Lipsa de ambitie II
Raspunsuri - Pagina 19
mihaela_s spune:
Si sa scriu cate ceva si despre copiii mei ca despre mine am tot scris .
Fata mea cea mare are 14 ani, termina clasa a 8-a si anul urmator intra in ultimul an de gimnaziu(aici liceul e 3 ani) cand trebuie sa se hotarasca ce linie alege. Ea e ceva in stilul meu adica nu straluceste la nimic cu exceptia limbilor straine. Pana si la suedeza pe care o invata de 3 ani jumate, are calificative maxime, ceea ce multi colegi de ai ei nu au(nativi). Si puteti deduce ca nu s-a ocupat nimeni de ea in mod special... La fel engleza si franceza. Ii place mult sa scrie si sa citeasca(romane politiste :)). Dar nu vrea limbi straine. Are talent la desen si ii place mult sa fotografieze. Se gandea la arhitectura dar cand i-am spus ca acolo matematica trebuie sa stie la un nivel inalt, s-a dezumflat. A ramas ca va alege o linie de media(ceva gen foto-design) combinat cu stiinte sociale ca sa aiba o "suprafata" mai mare de unde sa aleaga pentru facultate, daca se razgandeste...Eu am tot sperat ca ii vor placea si ei chimia, fizica, ceva laborator...dar mi-a spus ca nu. Asa ca o incurajez in directia asta(arte-media-stiinte sociale) desi si eu si sotul ne gandim ca nu stim ce bani va putea ea castiga din meseriile astea...insa e alegerea ei. Daca va dori mai tarziu altceva, va putea schimba, eu sincer nu voi fi dezamagita deloc.
Cea mica are 7 ani si termina clasa intai. La mijlocul anului, pentru ca citeste la nivel de copil de clasa a 3-a, invatatoarea ne-a propus sa treaca in clasa a doua unde citirea e la un nivel mai ridicat. Scria si bine si destul de corect deja atunci. Nu, nu ne-am ocupat cu nimic in plus de ea fata de ceea ce face la scoala. Aici temele acasa sunt tare putine. Problema era insa matematica, unde ea se plange mereu ca nu se simte stapana...desi profesoara o lauda. Noi am incercat sa ii aratam avantajele dar i-am prezentat si dezavantajele...faptul ca cei dintr-a doua fac deja o matematica mai avansata si ea va trebui sa munceasca sa recupereze. Ei bine, fata NU a vrut sa treaca o clasa mai sus, am cugetat si noi ca e printre cei mici in clasa ei(e din septembrie si aici copiii merg intr-o clasa toti cei nascuti in acelasi an) si ca ar fi diferenta de aproape doi ani intre ea si unii colegi si ca la varsta asta se simte mult diferenta psihologica inca...Am stat mult si ne-am gandit daca merita sa insistam si ce avantaje ar avea si pana la urma am spus ca e si dorinta ei de care trebuie sa tinem cont. Oricum nu vedeam avantajele...
Cea mica e talentata la desen, la arte in general, are imaginatie bogata si scrie carti(le face singura, scrie texte si deseneaza singura imaginile), ii plac animalele la nebunie si ii place sa citeasca. Nu v-o imaginati ca sta toata ziua cu nasul in carte ca are prietene cu care se joaca toata ziua dupa ce vine acasa...In schimb ea STIE ce vrea sa se faca: veterinar. Sau oricum ceva legat de animale...mai spune uneori ca antrenor de cai sau sa aiba o casa de caini. Da, desi e talentata la desen, arta in general, merge la cursuri de un an jumate si vrea sa continue, nu doreste sa faca ceva in domeniu pentru ca "asta nu e o meserie" . Ea vrea sa fie asta un hobby. Oricum am sa o sustin si indrum in functie de ce doreste ea...la fel cum fac si cu cea mare.
Iar daca vreodata vor dori sa schimbe drumul ales, sigur voi fi cel mai infocat sustinator al lor, tocmai pentru ca stiu ce inseamna.
