Cere lucruri care sunt cu mult peste varsta lui

beren spune:

Eu as spune ca mai ales copilul tau are tot dreptul la propria opinie, pe care parintii ar trebui s-o respecte la fel de mult cat isi respecta opiniile personale... si sa-si manifeste explicit respectul.

lorelaim spune:

Felicitari Marius pentru fiica ta si multa bafta in continuare!

Si eu sunt de parere ca banii (chiar si cei "alocati" saptamanal pentru prunc - asa zisul "allowance") ar trebui "castigati" nu dati pe degeaba. Copilul trebuie invatat sa-si fac mici economi pentru a-si cumpara ce-si doreste sau a fii capabil sa plateasca chiar un obiect pe care l-a stricat(intentionat sau nu)/pierdut. Mi se pare nu numai util - ci important - sa ne invatam pruncii "valoarea banului". E cumplit de greu - ca atunci cand sunt adulti si volens-nolens trebuie sa fie responsabili pentru banii lor (plata chiriei, achitarea facturilor lunare, etc) - sa dea din colt-in-colt ca nu le ajung banii. (sunt de acord ca sunt si multi care oameni traiesc de la un salar la celalat nu pentru ca nu fac economii - ci pentru ca salariile sunt f mici si cheltuielile f mari, dar pe de alta parte sunt destui care "se intind mai mult decat le e plapuma") Este o uriasa diferenta intre ceea ce avem nevoie si un simplu moft. Uite un articol la care ma gandesc adesea (mai ales atunci cand intind mana in magazin sa iau de pe raft un art de care NU am neaparat nevoie): http://finance.yahoo.com/family-home/article/112801/fight-to-rejoin-middle-class-usnews. Ma duce cu gandul la ceea ce-mi spunea bunica - cat este de important sa pui deoparte "bani albi pentru zile negre".

lorelaim spune:

Giulia - esti sigura ca iPhone este "cu mult peste varsta" baiatului tau de 11 ani? Unii incep de la varste mult mai fragede: http://www.theglobeandmail.com/life/the-hot-button/whats-wrong-with-toddlers-on-iphones/article2039364/ si http://www.theglobeandmail.com/life/parenting/infant/infant-trends/an-iphone-in-every-crib-an-app-for-every-toddler/article1406913/

Rufus spune:

giulia, unul din lucrurile pe care le-am invatat la "terapie" a fost sa fiu constant in ceea ce fac cand promit ceva. Si de bune si de rele
Am aflat cu ocazia asta ca eu stric, cedez fara sa ma gandesc si apoi ma apuca nervii. Pe copil, evident. Care n-are nici o vina pentru gura mea.
Deci...

PS: aflu cu surprindere ca sunt parinti care cred ca o eventuala situatie grea in familie trebuie ascunsa de copil. Tot timpul am crezut ca o familie adevarata este unita si la bine si la greu si asta ii implica (dupa puteri, evident) pe toti membrii familiei.
Eu o astfel de familie imi doresc.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Marina spune:

cred ca baiatul tau se crede insultat daca ii spui ca ipone-ul nu e pt varsta lui. Daca o spui in sensul ca e un obiect scump, ok, deja ai zis ca financiar nu ti-l permiti si mi se pare absolut ok sa nu lasi un obiect asa scump pe mana lui.
Dar ca nu e pt varsta lui ca e prea complicat etc, cred ca il subestimezi. Eu sunt un mare fan iOrice. am iphone, Ipad, iMac, fi-miu cand le prinde le butoneaza pe toate cu incredere si are doar 7 ani. Nu stiu ce mama naibii e asa fascinant cu ele dar m-a prins pana si pe mine care bat in 40 si stiu bine ca ma pot descurca si fara ele. Asa ca as putea intelege fara mari probleme fascinatia unui pusti de 11 ani pentru asa ceva.

denizel spune:

ASta e terapia cu psiholoaga care te-a invatat sa pui copila sa te pedepseasca, cerandu-ti ceva, atunci cand gresesti fata de ea? Uf!

Nu stiu cum as putea sa te conving (dat fiind am mai incercat de cateva ori) cat de nociva pentru copiii tai poate fi chestia asta.
Cum adica sa fii constant intr-un lucru rau????
Deci, iti dai seama ca gresesti, copilul iti arata ca nu e OK ce faci, dar tu o tii pe-a ta, ca doar ai stabilit ceva si aia e...


