lui tati, si il zoream cu intrebari : "ai adus merdenelele? sunt din alea de acolo, nu? alea buuune..", Felix motanul s-a lasat manat de curiozitate. Ce merdenele? De unde? Pot sa vad si eu??
Am muscat doar o gura din merdeneaua buclucasa, cea care l-a momit pe Felix sa intre cu drepturi depline in viata noastra. Abia am apucat s-o mestec tacticos, ca am simtit ca cineva acolo inauntru nu mai are rabdare, rugandu-ma ca cineva acolo sus sa fie pe faza si sa aiba grija de noi.
Am pornit la spital, deci, si dupa ce am trecut de rutina testelor, am fost depozitata intr-o camera cu un nume pe masura - sala de travaliu. Era ora 9 seara, si sotul mi-a fost trimis acasa pe motiv ca "sotia nu naste acum". Au urmat apoi contractiile insotite de mesaje in care nici eu nu mai stiu ce scriam, si mai ales cui, iar daca am raspuns coerent aceleiasi persoane in doua mesaje la rand ma consider multumita.
intr-un moment de gratie si gratiere, mi-a fost adusa si epidurala la care visasem toata sarcina si care a fost prima achizitie inca de la inceput. Am avut parte de niste asistente foarte blande, de un anestezist pus pe sotii cu care am dezbatut o obscura tema legata de babute si anestezii, si de o doctorita nu foarte vorbareata dar cu siguranta eficienta. Dar sa ajung totusi si la partea unde tati a atipit.. Pai tati a atipit de cum a ajuns acasa. in ciuda cursurilor prenatale - la care s-a dovedit un elev atent si curios, in ciuda povestilor despre nasterea Flaviei ba chiar a unui filmulet vizionat cu curaj pe Youtube cu o nastere in direct (la care eu nu m-am putut uita dar el da), ... ei bine, in ciuda tuturor acestora, emotiile l-au rapus. Ajuns acasa la 9 seara, s-a gandit sa atipeasca nitel pentru a fi fresh a doua zi cand urma sa asiste la sosirea pe lume a lui Felix. Asa se explica de ce de la ora 12.00 pana la ora 1.00 nu am mai primit nici un semn de la el, desi il sunam in prostie sa ii spun ca mi-a fost montata epidurala, semn ca pana la marea intalnire mult nu mai e.
si asa, dupa doua fortari mai mult gandite (nu simteam mai nimic de la brau in jos), am intrezarit bucatica de om albastru-galbui, cu aspect moale, lipicios, fluturata nitel in fata ochilor (obicei gresit, dupa parerea mea, al maternitatilor de stat romanesti) si am urmarit-o cum e dusa apoi la masuratori si alte formalitati.
Urmatorul pas a fost, din nou, sa sun proaspatul tatic. imi raspunde cu o voce cavernoasa, in semi-trezie: "ce? a? ai nascut?" in jurul meu, harmalaie, doctorita spunea ceva de ace, ate si alte obiecte de lucru manual, intr-un fundal se auzeau ca la piata, gramaje si lungimi "3.800!! 56!!"... iar soata mea, cu un ton impaciuitor si placid, imi spune linistitor: "bine, vin maine pe la 6".
Deodata se face parca liniste, si asistenta sefa, insarcinata la randul ei nu numai cu grija pacientilor dar si cu proprii ei gemeni, exclama intr-un hohot de ras: "cum sa vina maine? ia sa pofteasca urgent aici!" si, mai aproape de receptor: "Tati, s-a nascut baiatul! Hai la spital repede, pana nu adormim cu totii!"
