Normal sau anormal?

Lo_li_Ta spune:

Eu imi mentin intrebarea: de ce un cuplu format din 2 persoane care nu ar putea procrea in mod natural nici in perfecta stare de sanatate (am facut mentiunea cu sanatatea, ca sa nu mi se spuna ca e la fel ca la cuplurile hetero infertile), trebuie sa aiba copii?

Grace spune:

Pt. ca desi nu au capacitatea fizica de a procrea, indeplinesc totusi celelalte conditii necesare pt. cresterea si educarea unui copil. Se urmareste intotdeauna interesul superior al copilului si nu capacitatea de fertilitate dintr-o familie. Normalitatea de a te reproduce este banal, anormal este insa sa minimalizezi sau sa reduci cu intentie posibilitatea de a exista a unei "mici creatii".

beren spune:

De ce nu?

mariuta spune:

Aici nu e totusi vorba de drepturile parintilor, ci de faptul ca un copil percepe sau nu ca anormala situatia de a avea doi parinti de acelasi sex si cum ar fi el afectat psihologic sau in alte planuri, indiferent cat de buni, afectuosi, ireprosabili ar fi parintii lui si pana la urma chiar dincolo de reactia societatii.

ladyJ spune:

Cele doua persoane ar putea procreea in mod natural. Separat. La fel cum o femeie devine mamica culcandu-se cu un anume barbat, barbat care nu va fi in veci parte din viata copilului.
Femeia poate e lesbi. OUPS! Poate nu. Daca nu e, isi creste copilul fie singura, fie cu un alt partener barbat(prin casatorie sau nu)
Daca e lesbi, isi creste copilul fie singura, fie cu partenera de viata (casatorita sau nu).

Lolita, tu te folosesti de comparatia cu hetero pentru a scoate in evidenta ´´anormalitate´´ gay, dar nu accepti ca cineva sa se foloseasca de aceiasi comparatie pentru a-ti aduce contra-argumente? Pai e corect asa?

N-am inteles la ce te referi cu ´´in perfecta stare de sanatate´´.


Ok, in alta ordine de idei, problema generala este ca multi hetero se limiteaza la a judeca homosexualii strict dpdv sexual. Isi imagineaza scene diverse care ´´le fac rau, grata sau scarba´´.
Se omite incarcatura emotionala si atasamentul. Sentimentele!
Un gay are sentimente, dorinte,nevoi. Isi iubeste partenerul de viata asa cum noi ne iubim barbatii. Rad impreuna, plang, se cearta, se privesc cu admiratie, se insala, se impaca...ce mai, viata ´´normala´´-ca tare ne mai place sa numim normal doar ceea ce facem NOI.

Poate ca daca incercam sa vedem si altceva in afara de sexul anal, vom intelege mai bine gay-ii.


Societatea da cu parul in ceea ce e altfel. Asta o stiu si gay-ii si au aflat-o cu timp in urma mamele singure! (judecate cum nu se poate mai rau, INCA)
Cu ani in urma, o mama singura era de neconceput! Asa cum azi, un cuplu gay cu copil este ceva ne-sanatos, ne-natural,ne-normal.

Pe de o parte e de inteles. Oamenii simt nevoia unei sigurante, unei ordini in societate. Ce e noi perturba dulcea liniste, iar casatoriile gay perturba linistea familiilor traditionale. De ce se simt familiile traditionale amenintate ? Nu stiu, discutia poate fi lunga si interesanta.

Revin.

en_kvinna spune:

O chestie la gay. Ei nu sunt o amenintare pt familia hetero. Ei nu sustin ca lucrurile trebuie sa decurga potrivit viziunii lor. Nu militeaza pt a se impune in detrimentul familiei hetero, sau sa denatureze cuplurile hetero si sa le nimiceasca. Cum ar vedea unii pericolul. Ei militeaza pt a fi acceptati si de a primi aceleasi drepturi. Atat. In schimb, cuplurile hetero cand militeaza impotriva miscarii gay, ei militeaza pt superioritate lor vis a vis de gay, sa nimiceasca homosexualii.

