Brumarei si Craciunite nov.dec.2011 (19)
Raspunsuri - Pagina 19
anna-mama spune:
Neata
Brambu, la ce spital ai nascut-o pe Silvia? Tare frumos ai povestit despre momentul nasterii 
La mine nu a fost asa, l-am nascut, mi l-a adus doar o clipa sa-l vad, dar fara sa pun mana pe el, si apoi la cateva ore sa-i dau sa suga..
Revin 
de steluta norocoasa (09.02.2009) si 
8+
e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR
georgia79 spune:
Offff mai fetelor!
M-au intristat atat de mult vestile de la roxycod si many!
Nici nu stiu ce sa spun! Am trecut si eu prin asa ceva la 8 saptamani la sarcina anterioara...nimic nu te prea poate consola!
Ai senzatia ca ti s-a impietrit sufletul... asta dupa descarcarea initiala de lacrimi si suspine!
Este groaznic ... dar trece! La mine Dumnezeu a vrut sa compenseze pierderea cu acest nou bebe care se va naste exact in luna in care l-am pierdut pe celalalt!
Asa ca fruntea sus!
Dumnezeu are planurile lui pentru noi!
Eu sunt bine de moment... tot cu griji... desi nejustificate!
Doctorul meu mi-a zis ca urmatoarea eco la 18 saptamani... mai sunt 5 pana atunci... cum rezist???
Si eu am ceva dureri de burtica dar doctorul m-a linistit.... a zis ca-i uterul care creste si intinde ligamentele si sa iau Nospa si sa stau in pat!
Mi-am amintit ceva trist... zicea cineva ca au fost sarcini pierdute si la 19 saptamani... eu am avut o colega care trebuia sa nasca si a chemat-o peste 2 zile si cand s-a dus sa nasca... bebe era mort!
A trebuit sa nasca natural... va dati seama suferinta ei... si psihica mai ales... ca treci durerile stiind ca-ti vei tine bebe in brate la sfarsit... dar cand stii de la inceput ca bebe e mort???!!!
Oricum fata aceea are acum un baietel de 2,5 ani... si e bine si fericita... si chiar poate vorbi despre asta...mi-a spus ca a existat un hematom pe cordonul ombilical care a intrerupt alimentarea bebelului! Asa ca fetelor...imaginati-va daca puteti ce a simtit biata fata!!!
E trist cand se intampla tragedii de genul acesta... si e foarte trist sa stai toata sarcina cu sabia deasupra capului gandindu-te ca daca se intampla ceva rau!!!
Eu la prima sarcina n-am avut fricile astea... m-am bucurat de fiecare zi... nu m-am gandit o clipa ca ceva ar putea fi in neregula...
Dar dupa sarcina oprita in evolutie ... numai pot fi asa senina!
Hai ca m-am intins prea mult dar n-am mai scris de cateva zile...si am simtit nevoia...sa ma descarc...
M-au intristat tare vestile cu pierderi...
