V-ati intoarce in Romania?

grati.ela spune:

Salut! Sunt Gratiela - profesoara de mate (lector universitar)- si de mult timp imi pun problema plecarii din tara. Unde? Acolo unde exista respect pentru valoarea omului, unde nu este o rusine ca esti profesor, unde nu te simti vinovat ca nu ai ciubucul in buzunar cand mergi la medic,cand deschizi o usa. Probabil putini isi imagineaza umilintele pe care le indura un cadru didactic in Romania. In tara asta ti se poate intampla orice fara sa raspunda nimeni (acum o saptamana prietenei mele i-a murit bebelusul datorita lipsei de interes a medicilor). Sotul meu lucreaza in IT; este bine platit in tara, dar aici sefii nu se simt sefi daca nu te fac sa simti ca esti angajat deci esti sluga. Ne gandim sa plecam in state dar ne simtim legati de parinti care s-au mutat din Braila in Bucuresti pentru noi. In plus fetita noastra are 5 ani si este obisnuita sa fie inconjurata de bunici, de rude. Ne temem ca va fi destabilizata daca am pleca din tara. Exista si frica de nereusita...Poate cand vom ajunge la limita va fi prea tarziu...Succese! Gratiela, mamica Ozanei.

AlexandruL spune:

grati.ela cât de trista e povestea cu bebelasul :(
Cât de trist poate sä fie sä pierzi asa un înger de copil !
în rest sthiu cum e în românia dar altzi nu cred ca sthiu io cred cä le place ca cineva sä îsi batä joc de ei .
Sunt o mânutza la care le merge tare bine si de restu nu îi mai intereseaza si vin mie sä îmi spunä ce bine si frumos e în românia
se vede treba dragi mei cä va prins bine politica olteanului :))

Parerea mea ca în romania este pepiniera specialistilor pentru occident !
Dar ce mai conteaza pärerea mea , doamne ajutä pe oamenii de omenie si famiilile lor !
Când o sa îsi deschida si ei ochii probabil o sä fie ceva mai suparatzi decât mine .

Nu eu nu mai vreau în românia nici legat !
ADMIN tu te-ai mai întoarce în românia ?


AlexandruL

brenda7777 spune:

Chiar daca viata nu este roz, nici in alte parti, eu in Ro. nu ma mai intorc.

Brindusa

Dandanescu spune:

Fratilor rominilor sa va spun ceva frumos si adevarat.Cind eram acasa la parinti mereu o auzeam pe mama[Dumnezeu sa o ierte]ca spune:uf ca imi vine sa plec ...in lume,asta cind incepeam scoala sau veneau sarbatorile.Stiti ce rau imi pare ca nu a emigrat in ...lume.Cine stie poate astazi avea grija de nepotica.Marius sa nu te superi pe mine dar tre sa iti spun ceva:crezi ca daca ii vb fetitei mele asa cum ai scris tu o pot pacali si nu mai vrea jucaria sau rochita aceea rosie?Sa stii ca au incercat altii inaintea mea si au ajuns in...STATE.Si inca ceva:atunci cind spaga care tre sa o dai este egala cu un salariu mediu pe economie esti la fel de patriot si tot odata esti bucuros ca traiesti in ROMINIA?Cele mai frumoase sarbatori va doresc la toti.

Sa fiti iubiti !

Rayuela spune:

As pleca si maine in Romania,dar ma opresc multe.In primul rind,propria mea comoditate,in al doilea rind,spaima ca ,dupa atitia ani de stat in strainatate,nu as putea sa fac fata noului stil de viata din Romania.Pe de alta parte ,insarcinata fiind cu primul bebe,nu ma pot opri sa ma gindesc deja la viitorul lui ,unde ar fi mai bine pentru copilul meu sa-si petreaca copilaria si adolescenta...Eu am crescut in Romania,si ma bucur pentru asta.Am lucrat mult cu copii si adolescenti in Occident,si sincera sa fiu,ma tem ca acestia nu sint,pur si simplu,niste copii fericiti.E adevarat ca au tot ce le trebuie,ultimul model de calculator,de telefon mobil...si totusi.Intotdeauna zimbesc cind ajung in Romania si aud risetele sanatoase de copii care alearga pe afara..si ma gindesc ..iata,copii fericiti.
Dorul de Romania creste de la an la an...credeam ca vorba aia din batrini..ca timpul vindeca ranile e valabil si in ceea ce priveste dorul de acasa..dar se pare ca nu.Am citit chiar undeva ca dorul de patrie ar fi mai puternic decit dorul de mama..nu stiu daca e adevarat(mi-e dor de mama muuuuuuult mai mult)dar ma tem ca in cazul meu,nostalgia,dorul de limba romana,de romanii mei dragi,asa cum sint ei,suciti fiecare in felul lui,vorba lui Creanga,nu se vor atenua,ci dimpotriva.
va pup pe toti

Adela P spune:

quote:

---

Originally posted by Dandanescu
....Si inca ceva:atunci cind spaga care tre sa o dai este egala cu un salariu mediu pe economie esti la fel de patriot si tot odata esti bucuros ca traiesti in ROMINIA?....

