Cere lucruri care sunt cu mult peste varsta lui

Rufus spune:

Da, despre asta e vorba.
Iar cand am spus "si de bune si de rele", ma refeream la ambele cazuri de promisiuni, adica si de oferit, si de luat. Pentru ca nici la pedeapsa nu eram constant, adica o pedepseam pe Ioana si uitam instantaneu sau imi parea rau si treceam peste. Da, am invatat ca trebuie sa fiu constant si la pedepse, daca am apucat sa ma pronunt.
Psiholoaga aia m-a invatat multe lucruri despre mine, in relatia cu copilul meu. Nu stiu cum sunt alti psihologi, dar n-am nici un motiv sa nu aplic ceea ce mi-a spus acest doctor. Mi-a folosit si imi foloseste.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

arminad spune:

"Aceste porniri" sunt doar o nevoie fireasca de acceptare a unui pusti de 11 ani. In primul rind nu e vina voastra si nu cred ca are legatura cu ce i-ati cumparat voi in trecut.

Si daca nu i-ati fi cumparat nimic timp de 11 ani, daca nu are abilitatile sociale, academice, sportive( ce-o fii important in mediul in care se invirteste el) care sa il faca popular, ar fii inlocuit cumparatul impulsiv cu altceva, poate ceva mult mai grav.

Pina nu pui ceva solid in locul nevoii compulsive de recunoastere prin "lucruri" nevoia nu va disparea si va genera mereu conflicte.



Voi sunteti adulti si aveti un sistem de valori bine stabilit, el acum le construieste.

Ce zici tu mie imi suna a justificare din partea ta ca parinte ca reactie la ce vi se spune mereu de catre cei din jur. Sunt convinsa ca sunt mereu binevoitori, chiar printre psihologi, care sa scoata in evidenta mereu "vina voastra".

Cu sabia asta a vinovatiei deasupra capului e al nabii de greu sa te concentrezi pe problemele reale ale copilului. Stiu bine, din experienta personala, cum e.

denizel spune:

Nu sunt DELOC de acord cu ce spui .
In afara de "nu lovi pisicul", "nu lovi copilul", "nu te arunca de pe bloc" si alte din astea, sunt de parere ca nimic nu trebuie sa fie batut in cuie. Regulile fixe ma sufoca :D. Ce "reguli fixe"? Numai gandul ca cineva ar putea sa aiba un set de reguli fixe in relatia cu mine ma sufoca :)).
Si tare cred ca nu sunt unica .


Si ai vazut, am intuit bine ce a vrut Rufus sa spuna :). Nu cedeaza nici atunci cand pedepseste copila si "ii pare rau"....


Cat despre iphone, la fel consider, nu vad de ce m-as tine de parerea initiala, aceea ca e prea devreme pentru el.
OK, daca n-am bani ii spun copilului adevarul.
Iar daca la un moment dat imi dau seama ca iphone-ul nu e tocmai o chestie nepotrivita, iar ii spun copilului .


Giulia, sa stii ca si noi am cumparat copilului aproape tot ce si-a dorit si nu l-am "stricat" cu asta.
Nu cred ca indeplinirea dorintelor copilului e motiv de nefericire. Probabil ca sunt alte chestii care il deranjau pe baietelul vostru .

rrox3 spune:

Giulia copilului vostru ii lipseste increderea in el, nu crede ca poate fi important el ca persoana, ca poate conta si poate fi pretuit doar pentru cine este el. D-asta se agata obsesiv de posesii materiale, ca sa capete si el valoare impreuna cu ele.
Incearca sa carpeasca golurile afective cu gadgeturi la moda. Asta este intr-adevar foarte trist, nu ca-si doreste un iphone.

Nu e suficient sa nu-i mai cumperi astfel de carpeli. E nevoie sa pui ceva in loc. Ceva real, ce lui ii lipseste. Sa nu fi de acord cu "pornirile" si sa-i repeti cat de nasol e ca le are, nu e deloc o idee buna.
Discuta cu terapeutul despre asta.

rrox3 spune:

denizel cred in continuare ca nu intelegi exact despre ce e vorba. Probabil nu ai avut experienta unui astfel de comportament coroziv.

