noua lege a educatiei si clasa pregatitoare

Tisina spune:

bird, ai dreptate! Dar spre deosebire de Romania, acolo invatamantul este mult mai relaxat, nu se baga cu lopata informatii in mintile copiilor care trebuie sa le asimileze rapid pentru ca nu este suficient timp de aprofundare. De aceea parintii sunt mai reticenti in a-si da copilul de la varsta frageda la scoala.
Cat priveste pregatitoarea, eu am inteles ca se va reveni asupra aspectului cu desfasurarea in cadrul scolilor, din lipsa de spatiu (in primul rand). Acum, pana la anul se mai pot schimba multe. Si eu sunt interesata de subiect, avand o fetita care acum e grupa mijlocie.

Luna1 spune:

Stiti ce-i mai grav? Faptul ca invatatoarele au ajuns sa creada ca un copil intre 6 si 7 ani nu-i pregatit de scoala. Asta datorita faptului ca ea trebuie sa faca fata capacitatii copiilor de 8 ani ( sau ma rog, aproape 8). Normal ca nu mai poate invatatoarea sa faca liniute si bastonase cand la 8 ani copilul e satul de ele de la gradi. Si atunci, in loc sa-l trimita pe copil la clasa adecvata ( vii cu el la 8 ani il bag la clasa a doua), ii declara pe cei de 6-7 ani neputinciosi.

Nu m-am last convinsa de sistem ci mi s-a dovedit ca el functioneaza. Ca fiul meu a invatat sa scrie si sa citeasca la 5 ani fara lectii fara frica de scoala.

Ana71 spune:

Buna,

Iarasi vechea polemica....scoala inceputa la 6 sau 7 ani.

Dar nu ma pot abtine sa nu-mi spun si eu punctul de vedere: am inceput scoala la 6 ani si 2 luni....cea mai mica din clasa intotdeauna. Nu pot zice ca am intampinat probleme prea mari, in permanenta am fost printre cei mai buni din clasa, am intrat in primul an la facultatea pe care mi-am dorit-o. Ai mei parinti niciodata, dar niciodata nu s-au implicat in lectiile mele. Doar participau la sedintele cu parintii. Pornind oarecum de la premisa asta, mi-am dat baiatul la scoala la 6 ani si 8 luni (e nascut in ianuarie). Cel mai mic din clasa ( a propos spunea cineva de potentialele ironii ale colegilor cum ca ar fi mai mare.....la noi Vic "a suferit" oarecum ca e cel mai mic.....imi tot spunea sa nu scriu pe tort cati ani face ).Acum e clasa a 5-a. Consider ca am facut o mare greseala. Trebuia sa-l dau la 7 ani si 8 luni. Singura parte buna, a avut o invatatoare de exceptie (care mi-a spus de la inceput, intr-o discutie amicala, ca are 2 baieti nascuti in martie, dar cunoscand sistemul prea bine i-a dat pe amandoi la scoala la 7 ani si jumatate).

Materia care se studiaza in scoala romaneasca este atat de incarcata...si din pacate in mare procent inutila. Chiar m-a amuzat Corsge cu mesajul ei. Se vede ca este cadru didactic si stie exact ce vorbeste. Notiunile alea de fonetica din clasa a 5-a m-au albit, cu greu s-a lamurit cum sta treaba cu diftongii, hiatul si nr de litere/sunete. Asta ca un mic exemplu.

Dar ceea ce vreau sa spun: nu exista retete universal valabile, fiecare copil evolueaza in stilul lui. Dupa parerea mea, vorbesc strict de Romania, cei care performeaza in sistemul actual, dati la scoala la 6 ani si un pic si mai ales cei care obtin rezultate exclusiv pe munca lor si nu pe implicarea parintilor....ei sunt exceptia. Bravo lor! Sincer, al meu nu e din categoria asta!

Si inca ceva: mi se pare total aiurea sa comparam sistemul asta romanesc cu cel functional din alte tari civilizate. Pur si simplu nu e relevant deloc. O spun in cunostinta de cauza, nepoatele mele sunt stabilite in Luxemburg: nu e nicio legatura intre ceea ce se studiaza aici si ce se studiaza acolo....modul de lucru, materialele, materia....e altceva.

Ceea ce mai are importanta: nivelul clasei. Mai ales incepand cu clasa a 5-a cand notele de la fiecare materie au o anumita pondere pentru intrarea la liceu. Copilul meu este intr-o clasa foarte buna, unii copii au rezultate notabile la olimpiade, Arhimede, lumina math, engleza....ba chiar si la olimpiada de tehnologie. E mult mai greu sa obtii media peste 9 la o astfel de clasa...decat intr-o clasa in care multi copii nu prea se straduiesc.