Va pup si va imbratisez pe toate cu drag!+13
mami de 
Iustin 09/04/2009
bobitza mea
abramburika spune:
Oooff, ca iar ma napadesc amintirile (si bune si rele). Am avut ambele sarcini perfecte, le-am trait intens si frumos, fara dureri mari (nici greturi 
), ma bucuram de orice zi, clipa. Nasterile, insa ... la S. a fost lungaaaa, travaliu de 12 ore, da' cu epidurala eram boier , se schimbau intre ei sotul cu o prietena sa imi tina companie, glumeam cu pers. medical care venea din cand in cand, trimiteam mesaje, ce mai, frumos. Unde mai pui ca am avut norocul chior sa fie de garda chiar meicul meu ... deci, am nascut cu el, ceea ce aici nu se intampla des. Adica nu e ca in Ro sa il chemi de-acasa, nasti cu cine e de garda. Bine, la drept vorbind am nascut cu moasa, dr. trecea doar si se asigura ca e totul ok. Dupa ce mi-au scos-o din burtica mi-au pus-o pe piept, eu o sorbeam din ochi pe motata mea, ii numaram degetele de la mani , sotul era la capul meu si ne mangaia pe amandoua, fericit, amandoi cu lacrimi in ochi de bucurie ... momente unice!! Dupa ce m-au terminat pe mine si m-au dat jos de pe masa, au luat copilu' la spalat, cantarit si ce i-au mai facut acolo (in alta sala, dar sotul dupa ei ), pe mine m-au pus pe un pat de ala cu roti si m-au dus in usa salii resp, unde era copilu' sa vad si eu ce-i fac. Si ajunsesem tocmai la momentul cantaririi (a avut 3500 gr fix si 50,5 cm). Au infasat-o intr-un fel de scutecel alb (da' nu sarmaluta ) si mi-au dat-o in brate, acolo in patul ala, sa o pun la san. Deci, in max. 30 min. eu am pus-o la san. Nu stia ce-i aia supt si tatica, prefera degetele . Draga de ea, ce frumoasa era!! In tot acest timp sotul era pe langa noi ... Pe mine m-au dus intr-un salon alaturat salii de nastere, sa stau acolo vreo ora ca sa vada cum ma prezint (hemoragii, complicatii etc.) A luat-o atunci si sotul in brate pe mogaldeata noastra si s-au iubit si ei ... iar eu am reusit chiar sa motai in acest interval.
La a doua nastere a fost totul divers, la polul opus, total opus. Inca de cand s-a declansat travaliul, nasterea, dupa ... exact un ochi plange un ochi rade, asa au fost nasterile mele.
Am nascut la Milano (sp. Mangiagalli).
Sper ca nu v-am plictisit (prea tare), da' m-ati starnit cu amintirile nasterii. 
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!
madabout2003 spune:
Buna dimineata!
Inca sunt bulversata dupa veste lui Many... stiu cum citeam cu jind cand au deschis odiseea si eu eram inca la aspirante, imi pare tare rau ca nu mergem impreuna pana in noiembrie Ma gandesc la tine astazi, sa fii puternica si sa-ti fie alinata durerea cat mai repede 
Eu nu imi aduc aminte la odiseea cu Emily sa fii fost atatea pierderi, ma gandesc ca o fii clima, stressul, ce mancam, ce nu mancam..mi-e greu sa nu gasesc o explicatie la tóate experientele astea nefericite…
Firicel promit sa imi mobilizez neuronul gravid sa nu uit, si we asta sa pun carticelele!
Carla sa vii cu vesti bune de la eco!
Corina eu mai am dureri, ma cam tine burta, in special seara..dar cred ca e din cauza ca lucrez, apoi ajunga acasa ma i'a Emily de noua, si asa mai departe. La fel nu imi aduc aminte sa fii avut durerile astea sarcina trecuta, dar eram linistita atunci, nici nu lucram, nici copii n'aveam, centrul lumii mele era burtica..!
MADA mamica de www.comboost.com/Gallery/GalleryDisplay.aspx?r=7359578&ab=1&n=0" target="_blank">Emily 07/08/07 si 8+
abramburika spune:
ralu - zic si eu ca tine, poate acum mi se par multe pierderi pt. ca sunt speriata si privesc altfel sarcina. Dar nici eu nu tin minte la celelalte odisei sa fi fost atatea ... in fine, e trist oricum.
Insa, tin sa subliniez, parerea mea, eu nu vreau sa mai trec prin ce am trecut. Asa ca, daca e sa fie ceva gresit la bb, as vrea sa stiu din timpul sarcinii si cu tot regretul si amarul, eu am taria sa renunt la sarcina. Pt. ca e mult mai greu sa treci printr-o sarcina senina si apoi sa ti se naruie totul. Sau sa se intample de la sine ... as prefera asa. Stiu, e dur poate spus, dar numai sufletul meu stie ce durere am avut ...
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!
corina_s spune:
fetele
incerc sa nu ma mai gandesc..nu vreau sa mai auzim vesti triste
si eu muncesc, inca program de 8 ore..sa vedem de cand putem trece la program de 6 ore
oricum incerc sa ma odihnesc - aseara am facut nani de la 21.30, ca inca nu trage nici un bebe de noi seara cand ajungem acasa..
de abia astept sa povestim toate cum a fost nasterea si sa ne tinem bebei in brate9+
abramburika spune:
firicel - sunt de acord cu data nasterii, lista. Deci, cine nu o are trecuta, sa o scrie (inclusiv eu, hahhahaa). Daca am timp, ma ocup.