Nu as vrea sa para lipsit de respect ceea ce spun (fiindca nu este lipsa de respect), dar nu luati de bun orice va spune psihologul si orice pare ca merge la copiii vecinilor.
Analizati ceea ce vi se spune, puneti-va in locul copilului, ganditi-va la urmarile pe termen lung si abia apoi stabiliti conturul unei conduite.
Care conduita, neaparat sa nu fie rigida!
Intotdeauna e loc de mai bine, inca mai cred ca oamenii cresc in intelepciune si sensibilitate odata cu trecerea anilor.

rrox3 spune:

denizel n-ai citit atent ce scrie Rufus. Nu e vorba de a fi constant in greseli.
E vorba de a fi sincer, de a-ti asuma o pozitie, dintru bun inceput si a o mentine. In loc sa oscilezi, promitand ceva copilului ca sa-i faci pe plac, cand tu defapt nu esti chiar OK cu ceea ce promiti, si mai tarziu evident ca izbucnesti. Esti furios pe copil ca "te-a facut" sa promiti ceva cu care defapt nu erai de acord. E un ciclu vicios si pentru parinte si pentru copil. Neincrederea parintelui in el se rasfrange asupra copilului.
Eu cred ca Rufus a primit un sfat bun.

beren spune:

Una este sa arati consecventa in aplicarea regulilor pe care le-ai enuntat de la inceput ("nu lovi pisicul", "nu calari cainele") si alta este sa persisti intr-o "regula" despre care intelegi ca e gresita. Sau incorecta, sau nedreapta, cum vrei sa-i spui. Asa ceva trebuie sa schimbi, si mai mult: trebuie sa-i spui copilului unde era greseala, pe care o recunosti.

Evident, asta insemna ca trebui gandit cat mai mult in avans, despre ce "reguli" are sau nu sens sa propui... spre binele copilului.

rrox3 spune:

Perfect de acord sa nu insisti intr-o regula proasta. Admite ca e proasta, asuma-ti responsabilitatea si renunta la ea sau schimb-o.
Dar asta ar fi un proces relativ constant de tipul: regula veche_schimbare_regula noua (care poate fi si lipsa regula).

Nu e vorba despre asta in ce povesteste Rufus. Acolo e o continua oscilare: refuz_cedez_ma enervez si de la cap, pe diverse cereri ale copilului.
De inteles cumva la Rufus, care probabil isi doreste sa le faca pe plac fetelor, sa le mentina multumite si are tendinta sa fie de acord cu ce vor, pentru ca mai apoi sa devina frustrat si sa se enerveze ca si-a dat acordul, desi nu gandeste asa.

Si banui si la Giulia un proces de genul asta in trecut.

giulia71 spune:

Copilul meu vrea Iphone, pentru ca doreste sa epateze, vrea sa fie singurul din clasa cu acest accesoriu! Asta este adevarul.

Ieri venind dintr-o ieseala, am avut acceasi discutie pe drum, in masina, ca el vrea sa arate, sa aibe primul, sa fie invidiat.

Va spun cu mana pe suflet ca nu stiu de unde are aceste porniri, dar NU sunt de acord cu ele.

I-am spus cu frumosul ca genul acesta de oameni sunt tare antipatici, cei care au si fac cu tot dinadinsul sa se vada ca au, ca noi nu suntem asa si daca am avea toti banii din lume, tot n-am fi.

Pe tema asta avem n discutii de ceva vreme incoace.

De aici si dorinta asta a lui, compulsiva de a cumpara si de a se mandri.

Asta a fost una din temele cele mai grele la terapie: sa nu cedam si sa-i cumparam lucruri marunte atunci cand le merita!

Ne-a ajutat Dumnezeu si facem terapie cu cineva foarte bun in domeniu, la Cluj, este si clinician...a vazut multe.

Copilul meu ajunsese intr-o faza de nu-l mai incanta nimic, trebuia vesnic si vesnic sa cumparam lucruri noi, statea in bratele mele si imi spunea ca e trist. E cumplit sa scriu, ma apuca plansul...

Asta pentru ca noi am gresit, noi am cumparat orice cand numa deschis gura.

Dupa cum vedeti, mai sunt scapari, insa am facut progrese, iar noi am invatat sa nu cedam cerintelor imediate.
revin

uneori gandesc prea mult....