Asa cum vezi tu lucrurile si eu sunt de acord cu tine.
Fiindca porti o discutie cumva paralela, care se intalneste in niste cuvinte cheie cu ce spun eu si ce spune Rufus, neavand mare lucru in comun ca fond.

Unde ai zarit tu ceva despre "reguli fixe" de te-ai inflamat asa?
Vrei sa-i explici lui Rufus ca pedepsele nu sunt bune? Sunt de acord cu tine. Sa ameninti cu pedepse pe care nu aplici este la fel de rau, uneori chiar mai rau. Dar asta este alta discutie.

chatonel spune:

asa e, ai dreptate.

accept92 spune:

Pana la ce varsta crezi ca sunt parintii capabili si responsabili sa umple toate 'golurile'? Daca de exemplu baiatul vrea sa atraga atentia unei fete cum ar putea parintii sa umple acest gol?

denizel spune:

Rox, culmea e ca de data asta inteleg foarte bine despre ce e vorba.
Iar daca nu cadem de acord nu inseamna neaparat ca nu inteleg despre ce e vorba.
S-ar putea sa gandim diferit.

1. Asta nu se mai potriveste principiului "parintele e un om ca toti oamenii, nu trebuie sa fie perfect si nu trebuie sa arate copilului ca el nu greseste niciodata"

Si eu "amenint" cu diverse chestii cand sunt nervoasa sau depasita de situatie (pentru ca, da, imi sar capacele de multe ori, nu-s Doamna Extraveral), dar n-as avea o parere buna despre mine daca as aplica "amenintarile" dupa ce imi trec nervii, doar ca sa am un comportament liniar in ochii copilului.

2. Nu era vorba in discutie despre pedepse ne-puse in aplicare, era vorba despre pedepse ridicate din cauza milei.
La noi au avut efecte miraculoase compasiunea, empatia declarata si neliniaritatea :) (asta pe vremea cand eram adepta pedepselor ).
Nu avea mai mult de 4 ani baietelul nostru cand ii straluceau ochisorii de incantare + apreciere (da, apreciere! :) si ma imbratisa strans-strans spunandu-mi "mami, esti atat de buna!!!!" in urma "ridicarii" unei pedepse.
Recomand calduros procedura .


Copilul are acum aproape 12 ani si cu toate ca e genul care imi face semne nervoase sa ies de la el din camera cand are musafiri si care sta in tabara cate o saptamana fara sa-si doreasca sa ma sune , nu se sfieste sa ma pupe de fatza cu aceiasi musafiri sau sa ma mangaie daca m-am lovit tare tot de fata cu musafirii aia.
Asta iarna la munte m-am accidentat nasol la picior, iar ala micu' a lasat gagicile :)) si copiii cu care se distra de mama focului, a stat pe jos langa mine, m-a mangaiat si m-a tinut de mana .
Oare, de fapt, ma ocroteste fiindca a vazut ca nu-i nik de capu' meu si nu-s in stare sa duc un lucru la bun sfarsit?

denizel spune:

ma tem ca nu despre astfel de "goluri" era vorba in postarea lui Rox.

saskia spune:

Si daca cineva n-are posibilitatea sa cumpere copilului toate astea ce face, isi da demisia din functia de parinte.

Sa fim seriosi, eu consider ca e si presiunea societatii marginite doar la a arata si a se da mare cu diferite. Normal ca pentru un copil e mai greu sa inteleaga diferitele aspecte ale acestei presiuni. Si evident mai e si curiozitatea specifica varstei.

Eu sunt mai moderata, eu nu le cumpar la prima cerere, in primul rand ca nu mi se pare ok si in al doilea rand trebuie sa invete ca asta e viata. Ce daca eu vreau un ferrari ma duc maine si mi-l cumpar. Daca il vreau asa rau muncesc si economisesc ca sa-l capat.

Vorbiti de iphone de parca toata lumea si-l permite. Nici eu nu le-as lua baietilor asa imediat. Si aici e scump sau cine scrie aici pe forum or fi numai din familii bogate.