Ca urmare a experientei cu baiatul am decis sa dam fata la scoala la 7 ani si jumatate. Cu toate ca ea acum (6 ani si 2 luni) stie sa citeasca (silabisind), scrie inclusiv litere de mana (singura se straduie....a facut rost de un caiet din ala de clasa 1). Binenteles ca am vorbit si cu ea.....am ajuns la concluzia ca anul asta de copilarie fara teme aberante, fara stres ii este folositor. Asa ca a inceput diverse activitati: balet, muzica, actorie si in curand engleza...scoala (romaneasca, repet ) mai poate sa astepte.

OFF Topic: Sincer, lozincile cu "mai bine schimbati sistemul decat sa va plangeti" venite de la cei stabiliti afara.....sunt doar lozinci.....

diana_jors spune:

Alex are 4 ani si o luna si e in grupa mijlocie. Stie multe litere, leaga silabe, stie cifrele, se descurca la matematici simple (operatii aritmetice). Ar incepe grupa mare in toamna, iar anul viitor, in 2012, ar trebui sa inceapa grupa pregatitoare, la 5 ani si 4 luni. Nu ma intereseaza ca se face in scoala sau in gradinita aceasta grupa, nu vreau sa il franez din ritmul lui de dezvoltare. Si va rog sa ma credeti ca nu l-am fortat cu nimic, ceea ce stie este fie pentru ca a cerut el sa afle, fie ca s-a bazat pur si simplu pe logica lui (in sensul ca nu s-am stat eu sa il invat adunari sau impartiri sau mai stiu eu ce, le-a asociat singur cu degetele de la maini si le descurca). Nu se omoara cu scrisul cu creionul pe hartie, dar face multe reprezentari cu degetul in aer, dupa litere/cifre/contururi vazute pe strada Merge la gradinita de la 1 an si 4 luni, practic are deja 3 ani stati prin gradinite. Eu il consider pregatit pentru scoala, si voi face tot posibilul sa ajunga la grupa pregatitoare la cei 5 ani si 4 luni corespunzatori cu nivelul la care e acum.

P.S. pe langa toate astea, isi trage si tractoarele pe covor, "excaveaza" prin gradina, trage pisicile de coada, alearga cu zmeul, "bicicleaza", iese cu rolele, se joaca in parc, la nisip, la tobogan, se catara pe unde se poate, joaca "fotbal", coloreaza, picteaza, rupe, lipeste, strica, ajuta la bucatarie, si-a facut prieteni la gradi, imparte jucariile cu ei, etc. Ramane acelasi copil, indiferent daca acele bastonase le face intr-o sala de "scoala" sau de "gradinita" sau "acasa", sau in aer, sau pe hartie

Edit: si eu am fost cea mai mica din clasa 1 pana in facultate, si n-am resimtit asta in nici un fel

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Dorsilia spune:

fata mi-o voi da la scoala la 7 ani si 8 luni, nici mai devreme nici mai tarziu. care e problema ? ma intreb din nou si din nou, de ce se grabeste lumea asa si incotro ? parca e concurs cine ajunge primul satul de viata...nu toti au acelasi tonus, acelasi IQ, aceleasi preferinte, de ce e necesara nivelarea cu tavalugul ? toti la 6 sau toti la 7 ? sa poata fiecare sa si-l dea la 6 si x luni sau la 7 si x luni in clasa I si gata, ce atata tura-vura? romanii daca n-au tgreaba se dezbraca si-si pazesc hainele, cam asa suna si inventia asta cu reforma din invatamant

anya spune:

Dorsilia, prin "o dau la scoala" intelegi grupa pregatitoare (indiferent de locul unde se tine) sau la clasa 1? Daca pregatitoarea va fi la scoala, la ce varsta o dai la pregatitoare?

corsge spune:

Ce sa mai zic....Graba mare! Cred ca ar trebui sa ma gandesc unde imi iau locurile de veci, ca "timpul nu mai are rabdare", cum zicea Preda. Daca tot ii blamam (unii dintrte noi) pe rromi, de ce nu vedem ca e foarte bine ce viata au ei: se duc rapid la munca, fac devreme copii si mor la fel de repede. Eu vreau sa lucrez cu fetita mea cea mare la alte capitole: sa faca sport, sa invete cu mine o limba straina, sa se joace si sa se cunoasca cu surioara ei, caci, cine stie, cate zile imi va da Domnul!!! De ce sa nu ne bucuram de prezent cu adevarat?! Imi amintesc cand eram la mama, acasa, nu ma punea sa fac nimic, iar tata se supara uneori, fiindca eram trei fete si ar fi vrut sa trebaluim ca furnicutele prin bucatarie. Iar mama ii zicea mereu "lasa-le sa se bucure cat mai sunt la noi acasa, fiindca, la casa lor, tot asta vor face: mancare, curatenie si ingrijit de copii! Sa isi aduca aminte cu drag cum era la mama acasa!". Si bine a facut. A venit si vremea cand fac zilnic ce facea mama. Mama mereu ne spune ca parca a trecut timpul prea repede si am plecat fiecare la casa noastra, iar ea cu tata au ramas singuri in curte. Si ne-am casatorit dupa 25 de ani, fiecare. Asa este si cu scoala. Odata inceputa, tot asta vor avea de facut: lectii, fise, concursuri, simulari si altele. Nu vedeti cum se scurg zilele noastre?! Nici nu avem suficient timp sa mergem la o plimbare toti, dar cand vor mai fi si lectii cu duiumul. Pe vremea noastra nu era limba straina la primar, nici religie, apoi nici educatie tehnologica. Aici, in Romania, e greu la scoala. Poate la altii, de pe planeta noastra, care fac tabla inmultirii la 12-13 ani, e floare la ureche, dar, la noi, este carte pe paine!
Asa ca: toate la timpul lor. Aveam eu o colega la facultate care a nascut in anul I si la sfarsitul anului IV era deja divortata. Toata facultatea m-a sunat taica-sau sa ii opresc si ei un loc langa mine si sa o ajut. Ma intalnesc si acum cu ea, are fetita mare, dar... prin cate a trecut si cate frustrari! Cand noi meregeam la munte, cu colegii, ea ramanea cu bebelusul. Cand ieseam dupa examen la cafea, ea pleca repede la copil, acasa. Au luat-o necazurile prea devreme. La 19 ani, sa ai copil, nu e de joaca. Renunti la multe ca sa il cresti si sa fii langa el. Asta daca vrei sa fii cu adevarat parinte. Altimnteri, cu numele pe o hartie si cu laudele ca am "realizari"....
Si, extrapoland, tot asa este si cu scoala. Ca sa faci performanta (fara pile si meditatii la invatatoarea de la clasa) la 6 ani, trebuie sa stai departe de papusi si locuri de joaca! Sa il ascultam pe Eminescu: "Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot?!" pentru ca astazi, chiar de ne-am intoace...a intelege-o nu mai putem. Multumesc lui Dumnezeu ca a mai lasat un strop de copilarie in mine!

claujro spune:

Ba era educatie tehnologica dar se chema lucru manual!

corap spune:

ce ii cainati atat pe copiii de clasa I - dumnezeule, parca devin brusc adulti cand intra in scoala aia. imbatranesc instantaneu, se maturizeaza si le apar riduri.
copiii sunt copii in continuare - si ar ramane copii mai mult timp daca parintii n-ar avea pretentii absurde de la ei.

off topic, copiii mei (5 si 4 ani), care nu stiu sa scrie si sa citeasca, stiu numara sunetele din cuvinte si stiu si problemele lui "ce, ci, ghe, ghi", stiu care-s silabele, care-s diftongii, triftongii si vocalele in hiat si, uneori, silaba accentuata a unui cuvant (aici nu sesizeaza imediat) . si astea le-au invatat intr-o ora cand eram blocati in trafic si n-aveam cu ce alt joc sa-i incant.

diana_jors spune:

Satul de viata? Grr...

E doar o chestiune de prioritizari. Faptul ca m-am casatorit si am copil nu inseamna ca nu mai pot iesi la munte sau cu cortul sau sa fac un sport; am renuntat la stat la tv, la gatit ore in sir si la spalat vase de exemplu, si fac altele in loc, si chiar am o viata activa. Si sunt si alaturi de copil.

Eu cred ca lucrurile se invata cel mai bine atunci cand omul se simte atras sa le invete; imi spunea si instructorul de la scoala de soferi - mult mai usor invata cei care fac scoala pentru ca vor sa o faca, decat cei care o fac pentru ca din diverse motive e musai sa o faca (eu am fost in a doua categorie). Asta e de fapt diferenta dintre a "invata" prin joaca la varste mai mici, cand e interesat sa afle, si a invata fortat la varste mai mari, cand e interesat de alte lucruri. Nu trebuie stat deoparte de papusi. Pe de alta parte, nici nu trebuie sa cerem perfectiune (ce inseamna "performanta" la 6 ani?? dar la 18 ani? dar la 30 de ani?)

Acum, da, depinde de fiecare copil. Dar cred ca e mai important sa ascultam de copil, si sa nu ii impunem ceea ce credem noi ca i-ar face placere, sau ceea ce am vrea noi in locul lui, sau ceea ce am fi vrut noi cand am fost de varsta lui. Pentru ca nu suntem in locul lui. Si putem copilari pana la adanci batraneti, ca asta e o stare de spirit mai am si eu momente in care ma uit la desene animate, si lipesc hartie ca sa fac masinute 3D din reviste de copii

BTW, avem oricand timp sa mergem la o plimbare toti, important e sa facem din asta o prioritate si sa ne mobilizam Avem timp pentru toate, si asta pentru ca noi alegem cum sa petrecem acel timp...

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)