Cat despre carti, cred ca e mai bine pe mail, ca sa nu aglomeram prea tare prima pagina.
Si cu pomelnicul sunt de acord, insa eu nu sunt ff bisericoasa, merg rar. Daca vrea cineva sa se ocupe, de ce nu.
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!
anna-mama spune:
Brambu, nu m-ai plictisit, a fost o poveste superba Doamne, ce diferenta fata de nasterea mea...si stii ce imi place cel mai mult? faptul ca sotul tau a avut voie sa stea fiecare clipa langa tine, cred ca in felul asta poti trece mult mai usor peste dureri.
La mine a fost nasterea asa, M-au apucat contractiile pe la 4 dimineata, urma sa nasc la Cantacuzino cu seful de sectie. Vorbisem si cu o moasa sa vina de-acasa cand o fii sa nasc. Cu toate astea m-am simtit tare singura toata perioada de travaliu si dupa, pana mi-am primit puiutul. Am ajuns la spital pe la 6 dimineata, pe la un 9 a venit si doctorul sa ma vada, care se grabea ca trebuia sa intre intr-o sedinta, asa ca nu mi-a mai facut epidurala (motivul pe care l-a transmis rudelor care ma asteptau, nu si mie, a fost ca aveam sa nasc un copil mare, cu cordonul in jurul gatului si ca lichidul incepuse sa se inverzeasca), in schimb mi-a bagat fel de fel de perfuzii ca sa accelereze contractiile sa nasc pana intra el in sedinta, si uite asa am avut niste dureri cumplite si am nascut la ora 11.20 un baietel de 4 kg si 55 cm. Prima mea imagine cu el e cum il tinea doctorul de picioare cu capul in jos si eu ma intrebam de ce nu plange...in fine, l-au luat, si apoi mi l-au adus doar sa-l zaresc si au plecat cu el. Pe mine m-au dus intr-un pat unde m-au chinuit cumplit durerile de retragere a uterului fara sa mi se administreze niciun calmant. Sotul nu a avut voie sa ma vada decat vreo 5 min dupa ce am nascut, iar pe copil i l-a aratat la fel de putin printr-un geam.
A doua zi dimineata mi l-a adus pe pui si l-a lasat cu mine in camera, din momentul ala nu am mai simtit nicio durere sunt asa un miracol copiii astia de steluta norocoasa (09.02.2009) si 8+
e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR
abramburika spune:
Da, diferite nasterile ... si din ce am mai citit despre nasteri, spitale in RO e diferit. Nu vreau sa scot in evidenta ca-i mai bine in afara sau nu, sa creez discutii. Ca nici nu pot sa ma pronunt despre Ro decat din auzite, citite. Insa vreau sa subliniez ca eu m-am simtit bine acolo unde am nascut. Nu am nimic de reprosat nimanui. Nici chiar la a doua nastere, unde nu a fost bine. Insa nu din cauza medicilor sau a conditiilor, ci asa a fost sa fie, asa a vrut D-zeu.
Uite, ca mi-am adus aminte ... ca sa vezi cata grija au de astfel de cazuri, la G. m-au pus intr-un salon singura. Nu e vb de curatenie sau mai stiu eu ce. Insa acum, gandind la rece, nu puteau sa ma puna cu alta mamica cu bb, sa o vad cum se bucura de el, cum ii da sa suga, primeste vizite etc., de vreme ce sufletul meu era greu incercat. Nu as fi suportat, plangeam continuu, mai tare m-ar fi enervat sa am compania cuiva strain. Eu il vroiam doar pe sot si atat. Da' sa mai vad si aceste afectiuni materne, normale ... deja zambeam trist, printre lacrimi, cand ieseam pe hol si vedeam mamicile impingand carucioarele alea cu bebelusi ...
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!