UPU pediatrie- unde am ajuns???

glimmer spune:

Se tot spune pe aici ca ne ducem degeaba la urgenta, pentru simptome care nu constituie urgenta. De unde stim totusi cand e urgent si cand nu ? Vorbesc de persoane ca mine, fara nicio calificare in domeniul medical. Si ma gandesc la ultima situatie prin care am trecut, in care am ajuns cu fetita mea la urgenta. Eram, desigur in concediu, la mare. Si vineri seara, cand ne plimbam linistiti, a inceput sa o doara in partea dreapta. Pana am ajuns la hotel, durerea s-a accentuat. Cand s-a intins in pat, a fost mai bine. Am lasat-o sa doarma. A doua zi dimineata, sambata, cand s-a trezit, din nou o durea, tot acolo. Mergea cocosata de durere. M-am gandit ca poate e apendicita. Am mers la vreo doua clinici particulare in Constanta, care aveau chirurgie, dar medicii nu aveau program. Am mers la urgenta, fiica-mea mergea in continuare cocosata si se plangea ca o doare tare. Deja imi faceam scenarii in cap ca o sa dea in peritonita daca mai intarzii mult. La spital era un singur medic pediatru si o coada... Nu facea nimeni vreo selectie in functie de gravitate sau pe alte criterii. Se intra in ordinea sosirii. Dupa cum arata coada aia aveam de asteptat 2-3 ore. Ma gandeam ca e prea mult si ca in timpul asta se putea intampla orice, nu mai spun ca in tot timpul asta fiica-mea se vaita de durere si acolo nici loc pe un scaun nu aveam. Am reusit sa convingem medicul chirurg care era de garda sa coboare sa o consulte, cu toate ca procedura "standard" ar fi fost sa o consulte pediatrul de garda si, doar daca el hotaraste ca e cazul, sa cheme chirurgul. La consult s-a dovedit ca nu era apendicita, a facut niste analize care au fost bune, iar durerea aia a trecut ceva timp mai tarziu si nu stiu sigur de la ce a fost. Deci, se poate spune ca am fost degeaba la urgenta?

aka spune:

felicitari viitoare dna doctor . asta-i atitudinea care trebuie sa o ai. data viitoare am sa merg pregatita cu plicul sa ii "platesc" si nu se va mai supara ca am venit .

acum, stau si ma intreb, oare nu poti vorbi frumos cu parintele, care oricum e stresat ca e copilul bolnav, tu doar trebuie sa iti faci datoria sa consulti copilul fara sa incepi sa strigi/etc. pentru ca, intre noi fie vorba eu platesc pentru serviciile alea, multi bani in fiecare luna, si macar atat poti face pentru mine, sa imi consulti copilul sa imi prescrii medicamente si atat. fara sa imi dai de inteles ca ar trebui sa iti dau "ceva". cred ca putina empatie nu ar strica unora dintre medici. dar tot eu ma "incurajez" ca sunt si ei oameni si se satura de atatia pacienti mai ales daca am avut norocul sa ajung la sfarsitul programului.

Carmencat, exact. la 6 seara ia medicul de familie de unde nu-i, ca si el termina programul la un moment dat. si prin telefon nu poti stabili un diagnostic si tratament aferent. sau poate ca se poate si eu nu stiam...

mami de www.totsites.com/tot/mariachristina" target="_blank">Maria Cristina si Andreea Miruna

viviana spune:

La noi nu exista coeziune intre serviciile medicale.

2 povestioare din America. Prima este la prima mana,a doua traita de mine.

A venit la medicul curant un tip cu o infectie ingrozitoare. I-a acordat primul ajutor, i-a prescris antibiotice. Un antibiotic intravenos simplu, celalalt urma sa fie administrat prin vena cava si montat un cateter. A vorbit la spital pentru ca montarea acelui tip de cateter se face numai sub radiografie. S-a dus tipul la spital i s-au facut analize suplimentare i s-a administrat prima doza de antibiotic apoi, gata du-te nene acasa!
De acasa a sunat la medicul de familie. Medicul de familie a luat legatura cu o asistenta din sistem care urma sa se deplaseze la domiciliul tipului pentru continuarea tratamentului.