Abia atunci cred ca i-a trecut si lui din nou, in fast forward, toata povestea prin fata ochilor carpiti de somn. incepand de la merdeneaua buclucasa, apa pe jos in bucatarie, naste, suna la socri, pup-o pe Flavia, glumeste in taxi, ascunde-ti emotia, asteapt-o la camera de garda, urmareste-o cu privirea cum se duce pe un hol lung si slab luminat ca de noapte, ti se zice sa te duci acasa, da, naste maine, deci maine, pe la 6, aha, fugi acasa, incearca sa alungi gandul vreunei tragedii, suntem in secolul XXI, si in plus - nu avea nici o problema, doamne ajuta, doamne fereste, pe cine sa suni la ora asta?, si daca atipesti putin?, sa fii maine puternic si limpede in gandire... apoi un taxi chemat in graba, o discutie de complezenta, poate si niste felicitari, emotii cat cuprinde. Cum muscase ea din merdeneaua aia! si acum, parca in 3 minute scurte, iata-ma aici, fata in fata cu un cocon infofolit, cu fata de eschimos. Deci el era! El se simtea in serile in care stateam cu mana pe casuta lui....
Amandoi l-am asteptat cu nerabdare si ni l-am dorit. Prin multe emotii ne-a facut sa trecem. Mai mult ca sigur ca si el a trait o experienta unica, ce-i va ramane mereu, amintire intr-un cotlon, asemenea miliardelor de fiinte care au luat viata inaintea lui. Acum creste, repede si sigur, de parca a stiut dintotdeauna ce are de facut, si urmeaza un plan dinainte trasat. Acum ni se pare ca il cunoastem de cand lumea, ca a fost mereu undeva, langa noi dar ca abia acum a capatat chip si fiinta. Cred ca asta se numeste dragoste de parinte. Este o parte din noi. Este al doilea pestisor din cuibusorul nostru. Ne dorim sa fim in putere si mereu cu urechea plecata spre el, spre nevoile lui, spre tot ce are sa ne spuna.
Ne dorim sa-si poarte Numele. Felix mereu...
sanziana
de pestisori flavia [19.03.2006] si felix [26.02.2011]Raspunsuri
Matzaila_81 spune:
Ziki, felicitari pentru toti patru 
Ce repede ai nascut si ce curajoasa ai fost.
ziki spune:
multumim mult!
nu chiar curajoasa, dar.. a mers!
sanziana
de pestisori flavia [19.03.2006] si felix [26.02.2011]
violetan spune:
Felicitari, ziki, sa va traiasca minunile. Foarte frumos povestesti, ai talent, cu siguranta! 
Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007
desprecopii spune:
ziki, ce frumos ai povestit!
Sa iti traiasca flacaul Felix si sa iti aduca numai Fericire!
Sanatate si o zi cu soare va doresc!
**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook
roxx26 spune:
E a doua oara cand citesc si iar ma emotionez...Esti delicioasa! Sunteti minunati, cu totii! Sa fiti fericiti si zambitori mereu!
_
Roxana
Mami fericita de printesa superba Catalina-Victoria 02.01.2011
Scrisoare pentru Catalina
oana.irina spune:
Am citit, sincer, atrasa de titlu si ce placere mi-a facut lectura! E cu atat mai delicios, cu cat e o poveste reala, e crampei din viata cuiva pe care nu cunosc personal, dar in care se regasesc trairile a mii si mii de familii normale, fericite. Va felicit din toata inima. Sa fiti fericiti, sa va bucurati de cei doi ingerasi.
Mi-a parut bine, Oana Irina, viitoare mamica de Maria.
ziki spune:
va multumesc mult!
pe mine ma emotionati voi!
sa ne traiasca tuturor comorile cele mai de pret si sa ne bucuram de ele pana la capat!
si, Oana, nastere ca a mea iti doresc. Si un tati treaz
sanziana
de pestisori flavia [19.03.2006] si felix [26.02.2011]
luciact spune:
ziki,f frumoasa povestea,toate cele bune
ps...cred ca ma voi gandi mereu la tine cand voi manca merdenele
ziki spune:
eu de atunci mananc cu frica,cine stie ce se mai poate intampla..
iar la voi ma gandesc adesea, pt ca Eva e nascuta pe 8.ian, si in plus.. m-a apucat atunci pe mine sa ii "vestesc" nasterea... 
sanziana
de pestisori flavia [19.03.2006] si felix [26.02.2011]
zozela spune:
Felicitari!!
Foarte frumos ai povestit!! E de prima pagina!