Ce inseamna trai decent in Romania lui 2011?

Dorsilia spune:

taie totusi partea cu calitatea, ca nu cred ca intelegi ce presupune ca sa ajungi la ea

[/quote]

oare de ce ai impresia ca traiesc pe alta planeta sau ca sunt cat se poate de "ingramadita" la cap incat nici macar nu pot sa-mi imaginez ce presupune sa ajungi la calitate ?

vad ca esti medic si totusi mi-ai raspuns intr-o maniera (....), desi mesajele postate de mine nu "infierau" medicii din tara asta

nu stiu ce fel de medic si ce fel de om consideri tu ca esti, nu stiu cum esti perceputa ca medic si ca om de semenii tai, nu te cunosc si nu ma pot pronunta, am remarcat doar condescendenta mesajului....stiu insa ca deocamdata cu atat cat se vede, mi-ar fi oarecum teama sa ajung la usa cabinetului tau in acest moment al vietii tale :(

mianna spune:

noroc ca n-am cabinet dac-as avea, as prefera sa nu-i treaca pragul vreun pacient care sa ma vrea calugar ascet.

nu vrei sa detaliezi partea cu calitatea in medicina, daca zici c-o intelegi? asa, cu amanunte despre aparatura, dotari, carti, atlase, seminarii, educatie medicala continua, modalitati de a afla ultimele tehnici si proceduri si de a le aplica ... si pe urma sa faci paralela cu ascetismul care-ti trece prin imaginatia debordanta si sa ne spui cum se suprapun?

lala spune:

Mianna, ceea ce nu inteleg medicii de familie este faptul ca pe pacienti nu-i intereseaza starea materiala a medicului. Din punct de vedere al platitorului de taxe lucrurile sunt simple - platesc niste servicii lunar, am dreptul la ele si vreau sa beneficiez de ele atunci cand am nevoie.
Asa cum medicul nu ma intreaba cand intru in cabinet daca am sau nu ce pune pe masa, daca am bani sa-mi iau carti pentru studiu, etc nu vad de ce reciproca trebuie sa fie valabila.
Iti repet ca am intalnit medici care lucreaza in spital si care nu refuza sa opereze sau sa-si viziteze bolnavul pentru ca sunt prea prost platiti, nu au bani pentru cursuri, atlase, etc.

Pacientii doresc respect si un tratament corect; se pare ca unii medici sunt interesati ca lupta lor cu casa de asigurari sa fie dusa de pacienti ceea ce nu este corect.

Dorsilia spune:

asa cum spuneai, ai dreptate, in medicina trebuie sa inveti in continuu, sa ai acces la noutati, sa ai carti, carticele si bani sa le cumperi sau sa mergi la specializari, conferinte si seminarii prin strainatate etc. Da, si ? e limpede ca numai daca te nasti intr-o familie putred de bogata poti sa le ai pe toate aliniate si tu sa trebuiasca doar sa-ti pui la treaba materia cenusie si sa devii un medic extraordinar. Sau sa ai un mega-salariu din care sa-ti poti permite tot de la A-Z, si sa ai familie si trai decent si sa studiezi continuu si cabinet particular si bani sa cumperi teren pe marte, si bani sa cumperi timp pentru a trai doua vieti pe pamant...

sa zic iar ca traind in Romania, daca tot te-ai facut medic, atunci fii om si dezvolta-te la maxim ca medic, cu resursele posibile? zbate-te sa fii la inaltime, daca ai ales sa fii in slujba unei profesii la care ar trebui sa aspire doar cei cu anumite principii, cei ce-si pot pune la spate viata si interesul personal. De aici paralela cu calugarii, care au un trai saracacios, si renunta la bucuria de a-si intemeia familii, de a avea copii, preferand singuratatea, slujindu-si atat cat le sta in putere semenii. Nimeni nu ar putea cere mai mult, sa dai tot ce poti e suficient. Dar sa fii mereu ranchiunos si frustrat si intr-o lupta continua cu "sistemul" e absolut daunator. Ce vina am eu ca situatia medicilor e asa cum e? Chiar nu gasesc ca e corect dar ce pot face EU??? sa altii ca mine?
Suferim si asa destul ca multi dintre cei mai buni in profesia asta au luat drumul strainatatii....
Asa cum spuneam si pe la alte subiecte, intotdeauna razbunarea loveste numai in cei nevinovati....si un om daca mai e si medic nu trebuie sa aiba asemenea ganduri, nu trebuie sa fie asa catranit...