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
AgnesLuca spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Excluzi varianta mea de mijloc, varianta persoanelor mediocre - adica "sa nu le displaca ceea ce fac". Eeste o nuanta importanta intre "a-ti place" si "a nu-ti displace" si ambele variante sunt opusul termenului de "a ura". In copilarie mama m-a inconjurat cu posibilitatea invatarii limbii germane si engleze - am invatat-o strict cat m-a impins de la spate, apoi m-am luat cu altele ca oricum niciodata nu mi s-a parut util sa stiu o alta limba, in Romania anilor in care se interactiona atat de rar cu strainii. Soarta m-a adus in pozitia de a avea nevoie de engleza - si am luat-o de la capat si a fost un efort suplimentar intr-o perioada in care trebuia sa ma adaptez in mai multe directii - am regretat abandonul din copilarie desi, invatand-o din nou, am simtit ca pe un avantaj mica introducere de atunci. Tot soarta m-a adus in postura de a lucra intr-o firma germana - si desi toata lumea vorbea engleza, am regretat ca nu s-a ales nimic din germana copilariei ... Ce vreau sa spun este, ca copiii nu au maturitatea sa aleaga din posibilitatile oferite si instinctiv aleg ceea ce e mai usor si mai placut la momentul respectiv. Ei traiesc in prezent, pentru ca prezentul este fascinant pentru ei, noi parintii cunoastem oarecum viitorul, macar din propriile experiente ... |
Cu frica de Suveica in brate, evident ca te multumesti cu "sa nu le displaca ce fac". Sentimentul de placere nu are cum sa apara in prezenta fricii.
mihaela_s spune:
Da, ma tot gandeam de ce nu simt si eu ca buflea, de ce nu simt ca m-ar dezamgi fetele daca isi vor alege pe la 40 de ani alta cariera...cred ca Agnes ai punctat bine. Eu nu am fost infricata niciodata cu nimic de ai mei...mi-a si placut sa invat si nu a fost cazul .
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
buflea spune:
Nu mi se pare ca au legatura una cu alta. "A nu-ti displace" este o abordare mediocra ca unei profesii care iti poate oferi confort material si posibilitati de a dezvolta hobby-uri din ramuri care iti plac.
Eu de ex nu mi-as incuraja copilul sa faca fotografie - inca o data, daca as vedea o pasiune mistuitoare, daca toata lumea e afara pe strada la joaca si al meu e cu aparatul foto prin paduri, atunci da, as da inapoi - dar altfel, fotografia pentru mine este un ori o meserie de limita existentei, ori un hobby inaltator. Atentie am spus "nu l-as incuraja" nu am spus ca i-as interzice ... adica i-as prezenta varianta in care poate sa fie un arhitect mediocru care sa ii asigure posibilitatile materiale de a fotografia padurile in timpul liber.
Luna1 spune:
Mihaela succes fetelor tale. A mea cea mica incepe scoala in sept si nu-mi vine sa cred. Aici se incepe la 4 ani clasa pregatitoare, ma rog unii vor avea deja 5 ani fiind nascuti in sept, dar a mea e in august si va fi cea mai mica din clasa. Nu-mi vine sa cred ca o uai de la capat. Dar o sa fie super sa silabisim din nou carti, sa facem iar adunari simple de 1+1. Cosmin nu stiu ce se va face, abia in scoala secundara vom vedea pe ce doreste sa se axeze.
M-am simtit inspirata de semnatura lui Agnes: gasesc fascinant cum unii parinti interpreteaza "aripile" ca fiind libertate totala a copilului, si altii (printre care si eu) interpreteaza "aripile" ca fiind indatorirea parintelui sa-i dea copilului toate "armele" necesare (scuze, imi vine in minte doar expresia "all the tools he needs") sa zboare. In asta includ si lucrul suplimentar, si ghidare la nevoie.
buflea spune:
Citat: |
citat din mesajul lui mihaela_s Da, ma tot gandeam de ce nu simt si eu ca buflea, de ce nu simt ca m-ar dezamgi fetele daca isi vor alege pe la 40 de ani alta cariera...cred ca Agnes ai punctat bine. Eu nu am fost infricata niciodata cu nimic de ai mei...mi-a si placut sa invat si nu a fost cazul . |
Cred ca ai inteles grestit - pe mine nu m-ar dezamagi daca si-ar schimba cariera la 40 de ani, m-ar intrista ca au pierdut 20 de ani si acum la 40 de ani, trebuie sa faca un efort considerabil mai mare si sacrificii periculoase pentru ca incepe o noua profesie.
Categoric ca sfatuim copiii prin prosma propriilor experiente - mie mi-a fost extrem de greu sa o iau de la capat cu facultate, full time job, gravida si bebe acasa - si as fi facut orice sa nu trec prin aceasta experienta. Ah ! Pai solutia de a pleca 3 zile de acasa si de a te focusa numai pe scoala mi se pare mai buna, decat sa incerci sa le impaci in fiecare zi pe toate, timp de 4 ani.
rrox3 spune:
Luna simte ca-ti tataie si ii submineaza increderea.