S-a imbolnavit fetita celor la care stateam. A facut 40 de grade. Si cum parintii erau la serviciu mi-a revenit sarcina sa o duc la pediatru.
La cabinet a fost preluata de receptionista si dusa intr-o incapere speciala pentrua nu fi lasata langa ceilalti. Am asteptat vreo 20 minute (ca nu avea programare prealabila) pana a venit doctorul, dar ea a stat intinsa in pat si chiar a atipit putin.
A consultat-o doctorita, i-a luat exudat (a avut atata rabdare ca fata nu voia sa deschida gura). Mi-a explicat ce are vorbind rar ca sa inteleg, mi-a scris medicatia si apoi mi-a spus ca trebuie sa-i faca si analiza de urina.
M-am dus la receptie, am primit un borcanas steril pe care receptionera a lipit o eticheta cu numele fetei, ce tocmai o listase la imprimanta.
Apoi mi-a aratat o usa si mi-a spus ca aceea este toaleta speciala pentru analiza asta si ca trebuie sa las borcanasul acolo.
In toleta era o nisa cu o usita unde am lasat borcanasul. Apoi am folosit solutia antibacteriana pentru a ne curata mainile.
Si uite asa nu m-am plimbat cu pipiul nici in poseta si nici pe culoarele clinicii.

Rezultatul analizelor l-am primit dupa 2 ore prin email.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

gabitza2005 spune:

Cand avea baietelul 9 luni am stat acasa cu el cu temperatura sub 39 , apoi pe la 2 noaptea a trecut de 40 a inceput sa tremure -asa ca am mers de urgenta la Budimex.
A urmat o internare de o saptamana in spital - cea mai neagra perioada din viata mea - stateam noaptea sa pazesc copilul sa nu se urce gandacii pe el. Am plecat acasa pe semnatura ca nu mai rezistam in spital si dupa o saptamana eram fara un diagnostic concret ba ca e enterocolita (dar poate face de la temperatura) , ba ce e rubeola (da nu are bube) ba ca e reactie la vaccin.....
Mi-am promis ca nu o sa mai ajung acolo cu copilul asa ca la cel mai mic semn de boala (exceptand racelile) il duc la medic -daca e we il duc la urgente.
Uite de asta vreau sa tratez copilul din start si nu astept sa se complice lucrurile ca sa nu ajung acolo.
Peste tot suntem sfatuiti sa nu luam medicamente singuri -asa ca de ce i-as da copilului simplul paracetamol fara un consult adecvat?
De ce as astepta pana a doua zi sa merg la medicul de familie care mai apoi sa ma trimita la un specialist timp in care boala poate evolua f repede la un copil.
La ce mai exista medici daca noi ne tratam copii singuri si asteptam dupa programul lor? Daca suni la medicul de familie te programeaza peste o saptamana si scrie pe usa lui ca pentru urgente sunati la 112 -bineinteles ca se rezolva totul cu o atentie.

Lali spune:

Dar de ce nu ne inveti tu ? Sau alti doctori. Ca nu ne-am nascut cu informatia asta in codul genetic. Dati-ne un manual de folosire a sistemului public de sanatate, si-l respectam cu totii, ca nimeni nu e nebun sa mearga la doctor daca nu simte el ca e cazul. (ma rog, exista si exceptii, ca mai sunt si ipohondri, dar asta poate fi un diagnostic pana la urma)

Lucrurile se rezolva foarte simplu, printr-un triaj adecvat la UPU (unde daca nu esti urgenta poti astepta mult si bine si asta sa te puna pe ganduri data viitoare) sau printr-o linie telefonica cum se practica in multe clinici private cu abonamente si chiar in strainatate unde poti primi o parere sau o indrumare daca e cazul sa fugi la urgente sau nu.

Dar e mult mai simplu sa arunci cu idei de genul "romanul nu stie ..." decat sa gasesti si sa aplici o solutie.

Si inca ceva, apropo de faptul ca aici, in Ro medicii isi dau numarul de telefon privat si sunt apelati pe el. Asta e deobicei pentru familie/prieteni sau pentru cei care dau bani doctorului si pe care acestia ii considera clienti, pentru ca stiu si ei ca daca a raspuns la telefon trebuie sa fie atenti cu doctorul respectiv. La mine astea au mers mana in mana si nu mi se pare iesit din comun pana la urma e un fel de continuare platita in privat a serviciului de la stat. Daca doctorul da numarul lui personal si-ti permite sa-l apelezi nu cred ca e vina pacientului ca o face si ca plateste pentru asta.

In vest nu e deloc asa pentru ca sunt convinsa ca medicii sunt platiti atat de bine si lucreaza atat de mult incat nu mai au nici timp nici motiv sa faca asta in timpul liber.

carmencat spune:

Am putin timp si o sa va explic de ce pentru mine instinctul e mai important decat ce se vede cu ochiul liber.