---

Aici ai pus punctul pe i.
Daca ar fi sa ma intorc in Ro, acesta ar fi lucrul care m-ar deranja cel mai mult: spaga mare de care te lovesti peste tot.

Adela
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Adela%20P

amuleta spune:

Nu m-as intoarce, cel putin deocamdata.

amuleta spune:

Nu m-as intoarce, cel putin deocamdata.

dodo spune:

Cred ca sint in masura sa-ti pot raspunde, Marius, la intrebarea daca am plecat intr-adevar din RO. Am fost in vara asta in RO si am simtit intr-adevar ca nu-mi mai gasesc locul in peisaj: m-am simtit revoltata peste poate cind taximetristul pe care l-am luat de la aeroport ne-a tepuit fara rusine de m-a lasat fara replica (ehe, ia sa-mi fi facut una ca asta inainte sa plec!), cind riscam sa-ngros rindurile celor care se bulucesc la politie sa-si scoata pasaport nou (fara o pila la momentul oportun, vedeam eu pasaport nou peste cel putin o luna si fiu-meu peste cel putin 4, ca trebuia tradus si certificatul de nastere!)cind functionara de la politie a catadicsit in scirba si cu zbierete sa-mi dea informatiile solicitate, cind m-am simtit tratata ca un gunoi de obscuri functionari ce-si trag lefurile din impozitele pe salariile "gunoaielor" ce indraznesc sa le tulbure dulcele-far-niente cu intrebari. Da, Marius, am simtit ca nu mai apartin acestui peisaj, ca nu mi-as putea inghiti naduful de a asista neputincioasa sa fiu tratata astfel, locul meu este acolo unde am vazut ca poti fi respectat, ascultat chiar si cu aparenta atentie. Am vazut ca viata a mai evoluat putin in RO, au mai crescut salariile si, paradoxal cu scumpetea vietii de care se pling majoritatea, am vazut mai multe masini noi, de ultima generatie chiar si decit in Emiratele, unde abunda de masini scumpe de tot felul. Asta inseamna ca standardul a mai saltat un pic dar citi se incadreaza in el? Nu stiu. In ciuda taxelor de tot felul pe care omul de rind trebuie sa le plateasca, mizeria inca predomina pe strazi, gauri cit casa' si multe altele, nu le mai insir aici. Desi m-a incercat un sentiment de "revenire acasa", dupa citeva zile am realizat ca eu raportez totul la o alta scara de valori, nu reuseam nicidecum sa fac tot timpul conversia leu-AUD sa-mi dau seama daca un produs e scump sau nu, insasi fostii colegi ma priveau ca pe o aparitie temporara, ma intrebau cind plec, nicidecum daca vreau sa ma intorc. Daca vreau sa ma intorc in Ro? DA! - IN VIZITA!

Gabriela B. spune:

Cred ca cei care au plecat vor avea foarte multi ani dorul tarii lor..Si de cite ori va fi greu, ne vom gindi la tara noastra...Cu timpul, acest dor se atenueaza...noi radacini incep sa creasca...tot mai rar incepem sa gindim ca acasa este in Romania. Dar de uitat nu cred ca se poate uita vreodata. mai ales noi, parintii... Toate amintirile copilariei sunt din Romania, colegii de scoala, bunicii, si, in cele mai multe cazuri, parintii...Noi prieteni iti faci...eu nu prietenilor le duc asa mare lipsa...
Dar de intors nu cred ca m-as mai putea intoarce! In vizita, da.
Eu nu stiu cum ar putea trai fetita mea in Romania, dupa ce s-a invatat aici cu un alt mod de viata...ea nu are nici un fel de probleme de adaptare...dorul de bunici...dar mereu imi spune sa ne luam o casa mare, ca sa stea si Buni si Mami (cele 2 bunici) cu noi...Am intrebat-o daca ar vrea sa mearga in Romania la ele, la munte la tata (parintii mei). Mi-a spus ca ea vrea aici...dar cu ei. Sa fim iar toti o familie...Desi abia in ianuarie va implini 6 ani, cred ca intelege si simte tare bine...
Noi ne straduim sa ne re-facem viata aici! Poate suntem dintre cei fericiti...Nu pot spune ca am reusit o integrare perfecta, dar chiar suntem fericiti aici, la celalalt capat al lumii!
As vrea sa merg sa vad Romania, dar sunt constienta ca vremea copilariei mele a trecut, ca niciodata nu ma voi simti la fel de libera si fericita acolo ca atunci cind eram fara griji, la scoala...Am in suflet pastrate aceste momente. Nimeni si nimic nu le va putea vreodata sterge...Dar Romania reala, Romania zilelor noastre...este greu de dus!