ca un exemplu, ca nu am doar o imaginatie debordanta stiu cel putin doua doamne doctor, le spun doamne pt ca merita, care au ales si au exprimat verbal aceasta alegere sa NU aiba familii proprii si nici copii, tocmai pentru ca cred in profesia ce si-au ales-o si au decis ca nu le pot face pe toate bine, nu s-au putut dedica decat medicinei. Isi investesc toti banii in cercetare, studiu continuu si specializari in strainatate. sunt senine, calme, calde. Mai sunt si medici care muncesc enorm la 4-5 cabinete particulare pe langa orele zilnice de munca in spital. si au familii. si au totusi bunavointa sa invete, se zbat, studiaza, incearca sa tina pasul si chiar reusesc. Eu mare respect am fata de acesti oameni, care si ei sunt medici in Romania, au totusi si parteneri si copii care asteapta acasa mult si bine pana sa-i vada altfel decat ocupati, sunt insa dedicati profesiei, studiului si semenilor.
Ma rog sa ramana in Romania acesti oameni daruiti de Dumnezeu cu har in a practica medicina asa cum o practica, in aceasta tara saracita de toti "priceputii" de la putere care se perinda plini de promisiuni de a o scoate din criza

blackgirl0 spune:

Dorsilia, este de-a dreptul grotesc ce spui si anume ca daca vreau sa imi fac la maxim profesia trebuie sa renunt la familie, la copil... Gizaz, tu gandesti ce spui sau doar... spui? Afla ca asa cu copil mic am facut anul trecut un curs de 6 luni in alta localitate, ma duc la diverse congrese (pe banii mei), sunt bagata in studii clinice.

mianna spune:

"Daca maine as avea nevoie de-un doctor, de-un chirurg mai ales, nu mi-ar face mie, pacient, nici o placere sa stiu ca doctorul vine la spital dupa ce-a asteptat o jumatate de ora un mijloc de locomotie-n comun, intr-un picior pe scara vehiculului, tinandu-se ca vai-de-lume cu o mana de-o bara de care te-agati in urma unei selectii naturale nemiloase — fiindca daca nu dai, tare si cu forta, din coate, si nu-i dai la o parte pe cei slabi, n-ai nici o sansa — calcat pe picioare, cu mainile-ntepenite, cu o dispozitie sa nu mai vorbim! Eu, pacient, vreau un doctor care sa vina la slujba lui cu masina, vreau sa vina odihnit si bine-dispus si nu facut Dunare pe lume si pe viata, incat, cand da cu ochii de tine sa-si zica: „Si daca moare, parca ce pierde?”, avand inca-n urechi replici de felul: „Unde ma-ta te-mpingi, boule, ce, esti chior?!” sau „Daca nu-ti place, de ce nu-ti iei masina mica?”, replici care nu sporesc buna-dispozitie-a nimanui, dar care nu trebuie sa scada moralul unui om al carui obiect de munca e viata oamenilor. Doresc un medic care sa fie-abonat la cat mai multe publicatii de specialitate, pe care sa le poata citi linistit acasa, in pijama si-n papuci, si nu pe-apucate, de la biblioteca spitalului, daca-n mod fericit biblioteca este abonata la asa ceva; doresc un medic care sa-si permita sa-si cumpere un tablou peste care sa-i fie drag sa-si plimbe ochii dimineata cand se scoala, cu cateva obiecte frumoase-n casa, cu un spatiu al lui si numai al lui, in care sa nu dea buzna aci copiii, aci soacra, aci nevasta."

acesta este citatul de care pomeneam mai mult. restul e doar retorica sau imaginatie impinsa pana la ridicol.


edit: dau un regat pentru un programel de scos diacritice automat, ca de adaugat am gasit, dar viceversa nu

rall spune:

Dai copy la text, deschizi notepadul, dai paste si apoi save (apesi pe OK la mesajul care o sa apara cu Keep the unicode format). Redeschizi documentul salvat si ar trebui sa fie fara diacritice (posibil ca i din a sa ramana, trebuie sa verific. Oricum, celelalte dispar)

ch_dana spune:

Interesant subiect...si totalmente gresit din capul locului, dupa parerea mea. In Romania NU exista trai decent, nu v-ati prins inca de asta ? Nu conteaza cati bani ai avea, chiar daca efectiv nu duci grija zilei de maine, in momentul in care ai iesit pe usa casei tale de langa padure (aberez, evident ) te izbeste realitatea: maidanezi, drumuri proaste, trafic infect, etc. Nu exista scapare din realitatea romaneasca...decat emigrarea.