Unul din cainii mei, la un moment dat mi s-a parut bolnav. Nimic evident. Nu febra, de mancat manca, scaun ok, deci nici un simptom evident pe care sa il pot descrie in cuvinte. Ii spun sotului: ACUM mergem la veterinar. El, evident, de ce ce s-a intamplat? Nu e bine cainele. Cum nu e bine? Ce are? Nu stiu ce are dar nu e bine si e de rau. Dupa ce a comentat in fel si chip paranoia mea ca sa las cainele in pace, ca am innebunit, ca ne facem de ras la vet, ca ii ocupam timpul degeaba si poate altii sunt cu adevarat bolnavi si au nevoie de ajutor, etc etc etc, evident, am plecat la vet. La vet, cu care ne cunoastem de ceva ani buni, il consulta cu mare atentie, nimic evident. Eu o tineam pe a mea. Are ceva, nu e bine cainele, nu e in apele lui, nu a fost asa niciodata. Ca sa scape de gura mea i-a facut pe loc analizele de sange, toate. Analizele relativ ok, nimic care sa justifice paranoia mea. Eu o tineam pe a mea. Nu, cainele nu e bine, imi pun capul. Trebuie sa descoperim ce are. Ne-a trimis la facultate sa ii facem niste radiografii, era putin intepenit pe spate, si o ecografie ca sa calmeze nebuna. Nimic din ce nu stiam la radiografie, in schimb la ecografie splina marita. Medicul a suspicionat babesioza, luat sange, facut analiza. Pozitiv. S-a aplicat tratamentul instantaneu. A avut un noroc chior. Daca asteptam sa apara semnele clinice nu supravietuia. Deci multumita paranoiei mele, cum spun ceilalti, al enspelea simt, de mama, cum spun eu, cainele traieste si azi.
Au mai fost multe dati ulterior cand fara semne clinice am spus ACUM mergem la doctor, ceva nu e ok si e grav. Ei bine, de atunci cand spun ca nu e ok, toti ma iau in serios si nu am gresit niciodata. Mai mult, s-a dovedit ca acel avans pe care l-am avut a facut diferenta intre viata si moarte.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

carmencat spune:

Sa trecem si la unul din multele cazuri umane.
Cumnatul meu acuza niste dureri in piept ii spun sa cheme ambulanta sa se duca la doctor. A nuuuu nu are nimic, a ridicat ceva greu la servici (se mutau dintr-un sediu in altul) si il doare cumva o coasta, o fi fisurata sau ceva. I-am spus nu, cheama ambulanta ACUM. Nimic, sunt eu nebuna. Nici macar nu eram in Bucuresti sa pot sa ma duc pana la ei. Dupa 2 ore ma suna maica-mea ca s-a prabusit, e vanat si nu respira. Chemasera ambulanta. A fost dus la urgenta la sf. pantelimon unde a stat muuuuuuuuult si bine, s-a concluzionat ca este ceva lichid in unul dintre plamani si l-au trimis la v. babes. Sa nu uit sa precizez ca toata aventura a inceput la 11 dimineata intr-o sambata. La v. babes a fost trimis cu o ambulanta de la sf. pantelimon, ambulanta care a aparut dupa vreo 3 ore. pe la 6 seara am reusit sa ma reintorc in bucuresti si m-am dus direct la v. babes unde, ghici, era intins pe un pat si atat, nu ii facea nimeni nimic, abia mai respira. Caut medicul. Medicul imi spune ca a discutat radiografia lui si cu nu stiu ce profesor si este si ceva aer acolo, nu numai lichid, caz in care ei nu sunt abilitati sa intervina, neavand medic radiolog in we si nici chirurgie toracica. Zic bun, in cazul asta ce facem? Aaaaaaa pai il trimitem inapoi la sf. pantelimon sa rafaca radiografia si vedem dupa aia, daca e ca noi, adica are si aer, nu numai lichid, ramane la sf. pantelimon ca ei eu chirurgie toracica, daca nu, il trimit cu o alta ambulanta la noi si ne ocupam noi. Am anuntat ambulanta sa vina sa il transporte la loc, asteptam. Si asteptam si asteptam si asteptam inca vreo doua ore in care nu i se face nimic si starea se inrautatea vizibil. Pana la urma am plecat cu el pe semnatura cu masina personala inapoi la sf. pantelimon unde, o doamna doctor plina de tzafna a comentat pe un ton total nepotrivit si cu niste cuvinte la fel de nepotrivite tupeul medicilor de la babes care ii contesta ei diagnosticul, ca ea e acolo la urgenta nu sa trateze ce pot trata ei. Dupa ce a mers pe picioarele lui la et 2 la radiografie, cu mine, evident, si s-a vazut clar ca situatia este foarte grava i se face internare. Ni se spune ca putem pleca linistiti acuma ca se va rezolva. Acel al enspelea meu simt nu ma lasa sa plec. Insist, cu orice risc. Cum se va rezolva, ce are, ce inseamna ce are, care este tratamentul care i se va da. Cum adica?? Vor astepta chirurgul de specialitate. Cand vine, pentru ca vreau sa vorbesc cu dumnealui. Aaaaaaaaaaa luni. Nu avem chirurgie toracica pe we. Am crezut ca nu aud bine. Bun, si pana luni ce ii faceti? Nimic. Asteptam chirurgul, sa decida el. Pai ati spus ca e grav, bla, bla, ii repet ce imi spusese ca a fost la un fir de par sa imi moara mie in masina, ca imi asumasem un mare risc, etc. Raspuns. Doamna, nu intelegeti ca nu avem medic chirurg acum? O sa astepte pana luni. Pai si daca i se inrautateste starea si moare?? Eeeeee vedem noi ce facem. In secunda aia, intrebarea logica a fost unde exista un spital care poate face ceva in cazul lui? Respectiva doctora mi-a intors un mare spate si a refuzat sa mai discute cu mine. Multumesc lui Dumnezeu ca un rezident de acolo m-a indrumat discret catre v. nasta, desi m-a atentionat ca e posibil sa nu il primeasca nefiind in jurisdictia lor, dar alta sansa nu are. Inca o data l-am luat de acolo pe semnatura mea si l-am dus la nasta. La nasta am ajuns la 12 si ceva noaptea si in sfarsit, desi initial nu au vrut sa il primeasca, dupa ce am spus pe nerasuflate povestea si ca de la ora 11 nu i-a facut nimeni nimic, ci numai a fost plimbat printre spitale, toti, absolut toti spalandu-se pe maini, fara sa spuna nimic l-au primit si bagat in reparatii de urgenta. Si da, mi-au confirmat ca daca nu imi asumam sa il duc la nasta, asteptand chirurgul acela pana luni... ar fi crapat. Au trecut niste ani de atunci si traieste.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