PS. Sexual anal e foarte popular printre cuplurile hetero, mai ales astea sub media varstei de 30 de ani.

ladyJ spune:

Nu se poate afirma cu certitudine care-i cauza homosexualitatii - nascuta sau dobandita. Ultimile info pe care le-am citit atribuie procente geneticii si procente vietii de dupa nastere. Adica, cauza ar fi mai multi factori care daca se ´´aliniaza´´ intr-un anume fel dau nastere homosexualitatii.

Cum ziceam anterior, a fi homosexual nu inseamna doar a-ti placea sa faci sex cu persoane de acelasi sex. Inseamna si sentimente, atasament. Unele carti de psihologie vorbesc de aparitia homosexualitatii atunci cand, din frageda pruncie, copilul (baiat) nu are parte de implicarea tatalui, nu gaseste o figura masculina cu care sa se identifice(in lipsa identificarii cu figura masculina a tatalui) si astfel, va cauta toata viata figura paterna care sa-l accepte si iubeasca, dedicandu-se total acestei iubiri. Sigur, lucrurile nu stau asa de simplu, exista si o mama care are rol important in dezvoltarea afectiva a copilului, ca figura materna.
Ma rog, probabil ca asta ar putea reprezenta unul din factori, viata psihica a unui om este extrem de complexa.
Sa nu uitam ca exista si bisexualii. Sau homosexualii care nu stiu ca-s homosexuali :). Adica se casatoresc cu femei, fac copii, dar sunt profund neimpliniti si nefericiti. Si cum societatea constrange, omul incearca sa ingroape si mai abitir pornirile.
Homosexualii au existat dintotdeauna, fie doar pentru placerea sexuala cu persoane de acelasi sex, fie ca relatie cu sentimente.


Vorbea Tanti pe paginile anterioare despre identificarea copilului cu figurile materne si paterne. Un copil crescut doar de mama,spre exemplu, va gasi identificarea paterna cu un bunic, var, vecin, profesor etc etc.
La fel si un copil crescut de gay: va gasi figura materna in educatoare, bunica, verisoara, matusa, mama unui prieten, profesoara, etc.

Exista copiii pe care-i creste statul. Copiii orfani. Exista copii care cresc fara mama sau fara tata. exista copii crescuti de bunici chiar daca au ambii parinti casatoriti si-n cuplu.
Asa vor exista si copii crescuti ´´de tata si partenerul sau-deci am doi tati´´ sau ´´de mama si partenera sa- deci am doua mame´´
Sau copiii cresuti de mama si bunica, si ei spun adesea ´´mama Lia si mama Maria´´

Sigur ca un copil crescut intr-un cuplu de homosexuali poate avea mari probleme, la fel cum copilul crescut in familie traditionala de o mama nefericita in casnicie,nefericita cu ea insasi, plina de complexe si prejudecati, poate avea mari probleme.
O mama nefericita, frustrata,egoista,dominatoare,acaparatoare, va transmite fiicei ca barbatii sunt porci, nu poti avea incredere in ei, trebuie doar folositi si aruncati....iar fiica, ajunsa la maturitate, va avea dificultati in a construi o relatie sanatoasa cu un barbat. este doar un exemplu simplu.

Cred ca cea mai mare problema pentru copiii crescuti in familii gay este de ordin social si nu psihologic.

Lo_li_Ta spune:

Fomalhauti, ce spui tu se aplica la cuplurile de gay care adopta. Dar discutia asta de ex, a pornit de la copiii biologici ai partenerilor. Normal ca-i mai bine copil de gay, decat pe strada, dar de ce intotdeauna comparam extremele?
Beren, de ce nu s-a tot insirat pe aici.
LadyJ, am fost tentata sa spun simplu ca nu cred ca doua persoane care nu pot procrea in mod natural ar trebui sa fie parinti. Daca nu as fi pus mentiunea cu sanatatea, mi s-ar fi dat in secunda unu exemplul cuplurilor hetero cu probleme de infertilitate, si nu mi se pare ok comparatia. Am vrut s-o anihilez din fasa
Stiu ce inseamna homosexualitatea. Am avut de-a face cu minoritati sexuale, stiu ca e o comunitate in care intalnesti toate categoriile de oameni din toate clasele sociale. Cunosc personal cupluri de gay, unii imi sunt amici, stiu care este dinamica relatiei lor, sunt oameni impacati cu ei insisi, perfect capabili moral si financiar sa creasca un copil ok. Stiu ca in mod teoretic, un copil percepe exact aceasta dinamica si nu relatia sexuala. Dar daca e sa credem in teoria modelelor transgenerationale, si eu cred, pt ca se vede cu ochiul liber in orice directie ai privi, cresc semnificativ sansele sa cresti un copil confuz, neadaptat in societatea in care traieste. Ma refer aici mai ales la cuplurile gay care au un copil de acelasi sex cu ei. Perfect de acord ca poate peste 20 de ani va fi o banalitate, dar eu nu o vad neaparat ca pe o evolutie pozitiva.
Repet, mi se pare extrem de normal sa fie tolerati, tratati firesc, dar nu si incurajati. Dincolo de cauze si de zbuciumul sufletesc si nu numai al celor implicati, homosexualitatea nu este o normalitate. Mi se pare un gest extrem de egoist sa vrei sa ai un copil pe orice cai si in orice conditii. Cum spuneam mai sus, mi se pare mult mai ok ca unul dintre membrii cuplului sa aiba un copil care va avea o mama si un tata = parinti, iar celalalt va fi partenerul lui tati. Atat. Nu al doilea tata.

viviana spune:

Nu trebuie sa aiba copii. Isi doresc sa aiba.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Fomalhauti spune:

Dau si eu exact acelasi raspuns ca Viviana: cei care sunt homosexuali doresc sa aiba copii ca si cei heterosexuali. E o dorinta. Dar una extrem de importanta pentru viata lor.

Problema este in ce masura societatea are dreptul sa decida daca si cand o persoana poate avea copii. Si as mai intreba cine este societatea.

Doua exemple:

Eram in parc, la locul de joaca si langa mine s-a asezat o tanara. De la primele vorbe mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu ea. Mi-a aratat-o pe fetita ei si mi-a spus ca "este o minune", ca ea (mama) este foarte bolnava si a luat tot timpul sarcinii medicamente (sau lua medicamente cand a ramas gravida si atunci a oprit medicamentele desi nu avea voie) si medicii "i-au interzis categoric" sa aiba copii si i-au spus ca oricum nu va putea duce sarcina pana la capat din cauza medicamentelor. Si, iata, ea a reusit. Apoi a inceput sa imi insire tot felul de idei delirante. (Cand spun "idei delirante" chiar la asta ma refer, nu spunea prostii sau lucruri cu care eu nu eram de acord, spunea tot felul de lucruri despre Satana.) Cand am plecat mi-a dat un teanc de hartii, xerox-uri din ziare, despre ea (ceva, niste reviste cu orientare religioasa in care se vorbea despre minunea care i se intamplase). M-am ingrozit citind ce boala are. Fetita parea perfecta din toate punctele de vedere. Presupun ca "anumiti reprezentanti ai societatii" nu i-ar fi permis acestei persoane sa procreeze. Daca ar fi putut sa o opreasca ar fi facut-o.

Exemplul 2: Cand am nascut, la 40 de ani, medicul neonatolog mi-a pus diferite intrebari (adica a doua zi dupa ce am nascut). M-a intrebat despre ceilalti copii, apoi despre "ultimul". Mai in gluma, mai in serios am spus: "Sa spunem ca e cel mic, nu se stie daca e ultimul." In acel moment persoana in cauza a devenit atat de agresiva prin tonul folosit (si prin continut) incat sunt convinsa ca avea o problema personala. A inceput sa tipe la mine ca eu habar nu am ce inseamna un copil cu sindrom Down (cred ca a folosit cuvantul "boala"), ca da peste cap toata familia, un integ discurs, o ploaie de reprosuri la simplul fapt ca m-as putea gandi sa mai am un copil dupa 40 de ani. Sunt convinsa ca, daca ar fi putut, m-ar fi oprit sa mai fac un copil.

Pana la urma cine poate decide cine, cu cine, cand (unde, cum si de ce) are dreptul sa faca un copil? Si cine nu are acest drept.