Eu, dac-as fi medic de familie (slava Domnului, nu sunt, in IT se cere si acolo documentare si invatare continua, dar macar salariile-s mai mari ) mi-as schimba specializarea si as cauta fie sa lucrez doar in mediul privat, fie sa plec...nu foloseste la nimic sa stai la dispozitia legislatiei aberante a acestui stat, nu faci decat sa-ti scurtezi viata cu mana ta. My two cents

Din pacate, nu am reusit inca sa-mi conving sotul sa plecam, dar sper ca nu e timpul pierdut...fiecare concediu petrecut afara (mai evadam si noi odata sau de doua ori pe an) si mai precis fiecare intoarcere in Ro mai erodeaza un pic decizia de a ramane aici.



+37 cu Amelia

mianna spune:

saru'mana!

nu stiu de i din a, dar i din i ramane (am testat cu acelasi paragraf cu copy/paste, si-i scris cu i din i), dar e lizibil, nu-i afisat ca o insiruire de caractere fara sens. nu mi s-a pus pata pe diacritice, ci pe felul in care le afiseaza unele forumuri, inclusiv asta, fapt care a dus la obisnuinta mea de a nu le folosi.

Dorsilia spune:

nu am spus ca e musai sa renunti la familie, acum ca o ai, si ca esti si medic, nu mai poti da inapoi...

in cazul ideal si ipotetic, unii oameni care aleg profesia de medic aleg de buna voie si nesiliti de nimeni sa NU isi intemeieze familii sau cel putin aleg sa nu aiba copii, asta pt ca vor sa se dedice exclusiv profesiei care este una super-costisitoare dpdv material si dspdv al timpului fizic care se investeste in studiu si cercetare, practica, etc. Am spus, ca, din ce am remarcat, acesti oameni care sunt exclusiv dedicati profesiei, NU au frustrati ci au o serenitate aparte, tocmai pt ca nu au decat responsabilitatea propriei fiinte si a propriei profesii.
Din ce vad eu aici, cei ce aleg sa devina si medici si familisti si parinti de regula nu au cum sa nu fie frustrati de sistem si de regula risca sa-si verse nervii pe cei care nu-s responsabili de situatia lor socio-profesionala:(
ce e atat de greu de priceput? am comparat doua categorii de oameni care au devenit medici si am vb in special de atitudinea lor fata de profesie si pacient
printre acestia mai sunt si cei ce au devenit medici si au si copii/soti etc, dar au un spate solid provenind din familii potente financiar care i-au ajutat sa-si deschida cabinete private; nici acestia nu au frustrari
mai sunt si medici cu copii care au avut sansa profesionala/noroc de circumstante sa se afirme si sa dobandeasca si clientela, care nu s-au imbogatit peste noapte insa muncesc mult si bine pt pozitia pe care au dobandit-o si iarasi sunt oameni fara frustrari

eu, de exemplu, daca as fi ales sa devin medic, ar fi trebuit sa aleg sa nu ma casatoresc sau cel putin sa nu am copii, pt ca sunt genul care nu incepe 10 lucruri si le face la nivel mediocru pe toate. Fac mai putine si cu mai multa meticulozitate. Asta nu e neaparat o calitate in ziua de azi. Asa ca mi-am zis ca nu voi putea fi un medic bun pt ca nu am conjuctura favorabila. Nu am familie cu "spate tare" care sa ma sustina si nici macar sa ma ajute cu copiii ce-i doream si pe care visam sa-i am inca de cand aveam 6 ani, nu am cunostinte etc.

Asa ca nu mai fiti asa de revoltate pe mine, repet a doua oara, consider ca situatia medicilor e dramatica in tara, cei mai multi dintre ei, cei fara spate si familii banoase, in plus cu copii si rate la banca, nu sunt ei de vina ca sunt intepeniti si sufocati de sistem. Sunt demni de respect ca incearca inca sa lupte pe doua fronturi, si ca parinti si ca profesionisti incercand sa faca fata si sa dea ce au mai bun (sper) pe ambele.

o sa zic si mai explicit: NU m-am gandit sa va sugerez sa renuntati acum la copii, la soti, doar ca sa va dedicati medicinei. sper sa ma fi facut inteleasa totusi