Nu e vorba de a-ti exprima grija, nelasandu-l la ore tarzii pe strazi. Asta e absolut OK si responsabil din partea ta.
E vorba de frica ca nu va reusi. Aici ii dau dreptate lui Agnes, daca s-ar opune si ar fi nevoie sa il oblig sa lucreze suplimentar, nu l-as obliga. As discuta cu el. Vrea cu adevarat sa ajunga acolo? Ce e dispus sa faca pentru asta? Cu ce pot sa il ajut eu? Ce fel de suport crede ca necesita din partea mea? E sigur ca va intra si fara sa lucreze suplimentar? Si as merge pe mana lui, cu incredere. Increderea lui sprijinita de increderea mea i-ar da aripi. Si poate chiar ar ajunge sa lucreze suplimentar din proprie initiativa.
Nimic ce tine de scoala nu e ireparabil. Frica nu ajuta si nu e chiar justificata.
Spre deosebire de Agnes, vorbesc si din experienta proprie, de parinte.
Luna1 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui buflea Nu mi se pare ca au legatura una cu alta. "A nu-ti displace" este o abordare mediocra ca unei profesii care iti poate oferi confort material si posibilitati de a dezvolta hobby-uri din ramuri care iti plac. Eu de ex nu mi-as incuraja copilul sa faca fotografie - inca o data, daca as vedea o pasiune mistuitoare, daca toata lumea e afara pe strada la joaca si al meu e cu aparatul foto prin paduri, atunci da, as da inapoi - dar altfel, fotografia pentru mine este un ori o meserie de limita existentei, ori un hobby inaltator. Atentie am spus "nu l-as incuraja" nu am spus ca i-as interzice ... adica i-as prezenta varianta in care poate sa fie un arhitect mediocru care sa ii asigure posibilitatile materiale de a fotografia padurile in timpul liber. |
Nu stiu cum e in alte tari dar aici cu arhitectura mori de foame. Daca nu devii vreun arhitect renumit, nu prea ai multe sanse sa faci bani. Al meu sot a studiat arhitectura. Asa ca mai bine fotograf.
Al meu a studiat arhitectura si lucreaza in IT. Si nu regreta faptul ca a studiat arhitectura, ci imi spune ca a fost ce si-a dorit atunci, lui ii placea mult istoria, desenul tehnic, matematica. Asta l-a ajutat sa invete o gramada despre cladiri prin lume, eu il numesc enciclopedia mea ambulanta in orice city break mergem ma duce si imi povesteste de cladiri istorice mai ceva decat un ghid.
Asta nu l-a impiedicat sa aiba un job bun, foarte bine platit, si cu banii necesari continua(m) studierea hobiului, adica vacantele unde vizitam arhitecturi deosebite.
Asa ca daca ai mei copii isi vor dori sa faca fotografie, eu ii voi incuraja, e o pasiune si au dreptul sa si-o urmeze.
Ce nu as dori sa faca? cum ziceam nu imi place ideea de politist a lui Cosmin (insa el nu stie asta) datorita riscului la care ar fi supus. Si mi-as dori sa nu devina nimic periculos cum ar fi sofer de formula 1. In rest ce vor ei!
rrox3 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui buflea Eu de ex nu mi-as incuraja copilul sa faca fotografie - inca o data, daca as vedea o pasiune mistuitoare, daca toata lumea e afara pe strada la joaca si al meu e cu aparatul foto prin paduri, atunci da, as da inapoi - dar altfel, fotografia pentru mine este un ori o meserie de limita existentei, ori un hobby inaltator. Atentie am spus "nu l-as incuraja" nu am spus ca i-as interzice ... adica i-as prezenta varianta in care poate sa fie un arhitect mediocru care sa ii asigure posibilitatile materiale de a fotografia padurile in timpul liber. |
Ce ai impotriva fotografiei?
Ai o lista foarte lunga cu ce nu ai vrea sa faca copilul tau.
Inteleg ca tu percepi ca pe o pierdere ca nu ai invatat mai bine engleza si germana in copilarie. Eu vad altfel lucrurile. N-ai pierdut nimic, pur si simplu e ceva ce nu ai avut niciodata.
Fiindca tu in copilarie nu puteai invata mai bine engleza si germana. Nu erai motivata sa o faci. Practic, nu a existat aceasta posibilitate.
rrox3 spune:
Luna pentru mine aripile inseamna incredere in fortele proprii si certitidinea ca este iubit si acceptat exact asa cum este, in orice conditii.