carmencat spune:

Si ca sa nu ufiu complet off-topic, fetita mea, in urma cu 1 an, deci avea cam 9 luni, face o viroza. Muceala, febra, tot tacamul. Sunat medica de familie, dat tratament, tratat. Copilul tot mai rau. Sun iar medica, sa ii fac tratamentul si sa astept. Mai treceau o zi, doua, copilul si mai rau. Sun iar medica, vine sa o vada, ajustam ceva pe la tratament, sa nu ma panichez, sa fac tratament, va fi bine. Mai trec doua zile, deja mucii garla, nu se imbunatatise starea cu nimic, ba din contra. Sun iar, nu e bine, e mai rau, haraie, bla-bla. Vine sa o vada. E ok, nu haraie la plamani, continuam tratamentul. Eu STIAM ca nu e ok, nu ma intrebati cum, nu am cum sa explic. STIAM. Toti, iarasi, sunt eu deplasata, uite draga a venit si medica, a zis ca e ok, facem tratamentul mai departe, se va imbunatati situatia. Mai trece o zi. La fel. Muuuuuuuci garla, haraiala, temperatura in jur de 38-39, la 4 ore alternam nurofen cu panadol, ca altfel scapa de sub control. Mai vine o data medica, si ii multumesc din suflet ca a tinut cont de insistentele mele. Vine, o asculta, era cam 8 seara cand a ajuns, se uita la noi si spune ACUM o imbracati si va duceti la urgenta. A urmat un lung tratament cu inhalatii si multe alea si pana la urma a fost ok. Daca nu insistam si ma culcam pe urechea ca fusese ieri si a zis ca e ok, nu are nimic la plamani si sa urmez tratamentul de mi l-a dat, copilul se sufoca in noaptea aia.
Si au mai fost situatii, inclusiv care privesc copilul, in care daca nu insistam ar fi fost rau, foarte rau.
Repet, care e granita dintre urgenta si non-urgenta?
Eu zic ca mai bine ca mine, mama, care imi cunosc copiii patrupezi si bipezi cel mai bine, nu are cum stii altcineva cand le este cu adevarat rau si ceva nu merge bine. Chiar daca teoria spune altceva.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

carmencat spune:

Si da, mai bine ma duc degeaba si platesc si din buzunar daca trebuie consultatia, nu conteaza cat, decat sa plang dupa aia si sa aprind o lumanare.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Selene_Bunny spune:

Pacientii cumnatei mele o suna pe mobil ori de cate ori considera EI ca este cazul. Cred ca numai in intervalul orar 23-07 nu o suna, si poate si atunci, daca EI considera ca e o urgenta. Asa a considerat ea de cuviinta, sa le lase si numarul de mobil. Pacientii sunt la tzara, la 60 de km de Braila, si se intampla sa aiba nevoie de un sfat in afara orelor de program.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii